femeia simplă

In ajunul plecarii, cand aproape terminasem de impachetat, Calin aude cumva ca vom sta la gazda:
- Nu vreau la gazda! Vreau la hotel.
- acolo unde mergeti voi nu exista hoteluri, zice repede buni.
Copilul meu, impaciutor cum il stiu, se gandeste cateva secunde si raspunde:
- Bine. Asta e. Mergem atunci la munte. La hotel.
- … :D (eu preferam la munte… dar tocmai ma apropiam de finalul facutului de bagaje pentru mare…)… eu merg la mare. Si nu am bani de hotel, ci doar de gazda. Vrei sa vii cu mine?
- … da.
Si am plecat la mare.

A doua zi, in tren, multi oameni.
Una din principalele deosebiri dintre mine si calin este ca eu sunt o ’salbatica’ si fug de conversatiile de tren/piata/lift, in timp ce calin e culmea sociabilitatii; pare sa traiasca pentru a putea vorbi cu cat mai multi dintre adultii necunoscuti care-i ajung in preajma.  In tren (vagon d-ala, necompartimentat), dupa cateva ore de mers in care calin povestise diverse oricui era interesat, iar eu citisem si nu schimbasem mai mult de 2-3 zambete de complezenta cu cativa dintre principalii convivi ai copilului, aud (desigur, intr-un moment de mare liniste):
- noi mergem la mare. Si o sa stam la gazda pentru ca mama nu are bani sa stam la hotel.
Ridic ochii din carte- devenisem brusc personajul catre care se indreptau privirile de tot felul, ale tuturor.
Am zambit publicului, am schitat o mica plecaciune si am zis catre toti:
- asa este.
M-am intors la carte. Dar incepusem sa inteleg ca s-ar putea ca imaginea mea despre vacanta ideala sa difere semnificativ de imaginea lui calin.

Acum, dupa ce ne-am intors, incerc aici o sumarizare.
Lui calin nu-i place
- in apa (mie da)
- la soare/plaja (nici mie)
- sa manance (nici mie, dar el trebuie sa manance de 3 ori pe zi)
- ludistii (=nudistii; mie imi sunt indiferenti si as fi preferat sa facem plaja acolo, ca erau sansele mai mari sa fie si copilul de acord sa faca plaja fara slip (ca tocmai se hotarase ca-i prea mare (5 ani) ca sa stea pe plaja in pielea goala); dar a ramas hotarat ca vrea pe plaja cu oameni imbracati).

Lui Calin ii place:
- Sa se balaceasca pe mal, acolo unde se termina valurile (pana la urma ok; las’ ca are alta data timp sa se imprieteneasca si mai bine cu marea)
- Ca eu sa fac castele ‘motzuate’ (asta a fost ok; nu-s mare fana, dar mai ramasesem cu cateva aspiratii neimplinite din copilarile si am facut cu placere macar cate un castel pe zi)
- Sa se plimbe prin apa (activitate care ma incanta si pe mine asa ca ne-am plimbat cu orele).
- Ospatarul Emil (descoperit prin a treia zi si multumita caruia calin a ajuns sa vrea sa mearga la masa) (asta a fost tot ok, ca era o terasa cu multe si bune feluri de peste, feluri din care am tot mancat (mie imi place pestele)).
- Sa stea de vorba cu toata lumea (asta n-a fost ok, dar m-am descurcat pana la urma cu cateva fraze standard de raspuns la vorbele de bine pe care mi le zicea lumea despre copilul meu).

Cum credeam eu c-o sa fie:
O saptamana idilica in care eu si copilul o sa apucam sa ne jucam, sa vorbim, sa ne plimbam si sa inotam pe saturate si in liniste.
Cum a fost:
Destul de aproape de felul in care speram sa fie… cu diferente semnificative doar la partea de ‘liniste’.  Dar si in aceasta privinta calin a fost rezonabil.
Cineva i-a spus, la un moment dat:
-Vai, dar nu ma asteptam sa stii si asta.
- eu stiu foarte multe lucruri dar nu pot sa ti le spun pe toate pentru ca ar trebui sa stam aici pana la iarna.
‘Rezonabil’ inseamna ca nu a cerut sa ramanem pana la iarna. :)

Am fost plecata. M-am intors. Plec iar. Daca am timp, pana plec iar poate reusesc sa compun si varianta ‘pe larg’ a acestui post. :)

LE3: fotografii de la mars, in adevarulonline,  hotnews, jurnalul national, curat|murdar, hurdis. (daca stiti alte galerii foto decat cele de aici (+gramo, link la sfarsitul textului) – lasati si aici linkul. merci :))

******************************
M-am intors de la mars. La 5, ora oficiala de plecare, erau vreo 30-40 de persoane si ploua, ploua, ploua.

Pana la urma eu zic ca s-au strans 200 de participanti (fara presa). Altii zic c-au fost mai multi; prietenul meu homofob (venit din partea presei) a numarat pana la 150. Altfel, a fost usor mai colorat decat anul trecut, multumita sepcilor, baloanelor si, cat a plouat, umbrelelor. Ce s-a intamplat pe margine, n-am vazut din cauza jandarmilor si a masinilor blindate care ne-au afumat bine in zona pietei unirii (unde am inteles ca si cei care au aruncat cu pietre de caldaram in restul publicului si in fortele de ordine (ca pana la noi n-aveau cum ajunge) au fost afumati bine cu gaze lacrimogene (jurnalistul prieten si homofob pe care-l mentionam mai sus, sustine ca inca plange din acest motiv). Ouale aruncate din balcoane nu m-au nimerit nici pe mine, nici pe altcineva din apropierea mea, desi mi s-au parut mai multe decat anul trecut.

Partile bune:
M-am intalnit cu gramosii :) pentru prima data in viata mea reala. (in poza de mai jos gramo-el e cel cu hanoracul gri, gramo-ea cu bluza alba).

Marsul de anul acesta s-a nimerit sa fie de ziua mea. Ei bine, de ziua mea, m-am simtit vedeta :). Nu stiu daca din cauza shalului indian in culorile curcubeului (capatat de la dna directoare, ca tremuram de frig dupa ce ma plouase in prima jumatate de ora), a palariei, coditzelor, umbrelei sau din cauza ca m-am nimerit in … deschiderea steagului rainbow adus de participantii germani… ma rog, indiferent de motiv, mi-am trait momentul de glorie. Dupa ce in anii anteriori nu ma baga nimeni de la presa in seama (arat comun, nici o televiziune nu ar putea ilustra un mars gay cu imaginea mea:)), acum ma pozau si oamenii cu telefoane mobile (pe langa operatori si fotoreporteri) :). Nu tin la publicitate, dar in 2005, desi am fost pe langa toate persoanele extensiv prezentate de media, ajunsesem sa ma intreb daca chiar am participat. De aparut, nu apream nicaieri. Nici chiar in filmul de 30 de min facut de Accept la acel mars, eu nu am reusit sa ma identific (nici macar o data).

Iata poze proaste, facute de mine cu mana stanga, ca cu dreapta tineam de steag. Poze mai bune, saptamana viitoare, pe site-ul accept (facute de altii).

LE: la gramo gasiti mai multe info + poze.

LE2: pana la urma mi-am dat seama din ce motiv acest mars mi-a placut mai mult decat celelalte. Am crezut c-a fost de la ploaie (anul trecut a fost ingrozitor de cald; +mie imi place ploaia), c-a fost de la obiectivele indreptate spre mine, ca… Dar nu. A fost prima data cand nu m-am ocupat deloc de organizarea marsului. Prima data cand am fost participanta simpla :)

Plec la mars. La Accept ploua si bate vantul :). N-am umbrela dar as putea lua una rainbow de la accept. problema cu umbrela rainbow e ca e uriasa. eu sunt minuscula si mi-am mai si strans parul in 2 coditze. sper sa nu ajung in Oz :).

PS: punctul de plecare e in dreptul bancii Daewoo, pe bd Unirii. ora 17 (daca vreti sa participati e de preferat sa ajungeti pe la 16:30) . Punct terminus: Parcul Izvor.

Am participat astazi la dezbaterea ‘Grupurile parlamentare si discriminarea’ (organizata in cadrul GayFestului 2007).  Dezbaterea (daca putem numi dezbatere o discutie la care au participat doar reprezentantii uneia dintre parti) a fost centrata pe proaspat lansatele rezultate ale unei cercetari facute de ACCEPT si IPP pe tema perceptiei discriminarii la nivel inalt. Subiectii cercetarii au fost 99 de parlamentari romani care au raspuns unui chestionar care se uita la discriminare (in general) si la cum percep dumnealor cateva grupuri care, traditional, sunt discriminate. 

Cand ziceam ca de la dezbatere a lipsit o anumita parte din cele necesare (pentru a dezbate in cunostiinta de cauza a tuturor punctelor de vedere), ma refeream la partea parlamentara (asta in conditiile in care evenimentul s-a intamplat la hotelul ibis de langa parlament). (sa nu intelegeti din cuvintele mele ca pe parlamentari nu i-ar interesa discriminarea; in paralel avea loc si conferinta OSCE privind combaterea discriminarii, desfasurata azi si maine, chiar la palatul parlamentului. Probabil ca erau cu totii acolo.)  Si, de fapt, parerile unora dintre politicieni au fost prezente, ca au fost printate si ‘puse in rama’ pe peretii salii in care s-a petrecut dezbarerea. Evenimentul fiind organizat de ACCEPT, au avut prioritate declaratiile homofobe :).

Cateva din rezultatele cercetarii:
- 63% dintre parlamentarii-barbati cred ca in Romania nu exista discriminare/ 83% dintre parlamentare cred ca exista/ 88% dintre reprezentantii PRM cred ca nu exista (va las pe voi sa ghiciti care era raspunsul corect).
- in principiu, cei mai prietenosi la adresa egalitatii de sanse femei-barbati au fost parlamentarii reprezentand minoritatile nationale, urmati de PNL (care PNL, la proba practica, se remarca prin absenta femeilor in pozitii de decizie:)), iar cei mai putin prietenosi au fost parlamentarii PRM (PRM… care are cele mai multe femei-parlamentar). Ma rog. Incurcate sunt caile parlamentarilor cand vine vorba de femei.
- in functie de distanta sociala perceputa de parlamentari (fata de grupurile incluse in aceasta cercetare) minoritatile religioase se bucura de cel mai ridicat grad de acceptare; urmeaza persoanele cu handicap fizic, romii, persoanele HIV+, persoanele cu handicap psihic. Ultimii pe lista, cu voia dvs, homosexualii.
- Nici un parlamentar nu are stiinta de existenta vreunui homosexual printre rudele sale (50% stiu ca au printre rude persoane de alta religie decat crestin ortodoxa, 35% -de alta etnie, 31%- cu handicap fizic sau psihic, 1% -infectate cu HIV)
- 93% dintre parlamentarii respondenti considera ca drepturile diverselor minoritati sociale trebuie aparate, indiferent de opinia generala a populatiei.
(rezultatele cercetarii vor fi disponibile pe site-ul ACCEPT in zilele urmatoare. Va anunt eu cand.)

Interogatii … principiale ale participantilor la dezbatere (citate aproximativ si prezentate de-a valma; imi cer iertare de la cei care tineau la paternitatea ideilor exprimate… ):
- oare cum se face ca majoritatea respondentilor cred ca stilul de viata iresponsabil este cauza infectarii cu hiv, cand noi (si ei) traim in acea tara in care majoritatea celor hiv+ au fost infectati prin manevre medicale?
- cum se explica toleranta crescuta a parlamentarilor fata de minoritatile religioase cand cercetarile pe acasta tema facute la nivelul populatiei generale au scos minoritatile religioase pe locul 1 in topul grupurilor discriminate?
-oare de ce parlamentarii independenti sunt mai toleranti decat parlamentarii care reprezinta partide politice?
- oare de ce -desi majoritatea covarsitoare (93%) isi declara sprijinul pentru apararea drepturilor grupurilor minoritare- atunci cand sunt abordati de lumea ONG, pare ca aceeasi covarsitoare majoritate este neinteresata de subiect sau isi exprima chiar retineri in a sprijini drepturile in cauza?

Pentru toate ’interogatiile’ au fost propuse si posibile raspunsuri. Pentru ultima dintre interogatii varianta mea de explicatie posibila ar fi urmatoarea: parlamentarii romani recunosc la nivel declarativ nevoia sprijinirii grupurilor minoritare (pe care evita sa le sprijine in practica) pentru ca a crescut abilitatea lor de a se exprima corect politic.

Ati vazut filmele americane in care personajul timorat gandeste pozitiv? (adica repeta obsesiv in fata oglinzii: sunt curajos! Am incredere in mine! Am in cre de re in MINE!..?)  Eu zic sa-i intrebam continuu pe parlamentari cum e cu drepturile omului. Poate ca repetand cu voce tare raspunsuri corecte politic, vor ajunge sa le si creada. :)

Doi barbati au fost agresati asta seara (5 iunie) de un grup de batausi antigay, in fata cinematografului Union. La cinematograf ruleaza filme artistice si documentare in cadrul GayFest.
Barbatii agresati au scapat nebatuti bine datorita interventiei jandarmilor aflati in zona. Si persoanele agresate, si o parte a batausilor au ajuns la sectia 3 de politie. Sper ca de aceasta data politia sa poata veni cu o concluzie mai repede decat in cazul celor batuti dupa marsul gay din 2006. Pentru cei batuti in iunie 2006, politia desfasoara inca ‘investigatiile specifice’.

Intrebare pentru cei care in predica de duminica afurisesc homosexualii, pentru cei care zic linistiti ‘eu n-am nimic cu homosexualii, dar sa fie homosexuali la ei acasa’ si pentru toti ceilalti aflati undeva intre aceste 2 limite:

E ok sa bati un homosexual? Sau pe cineva despre care crezi c-ar fi homosexual? 

Daca ati raspuns da, adio -ca n-am cuvinte pe intelesul vostru.

Daca ati raspuns nu, va intreb mai departe:
Credeti ca indivizii care dau cu pumnul ca sa-si sustina un punct de vedere au ajuns la acel ‘punct de vedere’ prin mijloace proprii?  Ca au rationat cu creierul personal, si asa au ajuns la concluzia ca ‘homosexualii sunt rai’? Eu zic ca nu. Daca creierul personal ar fi functional, el i-ar ajuta si sa-si exprime prin vorbe parerea.  Eu zic ca i-au crezut pe ceilalti, pe cei care n-ar ridica niciodata piatra la propriu, dar care o ridica cu vehementa la nivel declarativ.
Oricine ai fi tu, omule vehement, dormi linistit. Pitecantropul bate pentru tine.

Later edit:
Ce sa mai zic? Am fost plecata cea mai mare parte a zilei si ma asteptam ca la intoarcere sa gasesc blogul plin de comentarii violent condamnatoare ale homosexualitatii. Cand am vazut ca aproape toate reactiile sunt impotriva batausilor, m-am mirat. (m-am mirat pentru ca in ultimele zile am urmarit reactiile contra gayfest de pe unele forumuri si ramasesem cu impresia ca asta-i atitudinea majoritara).

Spre seara am vorbit si cu unul dintre barbatii care au fost implicati in incident si am aflat ceva ce m-a mai mirat odata: spectatorii conjuncturali ai bataii au sarit in ajutor. Au chemat politia, 3 tineri (bruneti) au prins pe unul dintre agresori (batausii s-au imprastiat la venirea politiei), iar ‘publicul’ a ramas la fel de suportiv si dupa ce a aflat ca motivul bataii a fost homosexualitatea victimelor. Cum ziceam, nu stiu ce sa zic. Sa ma bucur ca aproape toata lumea pare sa fie de acord macar cu faptul ca nu-i ok sa bati pe cineva? Sa ma intristez ca sunt in situatia in care ajung sa percep condamnarea violentei drept un lucru meritoriu in loc de ceva de la sine inteles?

 Si mai later edit: asa, pentru conformitate, iata si comunicatul de presa al Accept.

Incepe luni, 4 iunie, astfel:
11:00 Conferinţă de presă (locatie: Agenţia de Monitorizare a Presei)
12:00 Expoziţie foto Parteneri pe viaţă (Centrul Infoeuropa)
17:30 Film Gypo (Cinemateca Română, Sala Union)
19:30 Film Sfârşitul inegalităţii de drepturi (Cinemateca Română, Sala Union)

Programul zilelor urmatoare e aici.  Intrarea la filme&expozitii este gratuita.

Intr-o noapte, facandu-mi pelerinajul obisnuit pe la posturile din televizorul meu, am ajuns la OTV si acolo am ramas.  Siderata.  LL, DD si altii comentau smsurile dintre elevul care s-a sinucis si profesoara de la fereastra careia a cazut.  Ieri am recidivat si am vazut si o conversatie de messenger a celor 2.

Eu am fost crescuta de mama astfel: portofelul, geanta, scrisorile … lucrurile altcuiva sunt accesibile doar posesorului. Pe portofel si pe geanta poti sa le deschizi doar daca le gasesti pe strada, ca poate afli identitatea uitucului si i le poti inapoia.  Dar atat.  Cel mai indiscret act al meu a fost cand am deschis pasaportul unui prieten in a carui casa ma aflam. Pasaportul se afla pe masa si voiam sa-i fac o surpriza -stiam ca ziua lui de nastere urma sa fie in viitorul apropiat.  Nu m-am simtit vinovata- daca aveati vreo curiozitate in aceasta directie.  Si m-ar durea in cot daca cineva dintre prieteni mi-ar cotrobai prin geanta in cautare de ceva (gen bricheta, tigari, servetele).  Dar, in principiu, nu cotrobai printre lucrurile altcuiva nici daca sunt ~sigura ca ‘altcuiva-ul’ n-ar avea nimic impotriva.

Stiu ca unii ar considera absurde (si inconsecvente) standardele mele. Dar cumva credeam despre corespondenta ca, macar la nivel declarativ, e general considerata drept inviolabila.  In acest context, sa vad mesaje personale afisate pe televizor, repet, m-a siderat. (Ca, pe deasupra, erau si maiastru comentate si analizate, deja nu mai conteaza).

Concluzii personale:
- cei care credeau ca femeile au o curiozitate bolnava/placere perversa cand vine vorba de disecat gratuit detalii personale, vor putea constata acum ca exista macar 2 barbati pe lume care exceleaza in aceasta privinta. Daca punem la socoteala si pe ceilalti invitati (care parca tot barbati erau) si pe unul din prietenii mei care urmareste cu religiozitate OTVul, numarul barbatilor cu preocupari idioate devine … mai mare. Curiozitate (tot personala): stie cineva care sunt procentajele de barbati/femei privitori la OTV?
- cred ca cei care intentionau sa se sinucida se vor gandi acum de 2 ori in plus, inainte sa o faca. C-or sa zica: …oups! Nu pot sa ma sinucid azi, ca alaltaieri am aruncat chilotii aia nespalati si daca merge OTVul la groapa de gunoi poate mi-i gaseste dupa ADN.