femeia simplă

(Dupa cum poate ati inteles deja, pe avizier sunt afisate si mesajele altor oameni; astazi- mesajul Florentinei catre primarul sectorului 3 :))

Draga Irina,

Eu sunt prea lenesa sa-mi fac un blog. Ma tem ca ajung sa-mi stabilesc singura deadlineuri de postare si ce incepe ca “fun” devine un “job”.  Asa ca, te rog, sa-mi permiti a posta pe blogul tau cateva randuri despre/catre  primarul sectorului 3. (Stiu, tu stai in alt sector! Ma bazez pe faptul ca primarul tau – care iti citeste in mod regulat blogul- va vedea mesajul catre primarul meu. Si uite asa, la o intalnire primareasca (imi imaginez ca se intersecteaza si ei la un moment dat) ii transmite un rezumat al mesajului.

Iata despre ce este vorba:

Eu primesc in mod constant scrisori de la primar. Domnul Negoita scrie foarte frumos. Imi place, pe bune. Scrisori scurte, concise. Raspunde la intrebarile de baza: cine sunt, ce vreau, ce fac, de ce. Cand am citi prima lui scirsoare am crezut ca e un accident. Domnul primar imi explica de ce e important sa platesc la timp taxele locale (aceleasi argumente pe care eu mi le repet continuu pentru a nu-mi lasa spiritul civic si sentimentul solidaritatii sa se atrofieze). Imi spunea si ce vrea sa faca cu banii. Simplu, coerent, la obiect.
Nu poate fi atat de frumos! E de la primarie! Asa ca am pus scrisoarea intr-un sertar si am uitat de ea. Si mi-am platit taxele la sfarsitul anului. Acesta este singurul compromis pe care l-am putut face intre chestia aia cu civic si solidaritate, pe de o parte, si ideea care ma bantuie ca din banii mei isi fac demnitarii vacantele in strainatate sau ce or mai face ei cu banii, pe de alta parte.

A mai trecut un an. Am mai primit o scrisoare. De data aceasta scria nu numai ce vrea sa faca cu banii, dar si ce a facut. Domnule, primarul asta e imposibil! Si mi-am amintit de cealalta scrisoare. Gata, te prind: ia sa vad ai facut ce-ai zis? Compararea scrisorilor m-a pus pe ganduri. Nu l-am prins. Nu facuse tot, dar era rezonabil. In plus chiar vazusem ceea ce facuse. Adica existau, puteai sa pui mana pe ele. Ce fac acum? Platesc taxele in timpul anului? Sa ma incred? Sa ma dau pe mana lui? Voi mai putea face fata inca unei deceptii? Mi-e teama ca as putea pleca din tara! Daca si asta ma inseala, eu ma car in lumea larga!

Si am petrecut asa cateva luni bune. Uneori ma simteam vinovata si ziceam: saptamana asta ma duc sa platesc taxele! Dar ma uitam la televizor si vocea care spunea “nu fi fraiera!” se auzea mai tare. (in paranteza fie spus, dupa ce urmaresc stirile, imi vine sa initez o miscare de protest – “greva taxelor”). In concluzie nu am platit taxele in cursul anului, dar eram din ce in ce mai determinata sa o fac.

Si intr-o zi au inceput diverse activitati “primaresti” pe strada mea. Au inceput bine: demolarea garajelor si construirea unor locuri de parcare. Eu nu am masina, asa ca m-a interesat mai ales aspectul estetic si principiul dreptatii sociale (adica au dat jos 2 garaje urate si au construit 3 locuri de parcare). Au continuat cu bordurile. Nu e rau, dar nu e nici bine. Am citi despre afaceri cu borduri si am asa, nu stiu cum sa zic, senzatia ca “nu e totul chiar la locul lui”. Dar, in fine, arata bine. Apoi au asfaltat strada. Si aici a inceput sa creasca iar samburele indoielii: pai, cum? Iar? Adica de ce in fiecare an? Abia ce marcasera strada cu linie pe mijloc si trecere de pietoni (cand o vazusem si pe asta era sa ma duc direct la trezorerie!). Si nu au trecut nici trei luni de la vopsire si asfaltam iar? Asta, mie nu-mi place domnule primar! Asa ca iata ce am sa va spun:
Stiu ca ati facut mai multe lucruri bune in sectorul 3 decat orice primar. Stiu ca ati facut ce ati promis. Stiu ca munciti mult si asta se vede in strada.
Dar…
Mi-e frica! Sunt “amanuntele” cele care ma obliga sa mai astept: asfaltarea inutila, muncitorii prea multi si termenele lungi, lipsa de coordonare. Detalii, stiu! Dar mie mi se pare ca aceste detalii costa. Si, nu stiu de ce, mi se pare ca ar fi platite din banii mei.
Mi-e frica! As putea sa deschid intr-o zi ziarul si sa citesc ca ati facut parcuri minunate pentru copii, dar si un cartier de vile pentru prieteni. Sau sa aflu ca firma care face parcuri e a unui amic, ce va rasplateste cu palinca si caltabosi!
Deci, va spun deschis: eu mai astept! Voi plati taxele la sfarsitul anului si de la anu’ voi arata mai multa intelegere pentru dvs. Intre timp: nu arunc gunoi pe jos, caut depozitul la care sa-mi arunc monitorul stricat, nu-mi iau masina, nu stric bancile.
Vroiam sa spun si ca reciclez hartia. Dar tocmai mi-am dat seama ca am o chestie cu reciclatul care ar putea sa ve intereseze: daca puneti pe strada containere de reciclat gunoi, in ziua aia eu platesc taxele! Si nu-mi mai recilez frica! Nu poate sa fie chiar atat de rau, uite reciclam peturi!

Toate cele bune,
Florentina

P.S.
Multumesc anticipat Irinei!

P.P. S. Cu uitatul la televizor si cititul ziarelor nu stiu cum sa fac. Astept sugestiile domnului primar, caci presimt ca acolo este izvorul fricii. Nu ca se spune, sau se scrie, ci ca exista toate cele despre care se spune si se scrie.