femeia simplă

(disclaimer: urmeaza un post ingrozitor de lung)

(LE: consultati, va rog, si comentariul lui Mugur, de mai jos. ca povesteste ca ‘tara lui de dor’ e Rouen-ul. si, ca de obicei, povesteste frumos :))

Acum cativa ani am stat pentru 10 zile in Bankgok, Thailanda. A fost o ‘vizita de lucru’, in care am plecat oarecum abrupt, mult inainte de a avea timp sa ma invat cu gandul.
Bangkokul este orasul cel mai poluat pe care l-am vazut in viata mea (nu va lasati prea impresionati de formulare pentru ca, desi ‘viata mea’ e destul de lunga, orasele pe care le am ca etalon sunt destul de putine si, toate, din Europa). Pe langa ca e poluat, eu am nimerit acolo intr-un sezon in care aerul era infiorator de cald, umed si apasator.

Amintiri:
- cald!!: am ajuns in Thailanda dupa un zbor prea lung. In aeroport, imediat ce am putut, am iesit in ‘aer liber’ sa fumez o tigara. In prima clipa cand m-am trezit dincolo de usi am crezut ca m-am asezat in dreptul vreunei …conducte care sufla aer fierbinte. M-am dus 2 metri mai incolo. Si inca 2. Mi-a luat mult timp sa inteleg: nu era nici o conducta. Asa era aerul in Bangkok.
- miros urat-urat (de gaze de esapament, pet shop si inca ceva, nu stiu ce). In prima zi am iesit din hotelul cu aer conditionat (in care ajunsesem cu un microbuz cu aer conditionat), pentru o mica incursiune turistica. Afara aerul era irespirabil- am crezut c-o sa mi se faca rau.  Iar de fumat, nu se fuma nicaieri in interior (fie ca era restaurant sau cafenea) . Asa ca am crezut c-o sa ma las de fumat. (Nu m-am lasat. M-am adaptat pana la urma:)).
- contraste incredibile: de la fereastra hotelului meu (un “turn” inalt, de patru stele) cu  4-5 restaurante si tot atatea baruri in interior (fiecare cu specificul sau), camere URIASE si fitzos-burghez decorate) vedeam jos, pe fereastra, maghernite cum n-am vazut niciodata in Romania (desi, nu ma indoiesc ca ele exista). La doi pasi de un bulevard impozant cu macar 4 benzi pe fiecare sens si cu pasaje aeriene era raul unde mirosul urat era exacerbat. Iar pe malul raului erau locuinte curate dar fara usi la intrare, cu podea care parea din pamant, cu… “sifonierele” in fata casei (hainele, pe umerase, erau agatzate in fata caselor; fiecare casa avea sirul ei de haine- la inceput am crezut ca am nimerit pe o strada cu multe magazine second hand). Si fara apa curenta, presupun. Presupun asa pentru ca am vazut oameni care se spalau (inclusiv pe dinti) in apa raului (care era cea mai murdara apa de rau pe care am vazut-o vreodata).
- bani usor de inteles. Cand am ajuns eu acolo 1 baht (moneda locala) era egal cu 1000 lei. Singura tara staina in care n-am avut nici o problema in a intelege cat costa lucrurile… Era mult mai usor decat cu actuala noastra viata cu RONi si ROLi
- haine masura mea, nenumarate si la toate preturile. Aici, in ro, gasesc arar haine pentru mine (sunt slaba si deloc lata in umeri). Acolo- era paradisul: si potrivite, si multe, si altfel decat in ro, si ieftine (adesea). (Motiv din care pastrez o mult mai vie memorie bazarului de noapte decat uriasului templu cu o statuie de budha-etalon pentru religia cu pricina).
- bazarul (tot asta de noapte, de care zic mai sus) in care nici un produs nu avea pret. Iar de intrebam, vanzatorul thailandez scria repede pe un calculator de buzunar un pret ce putea fi oricum (cineva mi-a zis un pret de 10 ori mai mare decat pretul vazut pentru acelasi shal, in magazine. Si magazinele erau mai scumpe decat bazarul :))
- mancarea care nu prea semana cu ce am mancat in Europa sub numele de mancare thailandeza. Asta nu era de bine de loc. Pentru ca eu credeam ca-s inebunita dupa mancarea thailandeza si, in Thailanda, am descoperit de fapt ca mancarea care nu-mi place e mult mai multa decat cea placuta.  Am fost oarecum ghinionista pentru ca, inca de cum am ajuns acolo, am gustat dintr-o supa cu cocos care mi s-a parut odioasa la prima inghititura. Atat de odioasa incat am mai gustat o data, ca sa ma mir  mai bine :). Iar a doua inghititura (si urmatoarele) au fost divine. Din acest motiv am perseverat cu toata mancare care nu-mi placea… dar, dupa prea indelungate insistente, am descoperit ca respectivul miracol era valabil doar pentru supa cu cocos. Dulciuri cu totul neinteresante sau chiar rele la gust- dar atat de frumoase! :)
- cea mai frumoasa femeie. In principiu nu rezonez cu frumusetea asiatica, dar in Thailanda am vazut cea mai frumoasa femeie din lume. Atat de frumoasa, incat nici nu incerc sa o descriu.

Povesti:
V-am zis ca nu se fuma ‘inauntru’. Inauntru, acolo unde am intrat eu era de obicei foarte bine. Afara, imediat dincolo de usi, era murdar si foarte …altfel. Ieseam afara sa fumez o tigara si in primul minut aparea un thailandez zambitor cu o scrumiera pe care mi-o intindea cu amandoua mainile, prezent 100% in gestul respectiv.  Thailandezul a aparut cu scrumiera chiar si atunci cand exista deja o scrumiera, d-asta de aer liber.

Intr-un magazin care era in intregime plin cu sandale de acelasi tip- talpa dreapta si cureluse din piele maro diferit asezate, am trait experienta …paranormala. Am intrat, am zambit, iar vanzatoarea, inainte sa pot sa fac 2 pasi mi-a intins (zambind, dar la ei asta e de la sine inteles) o pereche de sandale. Vazusem deja alte modele pe care voiam sa le probez, asa ca am zambit, multumit, si aratat ce voiam. Mi le-a adus pe rand (dandu-mi-le pe fiecare tot cu ambele maini), am probat, am probat, am probat si pana la urma, din politete am incercat si modelul cu care ma intampinase ea (si pe care nu-l pusese la loc, ci-l lasase undeva pe langa mine, la indemana). Ei bine, erau exact masura mea si in clipa in care le-am pus in picioare mi-am dat seama ca alea sunt sandalele mele.  Le am inca (le-am schimbat talpile :)).

Poze:
Eu n-am facut. Asa ca azi m-a uitat Dzeu pe net, printre imagini din Bangkok. Nu le aduc aici din copiratesti motive, dar am ales cateva care se potrivesc cu amintirile: orasul cam asa cum l-am vazut eu,  orasul noaptea , piatza pe valuri, strada, asa cum mi-o aduc aminte, exemplu de zambet, alt zambet.

Leapsa
Ei bine, tara asta e tara mea de vis. Meritul e al oamenilor thailandezi. Toti zambeau, si era un zambet atat de curat si cinstit ca nu-l pot povesti. Nici urma de servilism sau de automatism in el. De fiecare data proaspat si adevarat. Chiar si atunci cand mi se spunea ca “Nu se fumeaza aici. Nicaieri”, sau cand mi s-a comunicat pretul acela de care stiam sigur ca-i de 10 ori mai mare :). In aerul acela imposibil de respirat m-am bucurat cel mai mult de soare, de plante, de rau, de fiecare pas pe care l-am facut in afara camerei mele.  Desi am gasit des oameni care nu vorbeau engleza, m-am inteles cu ei mai bine prin semne decat am facut-o in alte parti prin nenumarate cuvinte.  Poveste frumoasa, cu zane si spiridusi.

N-as vrea sa traiesc definitiv acolo. Pentru ca n-am curaj. Diferentele culturale sunt mari, n-am putut invata nici macar 2 cuvinte, scrierea e imposibil de urmarit (si atat de frumoasa!). Dar daca este o tara de care sa-mi fie dor, Thailanda este aia.

Ii multumesc Tomatei cu scufita pentru leapsa (ca asta a fost o leapsa, da) si o dau, cu drag, mai departe urmatoarelor: medeea, monica, diana si fata fara nume. (si oricui are o tara de care i-e dor. Leapsa propriu zisa e pe tema “tara in care as vrea sa locuiesc”.)