“Cunoscutii” lui Calin stiu ca baiatul a parcurs anul trecut primul sau an de gradinita. Si nu i-a placut deloc. Era suparat pe ‘lectii’ si ‘ura desenatul’. De desenat din proprie initiativa, acasa, desena rar, prost si, spre durerea mea de suflet, mai ales cu culori inchise. Ca orice mama grijulie, ma gandeam ca preferinta pentru negru si maro o fi data de ‘cineshtiece’ drama interioara a copilului (drama in care eu ar fi trebuit sa am un rol central, ca doar sunt maica-sa, nu?).
(acesta a fost un brief pentru ‘necunoscuti’)
Anul acesta am schimbat educatoarea. In primele 2 zile, Calin a mers spre gradinita cu resemnata disperare. Apoi am avut impresia ca observ o oarece schimbare de atitudine, si intr-o dimineata am indraznit sa intreb:
- azi cum te duci la gradinita? Fericit?
- …
(era clar ca exagerasem, asa ca m-am ponderat)
- Nefericit? Indiferent?
- da, astazi merg indiferent la gradinita.
(eu am fost fericita de raspuns :))
Si mai apoi (si anume ieri) doamna le-a ceru sa deseneze ”ceva, orice am vrut noi”. Ghiciti ce a vrut sa deseneze calin?
2 sori !!!! :)… a venit acasa cu o foaie de hartie pe care sunt desenati un soare galben si un soare portocaliu, ambii uriasi, frumosi, cu raze care sunt imprastiate pe toata foaia.
Se pare ca prima educatoare nu avea talent in domeniu, pe cand a doua are… O alegere inspirata sa schimbi educatoarea. :) Ma bucur pentru voi.
“Se pare ca prima educatoare nu avea talent in domeniu, pe cand a doua are…” - remember Cercul poetilor disparuti, cu Robin Williams ;)
aici, spre deosebire de film, intalnim un caz fericit
La piticii mei, aproape in fiecare saptamana, erau afisate pe holul gradinitei lucrarile copiilor, in general desene, acuarele, facute pe aceeasi tema. imi veneau in minte scenele de film in care un psiholog il pune pe copil sa deseneze ceva… si interpreta apoi desenul, culorile folosite; parca le recunosteam fetele copiilor in desenele acelea: seriosi, atenti la detalii sau cei imprastiati, mai cu capul in nori. nu pot sa il uit pe unul care a desenat, la tema de primavara, un ghiveci negru, pe care a insistat cu culoarea pana aproape a distrus hartia si, intr-un colt, un ghiocel anemic… asta era adus de un bunic “vitreg”(adica cel care traia cu bunica lui) care il injura tot drumul pana la gradinita, si era luat de bunica, care la fel in inghesuia ca nu s-a imbracat corect, ii ma tragea cate una si incetul cu uncetul ajungea cam la acelasi repertoriu de injuraturi ca partenerul ei.
***
si erau desenele frumoase, cu culori vii, sa nu mai zic de un soare de o jumate de pagina :) … ce mame frumoase aveau copii aia
eXstatic: a fost un … noroc, nu o alegere. noi ceruseram mutarea lui la o alta grupa unde educatoarea parea ok, dar educatoarea cea ok s-a mutat, peste vara, la alta gradinita:D…
Din fericire educatoarea actuala, adusa de intamplare, se dovedeste a fi incredibil de minunata :)
@about2run:… nu stiu sa raspund la un comentariu care-mi place atat de mult :)