Documentar: siesta muncitorilor care repara strazi

Vineri, 13 iulie, pe la pranz, mergeam cu mare ingrijire pe strada Lirei. (Daca inainte L era o strada cu piatra cubica si gropi, acum e o strada cu gropi si piatra cubica.)  Ridicand ochii ca sa-mi actualizez traiectoria care m-ar fi dus la poarta pe care voiam sa intru, am dat peste imaginea care ar fi putut genera o fotografie-document (tema ‘obiceiuri mai putin cunoscute ale muncitorului reparator de strazi’: siesta).

Pe trotuarul din dreapta erau insirati la umbra, unul langa altul, ca niste purcelusi sugari adormiti in timpul alimentarii, 10 +2 muncitori. Dormind. Primii 10 asezati transversal, ceilalti 2 -paralel cu directia trotuarului. Toti stand pe o parte, toti imbracati in salopeta de serviciu si toti, indiferent ca erau perpendiculari sau paraleli, adunati intr-o … compozitie compacta.  Nu am putut inregistra imaginea pentru posteritate din motive circumstantiale.

Astept insa cu nerabdare amiezele acestei saptamani… poate mi se da o a doua sansa :).

7 Responses to “Documentar: siesta muncitorilor care repara strazi”


  1. 1 medeea

    la cât e de cald zău că-i înţeleg

  2. 2 Hellene

    Da, chiar…la 40 de grade imbracati in salopete din cap pana in picioare, munca fizica…nici macar n-ar trebui sa fie acolo. Nu-i de saga cu chestii d’astea, ca pot muri bietii de ei, si nu prea se merita sa mori pentru o groapa.

  3. 3 irina

    Ufff! Ma bucur ca primele comentarii au fost in aceasta nota! :D Pentru ca peste noapte mi-am dat seama ca, de fapt, n-am vrut (nu n-am putut) sa-i pozez :).
    Teoretic, cand am vazut muncitorii dormind, n-am facut poza pentru ca:
    -cu cateva zile in urma incercasem sa fac o poza ‘de strada’, pentru un update pe blog (ca trecusera 7 saptamani de cand au fost scoase bordurile si, cu exceptia extinderii si diversificarii gropilor, mai nimic nu s-a intamplat in acest timp). Muncitorii s-au sesizat, si-au abandonat obiectele muncii si au iesit din cadru (asa ca am renuntat la poza) si au mai si marait ceva cand am trecut pe langa ei. Acum, cu siesta, existau si 2 muncitori treji, pe langa o roaba… Cum pare ca avem de convietuit in vecinatate pe termen lung, nu voiam sa-i … antagonizez :).
    - apoi, ca sa reusesc sa-i prind in cadru ar fi trebuit sa ma reaventurez printre gropile, noroiul si gramezile de nisip pe care tocmai reusisem sa le depasesc, ori n-aveam o tinuta potrivita pentru asta. (nu fantazati, nu eram pe tocuri de 10 cm; dar s-ar fi cazut sa fiu in bocanci ca sa ma descurc decent; si nu eram).

    Ei, mi-am dat seama (cum ziceam, peste noapte) ca astea doua de mai sus au fost pretexte, nu adevaratele motive. De voiam cu adevarat sa-i pozez, puteam macar sa verific cum se vede ‘situatia’ din balconul aflat la 50 m de locul faptei (posibilitate pe care am vazut-o atunci, dar pe care n-am exploatat-o nici macar, asa, pentru verificarea… perspectivei). Adevaratul motiv din care nu i-am pozat a fost ca siesta lor mi-a trezit un fel de duiosie. Ca dormeau pe trotuar (si asa frumos aranjati!) era neobisnuit dar nu mi s-a parut (nici mie) un lucru rau/condamnabil… (una din putinele situatii in care mi se pare justificata o fotografie fara consimtamantul subiectului.) Ori, cu duiosie, am avut senzatia ca ei n-ar fi vrut sa fie pozati. :)

    Na! acuma trebuie sa ma gandesc ce fac data viitoare, daca-i mai vad dormind. Trec peste retinerile ‘etice’? Nu trec?

  4. 4 Smilla

    un fel de duiosie, da, se simte si din descrierea pe care le-ai facut-o si acelasi sentiment mi l-a starnit si mie postarea ta :)

    dar pe de alta parte ma uit la TOATE strazile sparte din Bucuresti, ma uit ca sari ca vrabia din piatra in piatra si asaaaaa de greeeeu se misca sa le termine de reparat si ma apuca niste nervi!! of!

  5. 5 dan s.

    sa nu-i deranjam ;))

  6. 6 irina

    am ajuns sa ne imprietenim- muncitorii cu acceptul (ca sediul accept e aici, pe lirei). acum muncitorii lasa la noi in frigider berea si apa, vin sa ceara ‘un foc’ si unul a venit si a cerut prezervative (dam gratuit, oricui cere :)). daca continuam in acelasi ritm (si ramane aceeasi ‘echipa’ si la asfaltat (ca eu continui sa cred ca va veni si momentul asta, cu asfaltatul)), in 2-3 saptamani cred ca pot sa-i rog ‘sa-mi pozeze’, si reconstituim scena :))))

  7. 7 dan s.

    eh, trebuie sa-i mai prinzi, ca n-or fi devenit asa de seriosi dintr-o data :P

Leave a Reply