femeia simplă

Articolul lui gramos ‘cum tratezi problemele imputzite cu delicatete’ mi-a amintit ca eu nu stiu sa tratez asa probleme.  Cel mai greu imi e cu oamenii care miros urat si ajung in mod repetat in jurul meu (deci ar merita efortul de ‘tratare’).  Ei bine, nu stiu cum se face.  Si in nici un caz nu stiu cum se face ‘cu delicatete’.

Stiu insa pe cineva care a incercat.

O prietena de-a mea lucra intr-un birou in care intra des si tanti Maria, femeia de serviciu.  Tanti Maria era femeia de serviciu aproape ideala: muncea bine, se intelegea tot bine cu mai toata lumea, era o prezenta tonica.  Mai putin atunci cand mirosea a transpiratie.  Ca sa fie si mai complicat, tanti Maria era mai in varsta decat toti ocupantii permanenti ai biroului si adoptase o atitudine materna fata de ei.  Parea sa fie o femeie curata si lumea ajunsese la concluzia ca probabil tanti Maria mirosea mai pregnant de felul ei si, desi de spalat parea sa se spele, nu folosea deodorant.

Reiau ideea: nimeni nu-si dorea sa o necajeasca pe tanti Maria si toti isi doreau ca ea sa nu mai miroasa a transpiratie.  Si iata ca apare si ocazia cu care oamenii din biroul cu pricina au crezut ca pot semnala delicat problema care-i framanta: ziua de nume a lui tanti.  De Sfanta Marie, ‘biroul’ a pregatit cadou special: produse de firma, toate din aceeasi gama (si placut mirositoare pentru tot ‘biroul’), care constau in gel de dus, DEODORANT si lotiune de corp.

De ziua ei, tanti Maria a primit cu atitudinea de closca fericita florile, s-a uitat in punga cu cadouri si a zis:

- Aoleu mama, da’ eu nu ma dau cu d-astea. I le dau lu’ fi-mea.

Sfarsit.