1. La gara
Dimineata la ora 6.45, eu, in fata unui ghiseu din gara:
- buna dimineata. 2 bilete va rog, la iasi, clasa a doua. La accelerat.
- la ora 4 ?
(eu perplexa ma gandesc ca ora 4 a trecut deja. De ce ar vrea sa-mi dea bilete la un tren care a plecat ?)
-nu la 4. la 7 si 10
Urmeaza 2 minute de proteste si exclamatii din partea functionarei, toate pe urmatoarea tema:
- vorbiti mult si nu inteleg nimic !!… hotarati-va ce vreti !! …(si iar) vorbiti mult si nu se intelege nimic !!…(si iar)…
… Eu, absolut perplexa o ascultam. Vorbea mult (de vreo 30’), exact cum zicea ea ca facusem eu, si EU intelegeam nimic… ma gandeam ca poate nu circula trenul… si ma enervam. Ce fel de site au ashtia ?! (ca pe site-ul lor gasisem un accelerat la 7 si 10)
- Nu inteleg de ce-mi vorbiti asa, zic eu. V-am cerut 2 bilete la Iasi. Pe net, pe site-ul dvs, e trecut trenul. La 7
- Irina, zice cu glas egal colega mea Florentina (cea alaturi de care urma sa merg cu trenul), mergem la Cluj. Nu la Iasi.
- Ah, ma scuzati, zic eu senina. La cluj. 2 bilete. La accelerat.
(functionara continua sa se exprime prin multe cuvinte; era suparata, enervata, obosita)
(eu ma tineam sa nu rad in hohote; eram brusc fericita (ca trenul exista si ca iau bilete chiar la cluj, unde voiam sa merg. Nu la iasi))
- Reducere? zice dna
- Nu, raspundem noi in cor.
Platesc, iau bilete si plec. Radem. (de mine).
2. In tren
Stateam frumos pe locurile noastre. Vine controlorul, cere biletele, eu i le dau pe amandoua… el se uita la ele, se uita la mine si doar cu coada ochiului la Florentina. Apoi iar la mine…. si cu coada ochiului la Florentina
(Nu se poate ! ma gandeam … ne-om fi urcat in alt tren ?! (si rememoram placutza de pe vagon pe care scria cluj))
Nashul, privind doar la mine, intreaba:
- …si copilul? Cine este?
Credeti sau nu, aveam un bilet intreg si unul cu reducere, pentru copii. Peste toate, in timpul discutiilor de lamurire, descoperim ca inca o dna din compartimentul nostru avea bilet gresit. Am ras si iar am ras. (Dupa ce m-am lamurit ca n-am ce si cum reclama ; ‘tichetele de calatorie se verifica si (eventual) reclama doar la primirea lor, la ghiseu.)
3. La restaurant
In cluj, la masa, seara, in hotelul in care stateam. Si eu, si F vrem sa ne spalam pe maini.
- am vazut eu unde e baia, zic.
F vine dupa mine. Pe hol, pe usa unde credeam eu ca-i toaleta, scria M2. Mai era o usa pe care scria ‘sala de conferinte’. Deci nu. Tot pe hol erau 4 barbati care fumau si vorbeau.
-Buna sera, zic eu. Se intampla cumva sa stiti unde e toaleta ?
- intrati prin sala de conferinte si treceti pe celalalt palier.
- pai nu vrem pe celalalt palier (oriunde ar fi fost acesta, ca habar n-aveam). Si nici sa trecem prin sala de conferinte nu vrem. Nu-i aici o toaleta a restaurantului ?
- nu stiu. Imi pare rau, zice omul. Doar pe aceea o stiu. Dar intrati linistite, ca s-a terminat si sala e libera.
Nu stiam ce s-a terminat, dar am zis ok. Intram in sala de conferinte si ne trezim… intr-o sala de conferinte. In care se aflau vreo 15-20 de oameni, seriosi, in jurul unei mese ovale. Toata lumea a intors capul spre noi. F a plecat nonshalanta spre usa care se vedea pe peretele opus. Eu, mai sociabila (ma terminam de ras vazandu-i pe toti cum priveau la noi… mi se parea scena de camera ascunsa) incep sa vorbesc:
- buna seara…. Vrem sa mergem la toaleta [LOL interior, absolut isteric], (oamenii se uitau seriosi) ni s-a spus ca pe aici se ajunge, ne cerem scuze …
Am ajuns la usa de peste drum… care nu se deschidea… privim spre oamenii seriosi si sedinta lor… ei zic, tot seriosi :
- trageti mai tare de usa.
F trage, usa se deschide, ajungem in alt hol, de unde se vedea toaleta. (nu ne-am mai intors prin sala de conferinte. Am coborat la parter ‘pe un palier’ (restaurantul, sala de conferinte si toaleta sunt la mezanin) si reurcat la restaurant pe celalalt.)
PS- bonus: tot in Cluj mergem cu autobuzul si intrebam soferul unde sa coboram. Soferul ne spune ‘la a doua statie’ si, la a doua statie, COBOARA din autobuz si ne arata pe ce strazi sa o luam. (nu, nu aratam neajutorati si nici n-am flirtat cu soferul). Si, din cate am prins eu cel putin, oamenii din autobuz au asteptat sa ni se explice fara sa exprime nici urma de impacientare. Nu zic, o fi altul ritmul… dar nu-i numai asta. Si oamenii sunt altfel :).
am prietena din cluj care, de cate ori venea in bucuresti, spunea ca suntem cu ochii bulbucati de stresss, ca nu zambim, ca suntem ursuzi si morocanosi…
acu am o singura bucurie: e si ea bucuresteanca :-))))))(pe principiul romanesc sa moara si capra vecinului)
esti cam distrata donshoara, ocserv ca iti prieshte in deplasare :-)
haha, foarte tare faza din sala de conferinte!
@sophia: nu-s eu de vina, ca mi-a spus mama.
ii povesteam mamei mele cum a fost prima zi spre/la cluj. ea-mi raspunde:
- asta e. e mercur retrograd, n-ai ce-i face :)))
eu sunt ok. deci da? :P
@mara: am ras intr-un hal de nedescris. trebuia sa-i fi vazut pe oamenii aceia … si privirea florentinei, aruncata mie (atunci cand incepusem sa le povestesc) :))
mercur retrograd, buna explicatie!! :))
super tari povestile, am citit cu glas tare si a ras tot biroul! :))
foarte tare faza cu toaleta:)))
Te-am trecut in blogroll, daca vrei pune-ma si tu :)
Amuzante întâmplări :)
In Timisoara un taximetrist m-a pus sa-l urmez cu masina vreo 3km pana la hotelul pe care il cautam. Gratis.
Tot pe principiul “hai sa ne ajutam”. Da, sunt ciudati oamenii pe acolo…
Sau noi suntem ciudatii?
Super tare Irina :) … mi-ai luminat dimineaza cu povestirea ta :)
:)))) Imi place mult articolul. Si felicitari pt premiul castigat la concursul de bloguri!
ma bucur ca va place… pentru ca si mie mi-a placut ingrozitor de mult :))) . multumesc si de felicitari :).
@Sebastian: la mine sistemul de referinta e setat in functie de Arad… acolo am intalnit cei mai ‘ciudati’oameni. si in cluj si in timisoara am dat si peste oameni obisnuiti (nu zic, poate astia ‘obisnuitii’ erau veniti de aici, de la noi:)). in arad insa toata lumea intalnita a fost incredibil de prietenoasa, rabdatoare si cu o urma de umor ascunsa in tot ce spunea. fermecator e putin spus… pacat ca toate orasele astea sunt asa de departe de mine :(
@blogatu: sunt onorata de trecerea in blogroll.
sa-ti explic cum e la mine [:)]: oamenii din blogroll sunt acolo pentru ca, la un moment dat, am gasit la ei un articol care era atat de asemanator cu ce am eu de spus, ca m-au scutit pe mine de a-l scrie. altfel, am un fel de ‘retineri’ la adaugarea cuiva in lista, pentru ca pe cei din blogroll ma stradui sa-i citesc constant. am fost la tine si am remarcat ca cu tine as avea din start o problema: scrii mult, scrii cateva posturi pe zi!!! :))bloggerii pe care-i apreciez sunt mult (mult, mult) mai multi decat cei trecuti la mine in lista… dar nu am timp sa-i citesc pe toti cei care au ceva de spus :((
apoi… nu-mi place conceptul de ‘link exchange’… pentru mine asta inseamna ca e ceva facut ‘din obligatie’, ori eu fug de obligatii :))… dar lasa-mi niste timp sa ma imprietenesc cu blogul tau, si vedem.
Faine intamplarile. Mi-au adus aminte de studentie. Am cateva si eu din astea cu trenul, Clujul, Alba… doar ca nu m-am gandit inca sa le scriu pe blog. Doar ca pentru astea tre sa intri in atmosfera aia de atunci si asta e mai greu. La tine sunt asa de bune ca sunt proaspete. :) Inca se simte atmosfera.