Am o dilemă (cred)

Am postat aici, anterior, articol cu titlul “ajutaţi o blondă”.  Aveam nevoie de ajutor spre a înţelege o temă foarte străină mie.  Şi voiam să-mi păstrez inclusiv libertatea de a privi blând ofertantul de ajutor şi de a spune la o adică “mulţumesc mult. acum, că am început să înţeleg, mi-am dat seama că nu mă interesează”.  

Eu zic că era un titlu cinstit: prevenea cititorul că atât pregătirea mea în domeniul respectiv cât şi şansele de reuşită ale unui eventual proces de iniţiere erau reduse. Problema vine din faptul că m-am folosit de clişeele despre blonde, în condiţiile în care din când în când mă autoetichetez drept… feministă (am roşit; îmi imaginez deja reacţii adverse manifestate de cei care au alergie la termen (la feminism, adică)). 

Pentru cine nu-nţelege cum e viaţa femeii (şi a bărbatului) afectată de blonde clişee, iată două exemple: 

1. O prietenă de-a mea brunetă a mers la coafor să se facă blondă. Pe drum a trecut pe lângă un cetăţean  care repara la o maşină. Ea şi cetăţăţeanul erau, la acel moment, pe aceeaşi frecvenţă: ea aproape nu l-a observat, el pe ea, la fel. S-a făcut blondă şi a plecat spre casă pe acelaşi drum. Când a ajuns în raza vizuală a aceluiaşi cetăţean (care repara la aceeaşi maşină), a fost călduros întâmpinată cu fluierături şi vorbe.  Prietena asta nu s-a descurcat ca blondă; după o săptămână s-a făcut înapoi brunetă şi încă multă vreme după, (re)povestea aminitiri traumatizante sau aiuritoare din perioada blondă. 

2. Prietena 2 a mea e când blondă când şatenă.  La un moment dat mi-a spus râzând că nu-şi permite să rămână blondă perioade prea lungi de timp pentru că i-e teamă c-ar ajunge, de bună voie şi nesilită de nimeni, să se creadă proastă. Ştiţi cum e vorba din popor: când doi oameni îţi spun că eşti beat, te duci şi te culci.  In lunile blonde lumea (fără deosebire de gen) se purta cu ea ca şi când ar fi fost cel puţin prostuţă. La facultate, dacă punea o întrebare unui profesor în perioada şatenă primea răspuns; în perioada blondă primea răspuns + zâmbet: zâmbet încurajator (hai păpuşa, că poţi şi tu), sau zâmbet condescendent (lasă iubita, nu-ţi mai bate căpşorul), sau zâmbet iritat (d-ră-plăntuţă, chiar trebuia să te bagi în seamă?).   

Ei, fiind eu conştientă de existenţa/influenţa acestor prejudecăţi şi mai fiind şi bântuită frecvent de pusee apostolice, s-ar fi căzut să mă abţin de la perpetuarea asocierii “blondă-neajutorată” (… măcar acum să nu zic proastă :D).  Dar, pe de altă parte, titlul era o glumă (şi nu, nu râdeam de blonde) care exprima corect ceea ce voiam să zic :).  Aşa că nu m-am abţinut şi nu-mi pare rău.  Dar de aici vine dilema (pur raţională, dealtminteri).  Ca să am o atitudine „corectă politic” ar trebui obligatoriu să am doar discursuri/conversaţii gri?

11 Responses to “Am o dilemă (cred)”


  1. 1 manoland

    nu, evident ca nu e obligatoriu. dar citind postul cu ajutorul, te-ai cam expus la acel gen de comentarii si “ajutoare”. pot sa inteleg stilul respectiv, care aduce cititori si comentarii, deci trafic, dar in acelasi timp ti-ai cam sapat groapa singura.

    stii ce spunea Forest Gump “stupid is who stupid does”.

  2. 2 de_ce

    Mie mi s-a parut dragut titlul blogului, si nu transparea pe niciunde ca ar fi vorba de nimic din ce ai zis tu manoland :P

  3. 3 manoland

    daca te referi doar la titlu, inseamna ca nu ai citit ce am scris eu. ma refeream la stilul folosit in text, nu in titlu.

  4. 4 irina

    @manoland: dilema nu era ‘cererea de ajutor’ vs ‘expunerea ca blonda’. Ci “preocuparile mele fata de drepturi egale” vs “utilizarea cliseelor discriminatorii.”
    Si de fapt nu era nici o dilema, era supararea mea pe dezavantajele potentiale ale ‘corectitudinii politice’. Dar cred ca am nevoie de un post intreg ca sa explic la ce ma refer.

    Altfel, n-am o problema din cauza ca-s fi tratata drept blonda/proasta. (ca am senzatia ca asta ai inteles; ca sunt necajita ca m-am autoanuntat de blonda).

    Despre adus cititori si comentarii… uita-te si tu – postul cu titlul blond e postul cu cele mai putine comentarii:)

  5. 5 manoland

    ca sa fiu mai catolic decat papa, traficul inseamna in primul rand cititori; comentariile sunt un added bonus, daca vrei.

    nu intelesesem ca esti necajita. ce nu prea inteleg este de ce esti mirata ca postul tau a fost tratat asa. asta si spuneam, in momentul in care ai imbratisat convenienta (blondele e proaste), asa era si “normal” sa se intample, sa fii tratata in consecinta.

    nu cred ca un post in care sa fi cerut sec explicatii despre rss ar fi starnit acele reactii.

    dar, din nou, e doar opinia mea.

  6. 6 irina

    Mano,
    Uite ce inteleg ca zici tu in comentariul tau:
    “Irina fata, nu te plange ca te ia lumea de proasta ca tu singura te-ai pus in situatia asta.”

    Intelegand ca asta ai spus, uite ce-ti raspund:
    Postul “am o dilema” nu este pe aceasta tema. Deloc. Ok?

    Incerc sa vin saptamana asta cu un articol despre ‚corectitudinea politica’ si poate sunt atunci mai clara. (dar nu promit)

  7. 7 manoland

    ok, scuze de deranj. incerc sa mai citesc o data postarea (dar nu promit).

  8. 8 gigelosaurus

    mie imi place parul natural si nu reusesc sa inteleg de ce femeile se slutesc cu diverse vopsele, suvite sau si mai grav poarta parul scurt cand mama natura le-a dat din capul locului un par superb care isi face treaba muuult mai bine decat orice par blond : Atrage barbati! (aici poate sunt subiectiv : pe cei care sunt idee mai destepti)

  9. 9 irina

    @gigleosaurus: parerea ta:). dar nu ma pot abtine sa intreb: barbatii ar trebui sa se poarte si ei tot cum i-a lasat mama natura? (la par lung si barba ma gandesc)

  10. 10 gigelosaurus

    o sa fii surprinsa, barbatii cu chelie si barba sunt perceputi in subconstientul feminin mai virili, parul de la axila are si el rolul lui in raspandirea feromonilor, evident ca zecile de mii de ani de civilizatie si-au pus amprenta asupra perceptiei, dar parte a interactiei este si comunicatia nonverbala si o sa fii uimita sa descoperi ca esti atrasa de indivizi care in mod logic nu le dai nici un credit

  11. 11 irina

    @gigelosaurus:
    [cred ca incep sa-ti inteleg nickul. nu e vorba de ’shoparla gigel’ (cum m-am grabit a crede cand ai aparut) ci e vorba de ‘gigel, cel pentru care timpul are dimensiuni … geologice’… motiv din care 4 luni calendaristice distanta intre doua interventii succesive reprezinta un tempo conversational rezonabil.]

    aha :)))

Leave a Reply