femeia simplă

Pentru ca am prea mult de lucru, pentru ca nu am cum sa ma descurc, pentru ca si de-as munci non-stop tot n-as avea cum termina ce-am de facut, pentru ca am obosit la cap… m-am oprit. Si mi-am lasat creierii sa produca ganduri inutile, ca de d-alea centrate pe rezultate m-am saturat.  

Context: Sefa mea (la randu-i prea muncita) zice (o data la 2 zile): ‘ca sa ma descurc in perioada asta ar trebui sa ma clonez’. 

Ei, mie la oboseala imaginatia imi zburda. Astfel:

Simpla clonare nu ar rezolva acum problema … De ne-am clona noi toti cei care avem urgenta nevoie de ajutor pe care doar noi ni-l putem oferi (fara instruire suplimentara sau alte alea) am ajunge in nedorita situatie de a ne pricopsi cu o responsabilitate in plus, exact acum cand suntem in criza de timp (peste toate, cineva ar trebui sa se ocupe si de cresha; ca ne-ar trebui o cresha pentru clone, nu?…).

 Deci clonarea traditionala pica. 

Ramane clonarea raeliana. La raelieni clona are direct o varsta majora si ai optiunea de a transfera clonei toata experienta si toate informatiile detinute de original. Aici insa ramane problema ca extraterestrii (cei care au tehnologia pentru clonare) par sa fie dispusi sa te cloneze doar inainte sa faci Marele Pas (cand stai sa mori, adica). Sa zicem c-ar fi cat de cat ok… O irina de 18 ani cu mintea mea d-acum si venita ca din concediu poate s-ar descurca mai bine (… e discutabil. Ca daca vine cu starea de dupa concediu are nevoie de o saptamana ca sa-si intre in mana).  Dar mie (si cred ca si shefei, si colegilor) imi (ne) trebuie clone care sa munceasca in cot la cot CU noi. Inlocuitori unici, fie ei si proaspeti, n-ar rezolva problema. 

Ok. Sa zicem ca pentru o cauza nobila, renunt la unul din proiectele pe care le am de scris si scriu in schimb un proiect prin care sa conving extraterestrii de necesitatea abrogarii prevederii care nu lasa ca o clona sa functioneze in paralel cu un original (sau cu o clona de generatie mai veche). Si-i conving. Si ne cloneaza. Cate 2 clone de persoana, just in case. 

Sefa mea clonata cred c-ar fi ok. Are loc suficient in birou pentru 3 persoane si, oricum, ea are destule intalniri de lucru, conferinte, seminarii in afara organizatiei… daca ar fi in 3 exemplare cred ca tot doar cu unul pe zi ne-am intalni. 

Noi, ceilalti, clonati… ei bine, aici incepe cosmarul.

In primul rand eu nu vreau sa ma intalnesc cu mine pe aici, prin organizatie. (si cum clona ar veni cu firea mea, sunt convinsa ca nici ea nu si-ar dori asta). Cum ar fi sa ma duc sa-mi iau o cafea si sa n-am loc de mine? (care, presupun, ca as (ar) vrea o cafea in aceeasi clipa).  Sau: ma duc sa fumez (la locul de fumat, desigur). La noi, la locul de fumat, se munceste uneori dar, in principiu, se fumeaza si se socializeaza. Asadar merg la locul de fumat cu totzi neuroni folositori jobului odihnindu-se si cu catziva dintre neuronii reponsabili cu conversatia in stare de functionare. La fumat, gasesc pe cei 3 CG (colegu’ din departamentul financiar+ 2 clone ale lui) privind unitar, fiecare in hartiile proprii. Ma ignora. Toti trei! (ca doar sunt la fel).

- Vorbeste cu mine! (zic eu autoritara). Ca d-aia avem loc de fumat, sa avem unde schimba o vorba prietenoasa sau nu cu colegii. (vorbesc la singular pentru ca ma adresez tuturor si oricui; oricum nu exista diferente intre ei)

- tocmai am vorbit cu irina. A plecat acum 2 minute. Am de lucru. (mi-ar raspunde impasibil(i) unul dintre ei sau totzi in cor). 

Nu, multzumesc.  Hai ca ma intorc la ale mele.

PS: textul de mai sus are rol de mesaj explicativ; explica de ce n-am scris mai nimic in aceasta saptamana si de ce (probabil) nu voi scrie nimic nici saptamana viitoare.