femeia simplă

- Vrei sa mergi la Festivalul Enescu? Pot sa fac rost de invitatii.

Am zis un ‘da’ de principiu. Nu mai intrasem intr-o sala de concert de vreo 10 ani…. Timp in care singurele mele legaturi cu muzica clasica au constat in sporadice cumparari/copieri de CDuri si si mai sporadice auditii. Acum 10 ani era cu totul altfel dar habar n-am ce s-a intamplat de am abandonat cu totul aceste epatante preocupari…. Ma rog.

-Vii joi? E Horia Andreescu, concertul pentru vioara de Ceaikovski si simfonia fantastica- Berlioz.

… Horia Andreescu era (in perioada melomana) dirijorul meu de suflet, cel caruia ar trebui sa-i multumesc zilnic pentru ca mi-a deschis urechile pentru Mozart. Pana sa ascult Mozart ’sub bagheta’ lui HA, credeam ca M a compus o muzica placuta auzului, un fel de muzica ‘usoara’ a acelor vremuri (ca doar nu degeaba una lume il crede acum un fel de Marele Moga), o muzica potrivita sa fie ascultata cand calci rufe, de exemplu. Dupa ce mi-a fost prezentat de HA, aproape ca-mi venea sa-mi cer iertare. De la Mozart.

Apoi, Simfonia Fantastica. Simfonia asta, din multele care sunt pe lume, ocupa un loc aparte pentru mine (lucru care se poate constata de catre cei interesati prin atenta consultare a blogului meu; singura referire la muzica clasica, intr-un an de blog, e catre ea).

Am mers la concert si a fost mai mult decat atat. Pentru ca vioara din concertul lui Ceaikovski a fost Joshua Bell (e celebru)(si a fost luminos… si senin), orchestra a fost London Simphony, iar “bisul” a fost Rapsodia nr 1 a lui Enescu. Rapsodia (=acordurile acelea compromise pentru cei de o anumita varsta de asocierea cu agricultura comunista, holdele manoase, taranii harnici si secera lor) a fost cireasa de pe tort. Pentru mine (ca am inteles ca altii ar fi protestat, ca n-ar fi fost corecta interpretarea). A sunat oarecum a jazz, incantarea orchestrei si bucuria lui HA ducandu-ma cu gandul la o orchestra de culoare. Am plecat razand.

Uimirea mea e ca am ajuns, fara sa am nici un merit, la un concert aflat foarte aproape de idealul meu in domeniu (ca sa fie ideal, ar fi trebuit sa se intample la ateneu (din motive de acustica) si oamenii ar fi trebuit sa fi fost la fel de multi (au fost ingrozitor de multi; toate locurile ocupate si destui care au stat pe trepte) dar sa fi ajuns la timp si sa nu fi foshgait cu fiecare ocazie posibila). Peste toate, acest lucru s-a intamplat in perioada in care aveam nevoie de postul pentru etapa 2 de concurs. Etapa care e pe o tema foarte straina mie .

Adica am fost din nou intr-o situatie pe care o anunt des ca intamplandu-mi-se, pe blog: ‘la barza chioara, ii face Dzeu cuib’.

daca nu v-ati dat seama deja, va spun eu: asta este articol compus ‘la comanda’, pentru concursul de pe bloggeri.ro. varianta de votat e aici. eu sunt tot pe coclauri, tot fara net. altfel, bine sanatoasa, ceea ce va doresc si voua :)