Mi-as face un ceai d-ala cu ginkgo-biloba, care ‘maintains you the clever mind’. Mi l-au facut cadou colegii si inca nu m-am lamurit daca mi l-au dat sa ma apere de Alzheimer (care poate’si imagineaza ei ca ma paste) sau pentru ca sunt ‘singura al carui creier merita pastrat’ (cum a sunat declaratia oficiala, la inmanare). Mi l-as face pentru ca are aroma de scortisoara, dar nu mi-l fac ca mi-e teama sa nu-mi pastreze creierul asta de acum, care sigur nu e ala destept.
As scrie ceva constructiv, mobilizator, reformator de lumi nedrepte … dar n-am ganduri. Am creierul (ma intorc tot la el, ca ma doare) de parc-ar fi din halva (de susan, fara cacao): imbacsit, cam greutz, destul de compact, dar gata sa se faramitzeze si sa umple camera de pete uleioase, daca-l bruschez.
As putea sa ma supar si sa trimit o contestatie la biroul pentru protectia influentatilor de stele, fiindca, via medeea, am aflat ca gemenii azi se simt unici, frumosi, destepti si in centrul atentiei. Probabil ca dintr-o eroare de sistem mie mi-au trimis vibratiile pentru berbeci sau mai stiu eu cine.
Dar nu ma supar si nu reclam. Pentru ca analogii d-astea cu halva ma pocnesc atat de rar, atat de rar…
Deci nu ma supar. Dar habar n-am ce altceva as putea sa fac.
dacă e fără cacao e nasol… nu cred că mai scapi :)) (umor de medicinişti, de obicei nu prinde)
nu m-a prins. dar am ras la gandul ca la d-astea rad medicinistii :) :P
:)
cu dedicatie speciala pentru tine..un poem de suparare crunta (furaciune de pe net):-)
tu tulburi nemurirea toata,
eu sufar si stranut ascuns;
tacerea se-mbata dintr-o data
si eu ma simt de nepatruns.
m-alunga lumea toata la gunoi,
m-ascunde sub papucul cel murdar,
si-ntre scai, si-ntre trifoi,
tacerea-si bate joc, barbar…
pierdut printre suspine,
trecut ascuns si dureros,
te plangi la poarta stelelor straine
ca te-au uitat, murdar, pe jos…
dezamagit de-apropierea ta,
ma lupt sa fug si sa disper;
din mine curge lacrima
si aripa unui trecut mizer…
genial!! LOL