Un prieten a fost internat intr-o joi intr-un spital, fiind suspect de hepatita B. A fost cazat singur intr-un salon, i s-a luat sange pentru analize si a primit niste pastile. Vineri a mai primit niste pastile.
Sambata dupa-amiaza a ‘fugit’ din spital declarandu-mi ca nu se mai intoarce ‘acolo’ si ca a … plecat pentru ca:
- n-a primit nici un tratament (de fapt initial a crezut ca pastilele pe care le primea erau ‘tratament’. A aflat intamplator ca erau pastile contra greturilor (de care nu mai avea) si ca, practic, nu-i tratau hepatita.)
- a avut senzatia ca este ‘exponat’ din cauza ca, periodic, usa se deschidea abrupt si din usa se itzea la el un cap neprietenos care tot abrupt si disparea, “fara sa zica macar bunaziua”.
- medicul a intarziat ‘la vizita’. (vazand el ca sta in spital degeaba, a intrebat care e modalitatea prin care i s-ar putea da drumul acasa. Motiv: daca tratamentul consta in odihna, s-ar odihni mai bine acasa. I s-a spus sa vorbeasca cu medicul cand vine la contravizita (15-15:30). Medicul a intarziat… prietenul l-a asteptat juma de ora dupa 15.30. Dupa care a plecat.)
Cand am auzit de ce si cum a plecat din spital i-am zis ca e iresponsabil. Ca i-au gresit aia incadrarea si trebuia dus la balamuc. Ca nu hepatita e principala lui problema. Ca trebuia sa zica merci pentru ca a fost internat desi a ajuns la spital dupa ora de internari… sa zica merci ca a fost ‘cazat’ singur in salon. Ca sa n-astepte compasiune de la mine sau de la altcineva pentru ca povestea lui e nimica toata fata de povestile cu doctori traite de mine sau de altii.
ETC (ca i-am zis multe)
Dup-aia m-am linistit un pic si am inceput sa-i gasesc circumstante atenuante: omul nu mai fusese pacient de 20 de ani. De 10 lucreaza in sectorul neguvernamental si colaboreaza direct cu medici cu care discuta despre drepturile pacientului, despre confidentialitate, despre respect si alte chestiuni cu totul desprinse de realitate. (Dar asta nu-l trecea totusi la categoria de persoane responsabile.)
A mai trecut ceva timp si aflandu-ma pe bancheta din spate a unei masini, povesteam celui de langa mine patania cu spitalul a prietenului comun. Soferul, care nu prinsese de la inceput conversatia, a inceput sa rada la un moment dat si a zis ‘Tipu’ era strain, nu? Din ce tara vine?’
Dupa ce a mai trecut inca niste timp am avut, in sfarsit, revelatia: prietenul asta al meu nu-i absurd deloc. Noi, ceilalti, suntem abrutizati de sistem. Ar fi un lucru firesc sa fi salutat de ‘cadrele medicale’. Ar fi firesc sa ti se explice de ce stai in spital, pana cand, ce tratament ti se da, la ce ajuta, ce efecte adverse ar putea avea, ce boala ai. Ar fi firesc sa fi tratat ca persoana.
asta mi-a trecut şi mie prin cap: că e străin.
da… nu s-au purtat prea bine cu el. io nu încerc să-i scuz pe medici, dar un tratament nu poate fii început fără să ştii exact ce altceva mai are omul. dacă mai avea o boală asociată pe care o agravau cu medicamente? plus că tratamentul e diferit dacă e hepatită B cronică sau acută, iar asta afli după ce vin analizele virale (în România vin cam în 10 zile). cred că trebuia să mai aştepte, iar doctorul poate avea şi el o urgenţă. nu ştiu…. io stau cu ei toată ziua şi cam văd ce se întâmplă. unii chiar nu au timp, mai ales cei mari, dar alţii chiar sunt nesimţiţi.
şi prietenul? s-a internat până la urmă?
prietenul nu s-a mai internat si e ok pana la urma. vorbind cu medic care stie si sa explice, nu doar sa trateze, a aflat ca avand transaminazele uriase era in pericol sa intre in coma si ca d-aia l-au internat si d-aia (probabil) tot baga cate cineva capul la el in salon, sa-l vada daca e ok. doar ca asta s-ar fi cazut sa-i explice cineva, in spital :(. n-ar fi luat mai mult de 10 minute. asta in conditiile in care n-ar fi inteles din prima ce i se zice si ar fi pus intrebari suplimentare. si chiar de ar fi durat o ora, ma gandesc ca tot era un ‘efort’ care merita facut.
(i-am facut articolului categorie noua, ‘in lupta cu morile de vant’, si nu am pomenit numele spitalului pentru ca stiu ca pretentia ca medicul sa-ti explice ce ti se intampla e cu totul utopica in prezent. dar tot cred ca nu asa ar trebui sa fie)
ps: am auzit ca exista si medici care-ti explica ce fac cu tine si care te trateaza ca si cand ai conta (chiar prietenul in cauza a gasit unul)… dar in cazul lor e merit personal, nicidecum al sistemului
Eu cred ca ai fost prea blânda in postul tau. Parerea mea e ca spitalele sunt o lume regresata si feudala, in care pacientii sunt caramida cea mai de jos, iobagii, cand ar trebui sa fie centrul. Si spun asta, medic fiind. O vad in fiecare zi. Nu e asa doar la noi, sa stii, si in strainatate exista un fel de …nu stiu, sociologie brutala a spitalului (e drept ca la noi e mult mai evidenta, dar esenta exista peste tot). La internare, la transformarea in “pacient”, omul devine un soi de copil, si medicii niste parinti. Copii au mai putine drepturi, ei nu voteaza, parerea lor nu conteaza in mod real. Nu stiu, e o mare taina.
Vlad, ma bucur sa aud ca ti-am parut blanda. Asa m-am straduit sa fiu. mi-am pastrat supararea categorica pentru cazul in care ar ajunge vreodata sa povestesc aici interactiunile mele cu sistemul medical.
Imi place blogul tau. mult :)
eu nu sunt de acord ca lucrurile se intampla asa peste tot (chiar daca Vlad face aceste afirmatii medic fiind). lucrurile sunt mult mai complexe de atat.
de exemplu intri in spitalul de urgenta (cel de pe calea floreasca) si descoperi doua lumi situate la extreme: hi tech si saloane mizere, oameni saraci, oameni bogati. platesti, primesti. nu platesti? salonul de 20 de paturi.
dincolo de asta medicul mai bun sau mai rau, isi face meseria mimand compasiunea.
eu am avut noroc: cineva drag mie a avut nevoie de o interventie chirurgicala cu oarecare doza de risc, eram imbracati frumos, miroseam frumos -> salon rezerva. conditii absolut decente, confort, liniste, echipare corespunzatoare, gresie noua albastra, paturi noi si o femeie (medic) extrem de bine pregatita si rutinata, tanara, care mi-a explicat clar ce se intampla iar eu am inteles. totul ok si nimeni nu mi-a refuzat in final “darul”, nici asistentele care au fost “unse” din greu. asadar am platit pentru un serviciu bun, comparabil cu cel dintr-un spital american mediu si pariez ca am platit mai putin…
cred ca problema este ca de fapt si de drept socialismul nu functioneaza, astfel ca “darile” catre stat pe care le platim cu toti, nu se mpart in mod egal astfel incat sa avem dotari si servicii medicale egal dezastruoase in toate spitalele ci se mai intampla si lucruri bune pe banii altora.
am reusit sa fac si un mic calcul despre cat poate castiga un chirurg tanar din “atentii” judecand ca are in medie 3 interventii/zi a cate 300…400 ron (hai sa luam worse case) si ca opereaza 5 zile pe saptamana si ramane cu jumatate din bani dupa ce imparte ce e de impartit (ca deh, are si sefu’ cota, asistenta sefa…anestezistul ia separat)…iese cam 9000 ron…cam 2500eur/luna? nu e cam de c***t sa fii tanar chirurg in Romania?
Plantastic, eu am prieteni (apropiati) medici si (pe de alta parte) nu am retineri in “a plati” cu varf si indesat orice servicii medicale. Am ajuns si eu in rezerve decente in timp ce oameni suferinzi de boli similare stateau si cate 2 in pat, am gasit si eu medici in stare sa explice (asta extrem de rar, totusi). Am intalnit si am auzit de medici care nici macar nu-ti conditioneaza serviciile de banii pe care-i dai si care trateaza pacientul ca fiinta responsabila care, dupa ce e informata, are chiar capacitatea de a lua decizii in privinta sanatatii proprii.
Problema mea, de fapt, e urmatoarea: la noi in tara se considera ca un medic este bun daca face bine pacientul. In toata povestea asta pacientul are un rol de ‘obiect’ al actului medical. Asta inseamna automat ca oricine din sistemul medical poate zbiera la orice pacient, mai ales daca acesta nu este cuminte (unii nu zbiara, dar (repet) e meritul lor, si sunt exceptii in sistem), medicul te cearta daca nu-i urmezi instructiunile (pe care uneori omite sa ti le spuna), profesorul vine cu suita de studenti si le povesteste ce ai ca si cand tu (pacientul) ai fi mulaj/filmulet didactic, asistenta te striga pe hol plin de oameni cu ‘domnu’ cu sifilide, unde sunteti?’, pacientul iese adesea dintr-un cabinet medical cu o reteta in mana cu care merge si o inmaneaza fara vorbe farmacistului FARA sa stie ce diagnostic i-a pus medicul, ce inseamna asta, ce tratament are de urmat. Nu vorbesc de tine (desi presupun ca macar o data in viata a trebuit chiar si tu sa pui piciorul in prag, sa schimbi un medic, sa pui la punct o asistenta) – vorbesc de batrani, de saraci, de oamenii cu 4 clase, de cei cu doctorat dar care sunt timorati in fata medicului etc… care pana la urma sunt majoritatea. In acest context am fost (foarte) de acord cu Vlad, care a zis de pacient ca e echivalat unui copil.
Nu intentionam sa discut cauzele – care sigur ca exista. Dar, pe langa ‘socialismul’ mentionat de tine si lipsa timpului adusa in discutie de medeea, exista si problema de atitudine. Sunt convinsa ca si daca ar fi dintr-o data platiti corespunzator TOTI medicii, si daca ar avea tot timpul de pe lume pentru a vorbi cu pacientul, tot si-ar pastra aerul paternalist in relatie cu el (cu pacientul adica). Tot ar trai cu senzatia ca atata vreme cat medicul stie ce face, totul e ok. Pacientul n-are alt rol decat sa suporte. (atitudine a medicilor care este acceptata ca fiind ok si de catre majoritatea pacientilor). Na, ca mai bine faceam un post separat!
Desigur postul meu era ironic, nu urmarea sa proslaveasca “clasa” medicala.
Poti fi absolut sigura ca daca vei cauta mai bine in lumea apuseana, vei gasi spitale si spitale cu doctori si doctori. Pentru ca e vorba de bani si bani. It is all about the Benjamins my dear.
Radacinile raului trebuie cautate in alta parte, tu esti idealista iar medicii intr-o proportie covarsitoare (mai putin Vlad si cativa) nu sunt idealisti. Problemele altora ii abrutizeaza si pe ei in egala masura, asta daca nu ajung sa se abrutizeze de la ale lor. Traim intr-o tara bolnava si medicii sunt bolnavi si ei, e drept, bolnavii sunt totusi mai bolnavi decat ei.
Dar spune-mi, ce il opreste pe pacientul respectiv adus in discutie de tine, sa intrebe “ce se intampla doctore?” :-)) E cumva tampit? Poate ca medicul i-ar raspunde (asa in sictir) si in final ar sti ce boala are. Iti spun eu: e tampit. Si nu e singur.
Cred ca boala este in noi toti, boala este in taxele pe care le platim fara sa cerem niciodata socoteala despre “starea natiunii” in incapabilitatea noastra de a face efectiv “gat” pentru felatia care ni se administreaza de sus in jos zilnic, noi nu stim sa spunem nu. Boala mai e si in faptul ca cei mai multi nu inteleg ca “there is no free lunch anymore”, sistemele se autoechilibreaza si isi cauta resursele in alte parti.
Offtopic: ma intreb oare ce ar face “sistemu’” daca o saptamana, toti romanii platitori de taxe ar refuza sa isi plateasca darile si de banii ramasi am deschide mana de la mana un spital nou? Ar spune ca are loc o infractiune colectiva sau s-ar minuna la noul spital?
Boala respectiva (hepatita B acuta) de obicei nu necesita cine stie ce tratament, in afara de ceea ce am citit ca a primit prietenul tau. Remarca medicului care a sugerat ca s-ar putea odihni acasa ar putea fi pertinenta, daca transaminazele nu erau foarte mari si daca in general nu era foarte dezechilibrat biochimic. Oricum, nu cred ca ar fi trebuit sa plece asa, neanuntat.
In fine, cu riscul de a-mi atrage antipatia ta si a altora, as afirma ca asta nu e nici pe departe un caz grav. Buba e ca pacientului nu i s-a explicat ce anume se face in cazul bolii sale. Poate nici nu a intrebat…
Transmite-i sa se mai duca o data la spital si ca isi poate alege medicul.
Bafta si sanatate!
@GayRo: Sunt de acord ca, prin comparatie cu alte cazuri, acesta nu e un caz grav. Mi se pare insa la fel de reprezentativ ca oricare altul pentru felul in care e privit pacientul la noi. Altfel, te asigur ca a intrebat si ca, chiar si atunci cand era bolnav, nu arata a persoana cu probleme de intelegere (ca sa pot sa-mi imaginez ca personalul medical astepta sa apara un ‘apartinator’ caruia sa-i spuna ce se intampla, pe motiv ca pacientul in cauza ar fi fost lipsit de discernamant).
Altfel 2: si-a ales alt medic :)
Intr-adevar, pacientul roman este de multe ori considerat tampit din start de catre medic. Tampit de mama sau de boala, dar tampit. Si se relationeaza cu el in consecinta acestui “fapt”. Unii chiar sunt (crede-ma), dar nici aia nu merita lipsa de atentie. Nu stiu de unde vine problema asta, voi mai cerceta.:)
Sanatate amicului!
O corectie mica daca imi e permis: pacientul roman ESTE tampit de cele mai multe ori, cu sau fara medic. Tampit de viata si prost educat. Dar si medicul uneori. Noi facem exceptie caci putem discuta despre asta.
@plantastic: … daca pacientul e tampit de viata si prost educat, eu zic de doctor ca-i exact la fel. Probabil ca nici chiar NOI nu suntem 100% liberi de tampeala de viata.
acuma ce facem? :)
in 99% din spitale romanesti…mori.
Dar sunt si medici ce dau dovada de profesionalism. Nu cred ca e vorba aici de “compasiune”, sau relatie “parinte-fiu”, “pacientul roman tampit” ci pur si simplu multi medici nu isi fac treaba!
Cred ca e o lista lunga de discutii de motivatiile pro si contra stadiului momentan al sistemului medical.
Din pacate e o realitate. El nu a dat shpaga, fara shpaga nimeni nu s-a interesat de el etc.
Sunt curioasa ce s-ar intampla daca NIMENI nu ar mai da shpaga?
Sau invers… daca ar fi ca la licitatie? medicu mai cautat,o shpaga mai mare? S-ar stabili o ierarhie in medici? unii mai cautatsi de pacientsi si unii mai putsin?
(Idealismu din noi..)
Poate o sa va para curios, dar numarul pacientilor care dau spaga a scazut. Mai bine zis, a crescut numarul acelora care au invatat sa MULTUMEASCA, nu sa MITUIASCA, si a scazut numarul medicilor care CER.
Despre moartea in spitalele (romanesti): se moaare mult si pentru ca majoritatea vin acolo in stari de tot necazu’, netratati si neinvestigati de zeci de ani. Problema nu se datoreaza doar medicilor si microbilor, ci si educatiei. Stiai ca apar inca la spit. G. Alexandrescu copii cu arsuri de gradul 3 sau 4 tratati de familie cu tot felul de rahaturi (de la ceai pana la balegar – deci rahat la propriu), ca sunt femei care nu stiu cum arata o masa ginecologica desi au 3-4 copii, sau ca se vine direct la urgenta (si de obicei se moare tot acolo) cu un cancer care doare-doare-doare de 3-4 luni?
Apropos de tampenie si medicina, azi am scris pe blog despre schimbarea de sex a Sorinei si despre cat de penibila a ajuns situatia, din cauza vanitatii unui chirurg.
Va pup, si mai treceti si pe la medicul de familie din cand in cand. Cu sau fara pungutza :P…
->Irina: nimeni nu spune ca suntem genii dar faptul ca suntem inca sanatosi si vorbim despre toate acestea, ne tine mai departe de miezul tagmei tampitilor. Tampenie este si sa te duci prea tarziu la doctor finka iti lipseste minima decenta sa o faci. Si atunci apare categoria de medici “ah, uite alt tampit de pacient ignorant care imi mananca viata” (vorbim despre diabet netratat, maladii cardiovasculare complicate cu accidente vasculare, ficatzi cat pepenele, plamani fumatzi, etc). Ia uite, abia acum citesc ce scrie GayRO, deci nu sunt singur.
->wonder: ce nu pricepe lumea este ca in lumea civilizata chiar ESTE licitatie dar spaga se numeste onorariu. Simplu frate, ce tot aberam cu calitatea actului medical in Romania…multi medici romani buni au plecat la onorarii!!! au mai ramas inca cativa si daca spitalele nu se privatizeaza dracului odata, isi iau onorariile din spaga, ce naiba o fi asa greu???
completare: medicii are si ei rate la masini, facie vile ca tot omu’, doar nu o sa astepte dupa ceilalti 18 milioane de puturosi sa isi ridice nivelul de trai, fiindca nu stiu ce sleahta de politicieni imbecili le-a ordonat sa traiasca bine :-)))))