femeia simplă

Am participat astazi la dezbaterea ‘Grupurile parlamentare si discriminarea’ (organizata in cadrul GayFestului 2007).  Dezbaterea (daca putem numi dezbatere o discutie la care au participat doar reprezentantii uneia dintre parti) a fost centrata pe proaspat lansatele rezultate ale unei cercetari facute de ACCEPT si IPP pe tema perceptiei discriminarii la nivel inalt. Subiectii cercetarii au fost 99 de parlamentari romani care au raspuns unui chestionar care se uita la discriminare (in general) si la cum percep dumnealor cateva grupuri care, traditional, sunt discriminate. 

Cand ziceam ca de la dezbatere a lipsit o anumita parte din cele necesare (pentru a dezbate in cunostiinta de cauza a tuturor punctelor de vedere), ma refeream la partea parlamentara (asta in conditiile in care evenimentul s-a intamplat la hotelul ibis de langa parlament). (sa nu intelegeti din cuvintele mele ca pe parlamentari nu i-ar interesa discriminarea; in paralel avea loc si conferinta OSCE privind combaterea discriminarii, desfasurata azi si maine, chiar la palatul parlamentului. Probabil ca erau cu totii acolo.)  Si, de fapt, parerile unora dintre politicieni au fost prezente, ca au fost printate si ‘puse in rama’ pe peretii salii in care s-a petrecut dezbarerea. Evenimentul fiind organizat de ACCEPT, au avut prioritate declaratiile homofobe :).

Cateva din rezultatele cercetarii:
- 63% dintre parlamentarii-barbati cred ca in Romania nu exista discriminare/ 83% dintre parlamentare cred ca exista/ 88% dintre reprezentantii PRM cred ca nu exista (va las pe voi sa ghiciti care era raspunsul corect).
- in principiu, cei mai prietenosi la adresa egalitatii de sanse femei-barbati au fost parlamentarii reprezentand minoritatile nationale, urmati de PNL (care PNL, la proba practica, se remarca prin absenta femeilor in pozitii de decizie:)), iar cei mai putin prietenosi au fost parlamentarii PRM (PRM… care are cele mai multe femei-parlamentar). Ma rog. Incurcate sunt caile parlamentarilor cand vine vorba de femei.
- in functie de distanta sociala perceputa de parlamentari (fata de grupurile incluse in aceasta cercetare) minoritatile religioase se bucura de cel mai ridicat grad de acceptare; urmeaza persoanele cu handicap fizic, romii, persoanele HIV+, persoanele cu handicap psihic. Ultimii pe lista, cu voia dvs, homosexualii.
- Nici un parlamentar nu are stiinta de existenta vreunui homosexual printre rudele sale (50% stiu ca au printre rude persoane de alta religie decat crestin ortodoxa, 35% -de alta etnie, 31%- cu handicap fizic sau psihic, 1% -infectate cu HIV)
- 93% dintre parlamentarii respondenti considera ca drepturile diverselor minoritati sociale trebuie aparate, indiferent de opinia generala a populatiei.
(rezultatele cercetarii vor fi disponibile pe site-ul ACCEPT in zilele urmatoare. Va anunt eu cand.)

Interogatii … principiale ale participantilor la dezbatere (citate aproximativ si prezentate de-a valma; imi cer iertare de la cei care tineau la paternitatea ideilor exprimate… ):
- oare cum se face ca majoritatea respondentilor cred ca stilul de viata iresponsabil este cauza infectarii cu hiv, cand noi (si ei) traim in acea tara in care majoritatea celor hiv+ au fost infectati prin manevre medicale?
- cum se explica toleranta crescuta a parlamentarilor fata de minoritatile religioase cand cercetarile pe acasta tema facute la nivelul populatiei generale au scos minoritatile religioase pe locul 1 in topul grupurilor discriminate?
-oare de ce parlamentarii independenti sunt mai toleranti decat parlamentarii care reprezinta partide politice?
- oare de ce -desi majoritatea covarsitoare (93%) isi declara sprijinul pentru apararea drepturilor grupurilor minoritare- atunci cand sunt abordati de lumea ONG, pare ca aceeasi covarsitoare majoritate este neinteresata de subiect sau isi exprima chiar retineri in a sprijini drepturile in cauza?

Pentru toate ’interogatiile’ au fost propuse si posibile raspunsuri. Pentru ultima dintre interogatii varianta mea de explicatie posibila ar fi urmatoarea: parlamentarii romani recunosc la nivel declarativ nevoia sprijinirii grupurilor minoritare (pe care evita sa le sprijine in practica) pentru ca a crescut abilitatea lor de a se exprima corect politic.

Ati vazut filmele americane in care personajul timorat gandeste pozitiv? (adica repeta obsesiv in fata oglinzii: sunt curajos! Am incredere in mine! Am in cre de re in MINE!..?)  Eu zic sa-i intrebam continuu pe parlamentari cum e cu drepturile omului. Poate ca repetand cu voce tare raspunsuri corecte politic, vor ajunge sa le si creada. :)