UPC-ul face concurs cu premii, pentru bloggeri, pe tema cel mai misto cadou. Dupa cum v-am zis umpic mai devreme aveam leapsa concursului in cauza primita de la Aida, leapsa de care credeam c-o sa ma ocup (mult) mai tarziu. Pe de o parte pentru ca mi-e mai greu sa scriu pe teme ‘impuse’, pe de alta pentru ca incep sa fiu atinsa de ‘spiritul’ sarbatorilor… si ma simt alunecand pe melodramatice pante. Asa ca am preferat sa mai zabovesc putin rememorand (pentru mine) cadouri diverse si stari generate de ele. Dar iata ca m-am edificat. Dintre cadourile mishto de pe lumea mea am ales 2, amandoua cadouri vechi. Criteriul: continua, peste ani, sa-mi aduca din bucuria de atunci.
1. Turta dulce pe care mi-o lasa strabunica (mamaia batrana) pe gard.
Din motive pe care nu le stiu, mamaia batrana nu era binevenita in curtea bunicilor mei. Ei, ea, de cate ori mergea la targ sau la balci, imi cumpara cate o bucata de turta dulce, pe care o lasa pe partea dinspre casa a gardului. Uneori era un dreptunghi simplu, alteori era in felurite forme, generos decorata cu modele tipator colorate. Adesea o gaseam chiar in ziua in care mi-o lasa. Dar cum habar n-aveam la varsta aia (4-5-6 ani) cand era zi de targ, si cum doar eu stiam unde mi-o lasa, o data s-a intamplat sa gasesc pe gard o bucata de turta dulce tare ca piatra. Pe asta, piatra, o tin minte mai bine decat pe toate celelalte. (Am mancat-o; pe toata :)).
2. Cel mai misto cadou
Eram proaspat indragostita, proaspat mutata ‘impreuna’ si acut nefericita. Pentru ca el plecase din tara pentru 2 luni, cu o bursa. (Toate acestea se intamplau in vremurile de dinainte ca internetul sa ajunga in ro. Asa ca primeam si trimiteam scrisori. Si vorbeam la telefon. Telefon fix. Si atat.) Si era ziua mea. Si eram singura.
(Ok, mi-e greu sa recreez acum nefericirea de atunci. Va trebui sa ma credeti pe cuvant.)
A venit ziua mea. Am coborat multele scari abatuta (locuiam intr-o mansarda), cu sufletul intzepenit pe undeva prin gat; concentrata ca sa-l tin acolo, ca nu se cade sa plangi pe strazi, dimineata, nu?
Si m-am uitat din reflex in cutia postala (imi primisem o scrisoare cu niste urari deja). Si am vazut un plic!
In plic era felicitare hand-made, cu el, frumos, cu privirea si zambetul pe care le avea pentru mine, el care imi intindea un buchet urias din florile mele preferate.
#########
Leapsa merge mai departe la exstatic, oblia, medeea, diana, diana:), madelin (madelin, cea care scrie frumos si prea putina lume o cunoaste), BlindGirl
Si, cu voia dvs, ultimul pe lista si in afara de concurs: DoDu.
PS, daca tot am ajuns la rubrica “cel/cea mai”: cea mai frumoasa declaratie de dragoste e de la Calin, baiatul meu: mama, o sa te iubesc si cand o sa fiu fantoma! :)
PPS: concursul expira pe 19 decembrie. oricine doreste se poate inscrie… nu trebuie sa asteptati leapsa de la nimeni. iar daca o vreti neaparat cu dedicatie, ziceti-mi mie, si v-o dedic :)
Loading ...
prima mea turta dulce am primit-o anul asta de mosh nicolae. nu era pe toate gardurile, ce-i drept! :-) hai, zi-ne si florile preferate daca tot l-ai descris atat de frumos pe minunatul cu felicitare (astea sunt momente pentru care te poti numi “om fericit”)
am devenit brusc nostalgica dupa citirea cadourilor tale!
si daca ma gandesc bine cred ca ti-ash face cadou un laptop … macar cand o sa fiu fantoma :-)))
O sa ma gandesc, desi ganditul ma obosete cam rau, insa nu stiu unde sa postez
sophia: nu zic florile alea pentru ca e mai complicat de zis. special la ele era culoarea, iar pe culoare nu o pot povesti. e un derivat de ‘piersica’. altfel…hm… existenta mea pe lumea de dincolo incepe sa se contureze intr-un fel tot mai luminos :)
DoDu: eu credeam c-o sa postezi (daca vrei sa postezi) pe blogul tau. ai pierdut parola? :)… daca da, poti posta linistit pe blogul meu :)
foarte frumoasa povestea cu plicul! si declaratia lui Calin!
frumoasa povestea cu turta… si aia cu felicitarea. \Cand imi vine inspiratia, o sa scriu si eu, ca dupa astea parca discutia s-a mutat pe alte taramuri… dar inafara concursului ca abia astept sa scap de upc cum lanseaza altii CaTV in zona (sper ca mai dureaza doar o luna… speram sa se intalmple pana de Craciun)
p/s am vazut ca ai pus locatia ta pe blogzoner. hehe.. la nivelul de zoom pe care il are Bucurestiul la googlemap nimereste si Mos Craciun :)
multumesc, gramo, multumesc BlindGirl :)
BlindGirl: eu cand dau o leapsa cuiva, ma gandesc sa-i fac o bucurie… asa ca faci cu leapsa mea ce vrei tu, cand vrei tu si doar daca asta te bucura macar umpic :)
Blogzoner: cu locatia am rezolvat dar cu profilul tot nu reusesc sa ma imprietenesc :(
sophia: am ramas cu o restanta, ca voiam sa-ti spun mai intainte si am uitat. acum florile mele preferate sunt narcisele. orice fel de narcise, cu exceptia celor complet albe.
@irina: e o bucurie, subiectul e fain si pt mine vine de la tine, nu de la UPC. Doar ca uneori continui lepsele ca pe un dialog intre mine si respectivul, altadata am si eu problema asta cu scrisul “pe teme”…
In sfarsit am gasit! evrika! ce conteaza ca e dupa craciun, o sa fie si la anul si vreau sa fie an de an la fel! Asta vreau eu de Craciun – http://blind-girl.blogspot.com/2007/12/craciun-de-poveste.html
Cadoul e de la mama natura, dar fara el, Craciunul nu are aceeasi aroma, chit ca pui fulgi prin casa… Daca nu e peisajul de afara impodobit de mama natura, ceva lipseste.
P/s e drept ca sunt norocoasa ca nu imi lipseste caldura din sanul familiei, caci de ar fi fost asa sigur aia mi-o doream acum…
BlindGirl, superb Craciunul tau! merci :)