Mamei mele -care a petrecut ieri cateva ore intr-o sectie de politie aglomerata, incercand sa-si faca o noua CI- i s-a facut rau. Facandu-i-se rau, a iesit la aer si s-a asezat pe iarba sectiei de politie. Pentru ca a continuat sa-i fie rau, s-a lungit pe aceeasi iarba. Si a stat acolo o vreme. Azi imi povestea cum vedea doar picioarele oamenilor care treceau pe langa ea. (La noi in familie, precum in apusele vremuri cu doamne si domnite, femeile lesina. Nu umblam cu sarurile dupa noi pentru ca stim ca-i suficient sa te asezi jos 5 minute atunci cand ti-e rau, ca sa-ti fie curand bine*. Lungitul in iarba/pe trotuar/carosabil nu-i un remediu la care sa recurgem in mod obisnuit; era solutia extrema la care mama a apelat pentru ca n-a reusit sa stea pe un scaun/pe o treapta in timp util.)
Asa. Ziceam ca statea lungita in iarba, se uita la picioarele oamenilor care treceau pe langa, si-si dorea sa o lase lumea in pace (pentru ca ea stia c-o sa-i treaca). Cat a stat acolo au venit 2 reprezentanti ai politiei, care au intrebat-o daca e ok, daca vrea o salvare, daca vrea un pahar cu apa. A vrut apa, si-a revenit si s-a intors la coada.
Nici unul din ceilalti trecatori nu s-a oprit sa o intrebe de sanatate. Ca ea nu s-a suparat, ca oricum nu voia sa vorbeasca cu ei, e alta poveste. Imaginea orizontului mamei mele limitat la picioare care trec pe langa ma urmareste insa.
Si mi-am amintit de cand eram insarcinata. Atunci mi se facea rau si o data pe saptamana. A trebuit sa petrec niste timp stand pe borduri, am cerut locuri in transportul in comun si m-am descurcat. O singura data, in timpul sederilor mele pe borduri, a venit la mine un tanar (tigan, by the way) care m-a intrebat cum ma simt, daca vreau sa ma ajute sa merg acasa si care, desi i-am spus ca-s ok si o sa plec singura in curand, s-a dus si mi-a cumparat un suc rece la 0.5 pe care mi l-a dat fara sa vrea sa ia bani pe el, si pentru care n-am apucat sa multumesc. (Informatii colaterale: cat am fost insarcinata, n-am aratat a femeie insarcinata; drept care am beneficiat de loc in autobuz (chiar si la 8 luni ale sarcinii) doar cand l-am cerut. Parerea mea e ca era evident ca eram insarcinata- parerea prietenilor era ca-mi lipsea atitudinea corespunzatoare si ca, doar dupa burta, oamenii nu aveau cum sa-si dea seama :)) (alta paranteza: Tinerii sa nu se impacienteze; nu ceream loc de la tineri bombanid generatia de azi, ci ceream de la persoana care se nimerea sa fie in dreptul meu. Ca mi se facea rau instant si imprevizibil si nu mai aveam timp sa analizez varsta si starea de sanatate a calatorilor; si nici sa merg la locurile dedicate persoanelor cu nevoi speciale.)
Mi-am mai amintit si de mine acum cateva saptamani, cand am trecut pe langa un tanar care statea pe o banca cu capul lasat pe spate si gura deschisa. Am dat sa ma opresc, dar nu m-am oprit, contand pe ceilalti c-or s-o faca. Dupa cativa pasi am intors capul, tanarul era tot acolo, tot asa, si pe langa el nu mai era nimeni. Tot nu m-am oprit. Dupa alti pasi am intors iar capul, cu gandul ca de data asta daca-i tot acolo ma intorc. Nu mai era tot acolo, era in mijlocul strazii mergand cu mainile departate, intr-o evidenta stare de reverie. Si ocolit de masini. Dupa cum mergea era ok; doar usor …extatic (sa ma ierte eXstatic! :)). Am apucat sa-l vad ajuns din nou pe trotuar si m-am dus in ale mele.
De ce-i lasam in plata Domnului pe oamenii care par sa aiba probleme acute de santate? Nu-i repros la adresa celorlalti; e intrebare (si) pentru mine, care fac asa. Eu sunt dintre cetatenii responsabili care nu arunca gunoi pe jos, care dau de bunavoie (si cu voie buna) locul in RATB, si care, in general, intind usor o mana de ajutor cui pare sa aiba nevoie de ea. Ajung uneori iresponsabila in responsabilitatea mea, pentru ca vorbesc cu hotii pe care se intampla sa-i vad in acelasi RATB sau previn discret/in gura mare persoana care e pe cale sa devina ‘pagubita’. (disclaimer: cu hotii sa nu faceti ca mine. eu am o abordare personala, cu zambetul fermecator pe buze si privirea … incurajatoare tinuta drept in ochii hotului (chiar si atunci cand ma adresez potentialului pagubas), abordare care, deocamdata, m-a ferit de repercusiuni :D).
Dar… Daca vad barbat de un anume fel cazut la pamant, o sa prefer sa-mi imaginez ca-i beat, daca vad om in tinuta homless lungit pe spatiul verde, o sa prefer sa-mi imaginez ca se odihneste, iar daca vad pe cineva care in mod evident nu se simte bine, o sa astept restul lumii sa-l intrebe de vorba sau sa sune la 112. De ce?
* asta (cu asezatul 5 minute ca sa nu lesini) s-ar putea sa nu functioneze in cazul altor familii. persoanele cu probleme similare ar trebui sa mearga la doctori si sa se caute. parerea mea.
A, mulţam pentru reclamă! :D (kidding)
pentru că ne e frică să nu facem mai mult rău… ţin minte că acum 2 ani mi s-a făcut atât de rău încât am căzut din picioare pe stradă şi nu eram în stare să mă ridic de jos oricât am încercat… singura care m-a ajutat a fost o fetiţă de 10 ani (nu cred să fi avut mai mult) deşi totul se petrecea într-o staţie de autobuz. şi acu’ sincer… faţă de homeless beat nu am.
cred că în curând dispeceratul salvării o să mă pună pe lista neagră de câte ori am sunat la ei…
m-ai pus pe ganduri… ai dreptate, ce sa mai!
singura data cand nu mi s-a facut frica de cel aflat la pamant (cu imaginatia mea bogata pe intuneric la ora 23 se putea ridica sa imi dea in cap), am sunat la 112. N-a raspuns nimeni. Am ramas singura pe strada si am plecat cand oprise un taximetrist. mi-era teama ca trebuie sa stau acolo pana sa vina ambulanta, ceva:(
pentru ca suntem poporu cu “sa moara capra vecinului”? in general suntem indiferenti la durerea celorlalti, ceea ce e relativ normal pentru trebuie sa ne ingrijim in primul rand de noi; cred ca totusi nu e asa generalizata indiferenta oamenilor; eu oricum m-am lecuit dupa cati nebuni am dat + o baba nesimtita care m-a luat cu ea sa intreb prin bloc (primul intalnit) daca nu are cineva aspirina sau poate un ban?!? plus ca nu prea am cum sa ajut, acum macar pot sa ma ofer si duc cu masina la spital, ceva, dar rar, pentru ca ma chinui sa-mi fie indiferenti majoritatea necunoscuta
p.s. nu se vedea ca esti insarcinata pentru ca esti grasa? :)
p.p.s. GRASAAAA!!!
M-am mai gandit. cred ca eu nu ‘ma bag in seama’ in primul rand din cauza ca stiu ca altceva decat sa dau un tel …nu stiu a face.
Si, intre noi fie vorba, experienta mea directa cu operatoarele de la ‘salvare’ este ea insasi traumatizanta. Asta cu telefonul la urgenta e o solutie doar pentru filmele americane (parerea mea). Apoi cred ca mi-e frica pe de o parte sa nu-mi moara omul in brate, iar pe de alta sa nu dau peste cineva ‘beat mort’ sau peste cineva … nebun de legat :D.
@altoo: vezi ca nu ma citesti cu atentie? cum poti sa-ti imaginezi ca sunt grasa cand eu am mentionat de repetate ori ca arat anorexica? Cand am fost insarcinata aratam si eu a femeie …’implinita’ :). Iar burta era destul de armonios integrata; puteai sa zici ca-s o femeie implinita, cu burta :). Cine ar da locul unei astfel de femei? :))
esti anorexica?! te pup! esti de-a mea. si eu sunt – desi boala a fost cam acum 2 ani, am ramas cu sechele :D
lu’ irina: in loc sa te superi ca nu te citesc cu atentie mai bine ai fi remarcat ca ma intereseaza spiritul tau, nu fizicul… sau ceva de genu asta…
@psiheea: …eu zic ca nu-s :)). dar am 45 kg la 1.65 m de vreo 10-15 ani (exceptand cateva luni de sarcina). si de-a lungul timpului au fost oameni care s-au straduit sa ma convinga ca-s anorexica. iar faptul ca negam era doar de natura sa-i convinga ca au dreptate. asa ca acum nu prea mai stiu cum sa raspund cand cineva imi zice ‘anorexico!’:).
@altoo: … pai, daca spiritul te intereseaza, ma gandesc c-ai remarcat pana acum ca-s un spirit mai prozaic. ca doar nu-i prima data cand il dovedesc :))
pt Irina: uite asta-i buba: dacă în loc să bea 3-4 beri în fiecare seară timp de o săptămână unii ar trece pe la Crucea Roşie ar vedea că nu-i extraordinar de greu să întorci omul pe o parte sau să îi imobilizezi un picior fracturat sau să ştii să nu-i dai apă dacă abia mai respiră… sunt lucruri simple, dar care au nevoie de puţină bunăvoinţă ca să fie învăţate… ar trebui introdus în toate liceele un mini-curs de prim-ajutor… le-ar lua doar câteva ore de dirigenţie, că oricum e timp pierdut… în liceul meu reuşisem şi câţiva ani chiar se făceau cursurile astea… până s-a schimbat directoarea.
medeea draga, asta cu crucea rosie e la fel cu sunatul la ambulanta. teoretic- e posibil, practic… depinde, ca la fiecare ‘cruce’ e altfel :D. eu renunt la 3-4 seri state peste program la accept, imi spui tu unde ma duc pentru mini-curs de prim-ajutor?
mai bine apuca-te de reiki… cursuri d-alea faceau spitalele municipal si de urgenta, dar pt asistente sau studenti la medicina; desi poti sa incerci
altoo, reiki nu-i aia cand tzii palmele pe deasupra omului? (ma si vad intr-o statie de ratb, descantand un cetatzean inconstient.) (inconjurata de alti cetatzeni (constienti) care-mi privesc plini de respect activitatea). hm!
:))) vai de mine, măi Irina… dar tu nu ştii că vara nu te apuci să descalţi omu’? sau ai tendinţe sinucigaşe? mi-a ieşit cafeaua pe nas de râs… te şi vedeam pe tine aplecată peste un nene căzut pe jos :)))
medeea, cred că se strecură o confuzie (din cauza căreia uite, scriu acum cu diacritice). eu am zis “descântând” şi am impresia ca tu ai citit “descălţând”. aşa o fi? sau pentru reiki omul trebuie oricum descălţat?
:)) n-am citit greşit… io ştiam că-l descalţi… e ceva cu nişte câmpuri de energie… dar s-ar putea să mă înşel că nu am făcut cursurile acelea … poate ne lămureşte un specialist :D
Cunosc pe cineva care practică Reiki, poate vă fac o intermediere, deşi e posibil să nu fie de găsit în această perioadă… Oricum, dacă e timp, se rezolvă. :)
ioi… io nu vreau reiki pe mine… io vreau să ştiu doar dacă-l descalţi :))
Am întrebat persoana care ştie Reiki şi a zis că se descalţă persoana numai dacă e nevoie, căci sunt unele metode care cer descălţarea, deci nu se întâmplă tot timpul aşa. De cele mai multe ori, e suficient să fie atins capul.
la reiki, in general se cere atinsa partea vatamata; daca omul are buba la burtica, e destul de ineficient sa-i atingi capu; exemplu cel mai banal de reiki e ca atunci cand te doare ceva te tii de acea parte – incerci sa te autovindeci
p.s. deja suna interesant, cred ca ma apuc de reiki
@medeea: pare ca descaltatul e facultativ :)
@altoo: ma doare o masea, ma tin de acea parte … dar autovindecarea nu vine :((. altfel, m-as bucura sa ma tii la curent cu apucatul tau de reiki. asta ce inseamna? ca te apuci sa ucenicesti pentru a te perfectiona? ca de apuci direct de vindecat? daca da- iti vei face carti de vizita cu ‘altoo, vindecator reiki’?
Motivul pentru care nu ne oprim cand cineva e in trouble e o chestie documentata, care se numeste…. numeste…
*geo manevreaza google-ul… delicat si subtil*
AHA!
The bystander effect! :D *geo e atat de mandru de el*
bun, as putea sa pastez articolul din wikipedia, dar mai bine va duceti sa-l cititi la mama lui acasa, ca i-ar face placere.
Si, daca sunteti acolo, musai cititi de Milgram Experiment, e socant.
G.
geo, multumesc :). iata si linkul la bystander effect (pe undeva prin coada articolului gasiti si trimiterea catre experimentul M) http://en.wikipedia.org/wiki/Bystander_effect
eu zic sa-l cititi; zice ca, pentru omul aflat printre oameni, responsablitatea individuala dispare, se topeste. te astepti sa intervina altcineva dintre cei prezenti, cineva care o fi mai ‘competent’. sau preferi sa crezi ca ceilalti (care nici ei nu intervin) detin info suplimentare si stiu ca nu-i nevoie de interventie. articolul contine si un sfat cu ‘utilitate practica’: daca ai nevoie de ajutor si esti inconjurat de multi oameni, cere-l (pe ajutor) de la o persoana anume, oricare ar fi ea.
***********************
in cu totul alta ordine de idei, am aflat de la prietenii ‘saritori in ajutor’ (care vad insa ca n-au de gand sa impartaseasca aici din experienta lor) ca… sunatul la salvare e frectie la picior de lemn. salvarea nu vine pentru om care e bolnav pe strada, salvarea vrea o adresa de casa/apartament de bloc. bonus, ‘salvarea’ se poate chiar enerva daca suni si spui ca un om a lesinat SI nu esti in stare sa explici din ce motiv.
dacă te întreabă spune-i ce poţi, dar în nici un caz să nu-i spui dacă ăla de jos miroase a alcool… atunci sigur nu mai vine