Mă simt ca o eroină de film indian lipsită de scenariu.
De-ar fi fost prezent scenariul aş fi plâns de durerea mare de suflet cu lacrimi în formă de lacrimă care să alunece meticulos de patetic pe obraji de piersică. Apoi mi-aş fi dansat bucuria exprimată prin întorsături de palme şi expuneri de degete. Şi aş fi cântat ondulat şi hipnotic cu voce pătrunzătoare care să zgârie un pic sufletul spectatorilor. Dar nu ştiu scenariul şi ma uit degeaba în toate părţile căutând indicii. Parcă aş sta într-un acvariu. In jurul meu se întâmplă lucruri la care dau să las lacrima s-apară sau să mişc armonios din încheietura mâinii. Am undeva prin ADN reflexele astea cu râsul, plânsul, dansul sau cântatul. Dar înainte să schiţez prima mişcare vizibilă cu ochiul liber, lucrul la care dădeam să reacţionez dispare. Rămân cu râsul/plânsul nespus căutând cu privirea buimacă lucrul ăla. Privesc în continuare pe laturile celelalte ale acvariului dar am uitat ce caut.
Sau: sunt ca o pisică albă, cu pete roşcate şi negre dispuse paradoxal şi cu urechi uriaşe, care tocmai a căzut de pe calorifer. Cu o secundă înainte dormeam acolo sus. Acum sunt jos, mi-am luat faţa de pisică interesantă şi mişc urechile într-o parte şi alta, mimând demnitatea. Privesc lung cu ochi galbeni spre colţul de unde, când cădeam, am auzit un fâşâit. Am dat să sar, să prind fâşâitul dar n-am sărit. Şi nici nu mai sar. Şi nici nu mai ştiu de ce am întors ochii galbeni şi urechile mari spre colţ. Dar rămân aşa şi pozez într-o atitudine preocupată. Mă simt dulce-acrişor.
pisicutza, te-ai cam inecat azi! ce-i cu indispozitia asta? uite, ai inhibat shi cetitorii! :-)
draga fata_fara_nume :) si stimati cititori…:)
nu puneti la suflet si nu va inhibati. nu m-am inecat. chiar dimpotriva, descopar starea dulce-acrisoara ca fiind incitanta, dragalasa (daca pot sa-i spun asa fara s-o discreditez).
Ce se intampla e un eveniment care se cere mai degraba celebrat (ma pocnesc rar trairile melodramatice (chiar si in varianta lor minimalista))
:)
e, asha mai merge! inteleg ca azi de dimineatza ti-a batut soarele-n geam! :-)
bã, da’ suparati pã viatã mai sunteti cu totii!
@altoo: insist (= sa fie foarte clar): eu sunt vesela :)
Dar tre sa recunosc ca, plimbandu-ma saptamana asta pe blogurile altora, am zis (despre ‘ei’) exact la fel ca tine :)
mie nu mi s-a parut deprima(n)t postul asta. Un pisoi (patat, roshu cu negru sau cum o fi el) care cade de pe un calorifer nu poate fi decat “dragalash” cum spuneai si tu mai sus.
slowdeephard… numai TU ma intelegi!…:((
:)
PS- ca sa nu las loc la interpretari si de data asta: m-am jucat cu plansul :(( anterior :)
PS2- poate totusi ar trebui sa reactivez emoticoanele, ca cred ca nu se mai intelege nimic din PS1 …:))))
ma rog, io cand sunt vesel fac glume proaste si rad de orice, nu vorbesc despre “rasul/plansul” si nici nu fac comparatii neintelese de mintile mai slabe (ca mine); desi poate ca sunt io prea putin profund…
altoole, tu esti asha… mai bizar :P. nu te compara cu mine :)
dupa ce te manifesti ca mai sus, nu mai ai dreptul sa zici ca sunt bizar :)
incep sa cred ca de fapt eu sunt adevarata femeie simpla
@altoo: se pare ca avem unele stari in comun. si au am uneori senzatia ca sunt altoo/alta :)