Dupa cum va zicea ingerul pazitor, am fost plecata. D-aia anunt castigatorul abia acum. Sa stiti insa ca n-am stat degeaba in acest timp, ci am stat si m-am gandit. Si mi-a fost greu (:P), pentru ca foarte multe criterii posibile imi umblau prin cap. Am cautat clar un blog cu un trafic mai mic decat cred eu c-ar merita.
Principala problema e ca blogurile foarte dragi mie sunt (1) ale unor oameni despre care stiu ca nu vor domeniu, sau (2) ale unor oameni despre care n-am habar daca vor domeniu, dar e evident, ca de-ar vrea l-ar putea avea oricand. Si atunci eu zic sa si-l ia personal, cand sunt pregatiti pentru asta :). (In categoria 1 sunt Oblia si Medeea (si altii). La 2 sunt Radu Afrim (cat de mult m-as bucura daca s-ar muta de pe yahoo, oriunde in alta parte :D) si Iulian Enache.)
I l-as fi dat cu draga inima Aidei:) mai ales ca, dupa ce ma invatase cu un articol pe luna, in ultima vreme a inceput sa posteze furtunos…Sau lui Paul Dimulescu, pe care nu-l cunosc, dar pe care il citesc si care e oricum in curs de ‘rebrenduire’ … Dar pana la urma latura mea materna si-a spus cuvantul: am zis sa fie cineva care e inca elev. De aceea multumesc pentru linkurile lasate la comentarii, pentru ca prea multe despre blogurile “minore”, nu stiam :). Totusi, varianta asta s-a dovedit a fi cea mai complicata. Diferenta de varsta dintre mine si elevi este… uriasa:D. In consecinta, nici preocuparile nu-s comune… (blogurile cu stiri, cele educative, cele despre IT/jocuri/muzica/filme… nu sunt pentru mine:)). Si cand credeam ca nu exista, am gasit!
Doamnelor si domnilor, castigatoarea domeniului+gazduirii oferite de HaiPa pentru luna decembrie este… Janie
Multumiri lui Attentive Dreamer (care a semnalat blogul lui Janie intr-un post mai vechi) si Obliei, care m-a trimis la Attentive Dreamer. (Si tuturor celorlalti la care am apelat pentru sugestii. Fu o experinta tare placuta pentru mine, ca-mi largi orizontul bloggeristic semnificativ :))
PS: stiu ca exista conditia de aici, de macar 4(?) articole postate lunar in ultimele 3 luni si… ma felicit ca am pus semnul de intrebare dupa 4 :). Ca altfel trebuia sa anunt c-am schimbat regulile pe parcurs. Oricum, cei care se ingrijorau ca domeniul va merge la prieteni (desi nu vad nici o problema in asta, ca doar e firesc sa ma …adun cu cei pe care-mi place sa-i citesc, nu?) pot sa rasufle usurati: habar n-am cine e Janie. Dar o desemnez pentru domeniu din tot sufletul :)
Loading ...
stii ca esti o mos nicolaita tare faina? mie mi se pare o idee foarte buna sa-i oferi premiul lui janie (pe care am descoperit-o tot via the attentive dreamer). apreciez ca ai ales drept castigator o bloggeritza tanara-tanara si mai putin cunoscuta in blogosfera.
P.S. ati pregatit ghetutele? ;)
@diana: ma bucur mult ca-ti place. parerea ta conteaza :)
hai ca am adaugat, in sfarsit, toate linkurile in articolul de mai sus. (de mi-a scapat cumva una, dati-mi semn.) ma grabisem sa anunt castigatoarea, trebuia sa plec si nu stiam cand ma intorceam. dar uite ca m-am intors, si am linkuit.
tot @diana: am pregatit :). acum astept. si ma gandesc sa fac ordine pe birou, poate-l impresionez pe mosh, cu acest efort de ceas al 12lea :D
daaaa janie e alegerea perfecta :) yeee
Acum sa vedem cum dam de ea.
@HaiPa: … :D…era mai usor daca numeam un prieten, nu? acuma ii dadeam un telefon. :)
:) bravo … :)
Mai bine dam direct la un prieten de al tau si gata :))
Glumesc normal.
Eu am citit foarte atent articolul asta, dar tot nu am inteles prea multe. Si nici din comentarii n-am inteles, mai mult m-am incurcat. Poate ca m-am senilizat. Nu ca m-as mira, e din ce in ce mai greu sa te miri iar senilitatea nu tine de moda, mai degraba de varsta. Iar la noi in familie lumea se senilizeaza devreme. Eu am inceput la 5 ani si la 8 ani am ajuns la culmea senilitatii ca mereu uitam tabla inmultirii pana s-a nervat tata in ultimul hal
- Daca nu inveti tabla inmultirii o iei pe coaja, m-a amenintat tata fiindca tocmai isi cumparase o palarie noua si si-o tot potrivea ca sa scap o lauda ca-i sta bine.
- Daca o iau pe coaja o sa-i spun mamei unde ascunzi sticla cu tuica.
- Daca-i spui ma-tii asta, o incasezi urat de tot.
- Daca o incasez ii spun mamei si de tanti Marioara ca o pisti de cur cand te intalnesti cu ea la secret in fundul gradinii.
- Atata-ti trebuie…
- Si pe urma ii spun si lui nenea Costica…
- Bine, s-a suparat tata gata sa ma ia de gat, renunt la tabla inmultirii, habar n-ai ce prost esti si ce mult o sa ai nevoie de ea in viata.
- Si mai imi trebuie si zece lei, am intins eu coarda
- Ce sa faci cu ei?
- Vreau sa intru in afaceri si sa-i inmultesc, cu vecinul Romica
- Sunt de-acord.
Si tata mi-a dat pe loc banii. Si asta e, ca a avut dreptate, ca sa-i inmultesc, a trebuit sa invat mai intai tabla inmultirii si sa n-o mai uit. In schimb am uitat altele, asa ca tot senil am ramas
DoDu eu cred ca n-ai inteles din cauza ca n-am fost eu suficient de clara, nu din cauza ca n-ai invatat tu la timp tabla inmultirii.
Sa-ti explic: HaiPa s-a hotarat sa faca lunar cate un cadou blogarilor. Cadoul consta in domeniu+gazduire pe un an. In luna decembrie, eu am fost desemnata (arbitrar, de HaiPa) sa aleg cine va castiga cadoul. In articolul asta care nu se intelege eu povestesc cum am ajuns s-o aleg pe Janie (si ca am ales-o pe Janie).
In alta ordine de idei vreau sa te intreb de ce nu-ti treci linkul catre blogul tau in nick. de ce?
Cat despre tanti Marioara, tatal tau poate conta pe discretia mea.
@HaiPa: a aparut Janie?
(sa nu-mi zici ca nu)
Draga Irina,
eu nu stiam ca se poate sa las link dar acum stiu ca se poate ca mi-ai spus tu, te rog sa ma ierti ca te tutuiesc dar te cunosc un pic din articolele matale.
Am priceput si cum e cu blogul pe un an gazduit de HaiPa si acum nu inteleg de ce se inghesuie lumea pe gazduirea lui ca doar nu e poleit cu aur. Sau poate e.
Draga Irina,
daca intri la mine pe blog te rog sa nu te dezumfli ca abia l-am conceput si n-am decat doua articole la care tot eu am facut si comentariile, sa nu stea asa, fara nici un comentariu, te rog sa nu te superi pe mine ca nici eu nu ma supar pe nimic. Ca nu e bine sa fii suparacios fiindca viata trece oricum si cand mori incepi sa regreti toate supararile si-ti spui ca mai bine era daca te bucurai si asa mai departe.
Eu cred ca atunci cand mori e importanta pozitia in care stai. Cel mai bine e sa stai pe spate ca sa ai privirea atintita catre tavan. Pentru ca dincolo de tavan e podul casei sau apartamentul vecinului, dar dupa ele e cerul, iar dincolo de cer e cosmosul. Mie mi-ar place sa merg in cosmos dupa ce mor si sa vad alte planete de pe alte lumi din alte galaxii ale univerusrilor noastre paralele. Nu stiu daca asa se spune. Daca vrei, te iau si pe tine
Suna cam macabra ultima propozitie.
@haipa: nu mi se pare macabra, noroc cu baiatul meu ca m-a invatat cu ele :). calin (baiatu’ meu) mi-a zis c-o sa ma iubeasca si cand o sa fie fantoma :))
Draga DoDu,
pe mine ma intereseaza mult universurile paralele (ca am adesea senzatia ca asa functionez eu acum, intr-un univers paralel), asa ca accept cu placere invitatia. Mai ales ca, deocamdata, e prima de acest fel pe care o primesc. Carnetelul meu de bal pentru ‘cand o sa fiu suflet’ (cum zice calin) e destul de liber :)
Despre blogul tau: il vizitasem si citisem deja si cele 2 articole, si cele 3 comentarii. e adevarat ca eu sunt mai slaba de fel, dar nu trebuie sa te ingrijorezi. nu sunt slaba pentru ca m-as fi dezumflat dupa ce te-am citit, ci pentru ca asa e felul meu. sper sa mai scrii :)
pai o sa ma mut numa sa ma invete cineva cum.. ca si pe asta pe yahoo de abia mi l am stiut face.