femeia simplă

Pe 30 decembrie a fost zi deschisa/noapte alba la muzee. 

Pe mine muzeele ma lasa rece; chiar si in tari straine ajung rar intr-un muzeu pentru ca prefer sa merg in piata (categoric no 1 in topul preferintelor mele), in zonele cele mai aglomerate ale unui oras (numai mall sa nu fie), sau pe stradutze pustii. Imi mai plac cafenelele cu vedere la strada, unde pot sa te uiti la lume.  Si daca tot a venit vorba despre mine-turist: nu inteleg frenezia turistului model japonez. Mi se pare ca privitul prin obiectiv e modalitate de a te eschiva de la  trait locurile noi.  Am oroare de pozele ‘eu si punctul de interes turistic’ si am oroare de calatorit cu lista de muzee, cladiri, monumente care trebuie bifate. In muzee, daca intru, ma opresc la 1-5 tablouri (sau alte alea expuse) dar niciodata nu ma apuc de zabovit muncitoreste cate 5 secunde in fata fiecarui exponat.  Din cauza ca viziunea mea despre vizitat difera de a majoritatii, rar am gasit coleg de calatorie cu care sa ma inteleg. Asa ca, intr-un loc nou, prefer sa merg singura, macar cateva ore. Dar am divagat mult de la subiect. 

Ziceam ca a fost zi de vizitat muzee. Intrare gratuita si muzeele deschise pana la 12 noaptea. In ciuda lipsei mele de interes pentru muzee, initiativa mi se pare …buna si am zis ‘hai s-o salut si eu,  vizitand muzee’.  Sa se apropie poporul de valori culturale, ca n-are cum sa strice asta.  Mai ales ca initiativa pare sa se repete lunar (asta n-o stiam eu; am aflat insa ca deja e a treia luna consecutiva, vorbind cu prieteni mai culti decat mine).

Asa ca ieri, in timpul zilei, am luat copilul Calin (4,5 ani) si am plecat sa vizitam Muzeul Taranului Roman si Muzeul de Geologie.  Pe la 8 seara am luat o persoana adulta si am mers la Muzeul National de Arta. 

La muzeul taranului am vazut tzapoi, oboroc, furca de tors si fus, leagan pentru copii – toate foarte importante pentru inteles povestea Prostia Omeneasca, a lui Creanga.  Am vazut si suveica si pieptan de tesut, dar n-am vazut razboi (tot de tesut)- care ne-ar fi trebuit pentru Hainele noi ale imparatului, a lui Andersen. 

La muzeul de geologie am vazut drobul de sare (tot din prostia omeneasca) si, in-afara-de povesti, niste pietre, dinozauri, dinti si trilobiti (pe care Calin i-a ‘impuscat’) plus niste chipsuri (ca chips (prounta cips) a inteles Calin cand i-am zis gips). Ne-am mai uitat la scame, unghii, etichete de pe haine in sala in care cristale mirifice (dar si sus numitele efecte personale) erau puse in valoare prin lumina fluorescenta. 

Seara, la muzeul de arta, am descoperit cu tristete ca era atinsa de noaptea alba doar sectiunea de arta romaneasca veche (adica  icoane, icoane, icoane si (vorba nomenclatorului de meserii) asimilati). Mi-a placut un sfant nicolae care arata a mos nicolae.  Nu mi-a placut ca am inteles ca noaptea alba nu-i chiar asa cum credeam eu; imi imaginasem toate muzeele din Bucuresti deschise in timpul noptii, luminate si evenutal pline de oameni… si asta era ideea care ma scosese din casa.  Cand colo- doar Dzeu si alti cativa initiati stiau sigur ce muzee sunt deschise, si din cele deschise, care sectiuni anume. Dezamagitor.  N-am mai cautat alt muzeu- am mers la o bere ad-hoc cu un prieten pe care nu credeam ca mai apuc sa-l vad anul asta.  Tot ce-am scris mai sus e introducerea ca sa ajung la impresiile mele post-eveniment.  Nu stiu cine este promotorul lui; il felicit pe promotor dar il rog ca, inainte de urmatoarea ‘editie’, sa mearga din muzeu in muzeu si sa explice personalului ca plusul de public e un lucru bun.  Pentru ca la muzeul taranului si la cel de arta, doamnele curatoare aratau a ulii mahmuri care, de-ar fi fost in forma, ar fi zburatacit tot pasaretul ala de public enervant. Asa, se rezumau doar sa priveasca tamp-agresiv in toate partile si sa directioneze martial vizitatorii spre o sala sau alta.  La muzeul de arta am auzit una dintre aceste doamne zicand: ‘lasa sa intre oricati? Ii BAGA pe toti?!!’ (‘baga’ pronuntat in scarba, din adancul gatului, cu intonatia tanarului de cartier care isi baga alte lucruri). E adevarat ca erau multi oameni si ca adesea nu puteam vedea exponatele de cetatenii inghesuiti in dreptul lor sa citeasca explicatiile scrise cu litere minuscule. Dar, doamna draga, am vazut si mult mai multi vizitatori in alte muzee din orase turistice ‘europene’. Eu  credeam ca visul/aspiratia ultima a oricarui muzeu este sa fie plin de lume. Dvs de ce credeti ca exista muzee? (vorbesc cu curatoarea acum).  Muzeul de geologie- extrem de primitor. cu om in toane bune si brad frumos impodobit (si mirosind a brad) care te intampina de la usa, cu explicatii spuse cu atitudine de gazda bucuroasa si ‘la-revedere’ cu urari pentru 2007 la plecare.  Dar chiar si el (muzeul) ar putea beneficia de niste vizite in strainatate ale … nu stiu cui din personalul muzeului. Pacat de atatea pietre, flori de mina, fosile si explicatii complete ca-s tare abstract prezentate si greu de urmarit de catre profani. 

Dar sa ma intorc la eveniment, ca in forma in care e acum- e pacat de el. Stimati organizatori, daca chiar nu e posibil sa fie lasate deschise absolut toate muzeele, lamuriti lucrurile pentru vizitatori. Eu va propun urmatoarele puncte de plecare:

-         faceti un logo pentru eveniment si asezati-l la poarta muzeelor implicate.

-         scrieti mare pe fiecare muzeu: in data de XX- intrarea gratuita +deschis pana la ora 24 (ca eu am vazut multa lume buimaca, care avea senzatia ca s-ar intampla ceva cu muzeele dar nu stia exact ce)

-         mai faceti niste fluturasi cu LISTA muzeelor deschise, 3 cuvinte despre ce poti vedea in fiecare si adresa la care le gasesti (lista care mi s-ar parea firesc sa fie de gasit oriunde, inclusiv pe net)

-         lasati fluturasii la intrarea in fiecare muzeu participant (si oriunde altundeva mai vreti) – ca cea mai mare parte a lumii care intra intr-un muzeu de ziua/noaptea asta e pusa pe vizitat.

Ma opresc aici ca ma napadesc ideile complexe. …  Succese!