Despre fascism se spune că “nu mai există”. Ne gîndim la fascism ca la un cuvînt “vechi”, ce acoperă un trecut “îndepărtat”. Din păcate, chiar dacă fascismul “nu mai există”, ideile fasciste îmbracă în continuare diferite forme, adesea susţinute de “oamenii normali”. În fapt, ideile fasciste operează distincţii majore între indivizi: cei “normali” şi cei “anormali”; cei care sînt cetăţeni ai unei naţiuni şi non-cetaţenii, văzuţi ca o sursă majoră de corupere şi distrugere a unităţii respectivei naţiuni. Unde începe şi unde se termină această “normalitate” trîmbiţată, cine îi stabileşte graniţele sau limitele, ce anume o validează, reprezintă aspecte despre care promotorii “normalităţii” nu discută, ele fiind înţelese “de la sine”. (mai multe la http://ce-normalitate.blogspot.com/)
(sunt prinsa cu jobul (ca sa pot pleca la 2 la mars) si nu am cum sa-ti raspund cu cuvintele mele, pe larg. dar … mi-ar placea sa dezvolt tema :)… daca poate veni altcineva cu puncte suplimentare ii voi fi recunoscatoare)