1. eu, la metrou, acum vreo 10 ani. Era seara tarziu si aveam mult de asteptat pe un peron aproape pustiu. Vine un pui de tigan de vreo 5-6 ani la mine, cu o caciula cu niste monede de 5 lei in ea:
- tanti, imi numeri si mie banii astia?
- du-te d-aici, ca nu-i numar (si prin creieri imi umbla… pustiu ma simte ca-s fraiera si vrea sa ma fure)
Pustiu pleaca. Dar se intoarce dupa cateva minute:
- tanti, imi numeri si mie banii astia?
- lasa-ma in pace, iti spun. Nu-ti numar.
Dupa alte minute, pustiul:
- tanti, te rog io, imi numeri si mie banii astia?
De data asta am prins niste tristetze mare la copil si i-am zis (cu gandul ca asta e, daca ma fura, ma fura. N-o sa fie un capat de tara)
- Hai aici. Si am rasturnat toti banii pe un scaun:10, 20, 30…
Pustiul, dupa mine:
- 10, 20, 30
- 40, 50, 60
- 10, 20, 30
- Nu asa, zic eu, ca ma incurci. (… )
Pana la urma i-am numarat banii (tot asteptand sa ma fure; nu-l credeam ca stia sa numere doar pana la 30)
- gata. I-am numarat, zic eu intr-un final.
- Tanti, imi dai si mie o hartie pe banii astia?
- Ce sa-ti dau?
- Un ban de hartie, tanti. Da si mie un ban de hartie, ca p-astia nu mi-i ia nimeni.
- Si eu ce sa fac cu tot maruntul?
- Hai, tanti!
(asta chiar vrea sa ma fure, mi-am adus eu aminte)
- Hai tantiii! Dah unu de hartie!
Pana la urma i-am schimbat cinstit o parte din marunt cu ‘o hartie’. Tot pana la urma nu m-a furat si nici n-a incercat. Si a plecat vesel cu un ban de hartie.
2. Si mai demult, pe vremea cand eu eram inca la liceu, ma intalnesc pe o straduta mai pustie cu cateva tiganci, imbracate traditional.
- Haoleo, fata ce frumoasa esti!
(astea vor sa ma fure). Am dat din cap si am mers mai departe.
- ce par frumos ai. Asa sa-l lasi, lung.
(clar vor sa ma fure)
- sa-i dai cu gaz.
- Ce sa fac? (ma ia gura pe dinainte.. si ma opresc (tot cu gandul ca vor sa ma fure. Sau macar sa-mi ghiceasca))
- Cu gaz, fata (si in timp ce restul tigancilor si-au continuat drumul, laudatoarea mea mi-a explicat cu frumosul de unde sa iau gazul si cum sa dau)
Am multumit si zambit oarecum din inertie… si am plecat convinsa ca acuma ma striga sa-i dau ceva de pomana. Orice. Nu m-a strigat. In schimb eu (care nu-s chiar frumoasa :D), dupa ce m-am convins ca acolo a fost sfarsitul interactiunii, m-am simtit foarte bine vreo cateva zile :)… ca doar nu-i de colea sa te opreasca cineva pe strada sa-ti zica din adancul gatului ‘fato, frumoasa esti!’.
3. Cand eram insarcinata mi s-a facut rau si m-am asezat pe o bordura, pe o strada circulata. Din multa lume care era pe acolo, la mine a venit un tigan.
- va e rau?
(nici nu mai vedeam clar, daramite sa raspund. Incercasem sa ma uit la el si remarcasem ca-i tigan. Maxim 20 de ani.)
- sa va ajut sa mergeti acasa? Stati departe? Sa sun pe cineva?
- nnnu, multumesc… imi revin… stau aproape (vrea sa ma fure)
A disparut si …apoi s-a intors cu o sticla de 0.5, cu apa, de la un chiosc vecin.
- Apa. Hai sa va duc acasa.
- nu. multumesc.
Am baut apa, mi-am revenit, m-am ridicat… am dat sa-i dau banii pe apa… si nu mai era. Si am mers cu grija, cu oarece recunostinta mare care rula in paralel cu ‘poate tiganul se tine dupa mine … sa ma fure’.
Nu s-a tinut. Si am ramas cu niste mustrari de constiinta (stiu ca expresia e consumata… dar asa am ramas). Pentru ca toate multumescurile pe care i le-am zis, au fost formale, automate. Ori cred ca aia e apa care mi-a prins cel mai bine din toata apa pe care am primit-o in viata mea.
De ‘rau’ pot povesti despre incercarile tigancilor de a-mi vinde inele ‘de aur’, sau de a-mi ghici, sau despre cantare masluite, la piata. Adica, daca ma uit ‘retrospectiv’, nimic spectaculos in comparatie cu numarul romanilor care m-au pus in situatii similare.
Ei, avand eu aceasta experienta ‘de viata’, daca de mine se apropie tigan imbracat ponosit (sau tiganca imbracata traditional), imi feresc, din reflex, geanta.
Imi pare rau.
Nu-mi pare rau ca-mi feresc geanta:D… ca asta nu strica niciodata. Imi pare rau ca si de acum incolo o sa mi se mai intample ca (macar in primele 5 minute) sa nu vad omul din spatele pielii tiganului.
LE: cititi si comentariul lui DoDu :)
Eu imi feresc geanta intodeauna. Sunt rea, indiferent de trec pe laga un copil, batran, om ce pare serios, ndiferent de culoarea pielii sau imbracaminte sau daca e goala strada. Ca e mai bine sa anticipezi primejdia. Intotdeauna tin mana bine pe geanta in pozitie de postarita. Dar de obicei o tin cu amandoua mainile si am si aparatul foto in ea. :D Asa mi-am ferit-o si in Franta cand le-am tras un cot din reflex alora de pe role ce trecand in viteza au pus mana pe geanta mea… si aia erau niste pusti francezi ff palizi…
Mie personal nu mi-a fost furat nimic niciodata (slaba domnului), nici macar in bazar la Cernauti (si tineam banii la tot grupul in buzunar la pataloni), unde ii renumit locul pentru din astea. In schimb multa lume a fost buzunarita in inghesuiala (piata, bazar).
De ce face lumea corelatii de genul asta…oare..
Am mers cu mama in centrul vechi cand eram mica si printre tesghele erau acolo mai mult tigani decat romani. Ei i-au disparut banii (de primul meu casetofon). Am fost si in parc, la teatru sau in alte locuri unde nu era populatia preponderenta alcatuita din tigani si nu i s-a furat nimanui nimic. Deci corelatia vine fara sa vrei, pentru ca ei sunt nelipsiti in aglomeratie. Nu se stie cine fura atunci, ca oricum toti is cu ochii pe ei si pe genti, dar fura.
Oricum asta va mai dura. Daca la nivel de dascali ar fi lumea mai calumea si am incepe sa vedem tigani tot mai des la filarmonica, mai multi decat in piete, atunci nu s-ar mai face asocierea asta. Dar e cale ff lunga si pt noi si pt multi dintre ei. Pacat ca unii dintre noi si unii dintre ei nu vor sa urmeze calea asta.
Am fost la o intrunire culturala cu niste unguri. I-am invatat printre altele sa fredoneze “hai sa dam mana cu mana..” si ei nu stiau nimic despre raca intretinuta politic la noi in tara… Dar sunt si la noi si la ei cativa care o intretin. cat timp vor mai exista din astia, raca aia nu va dispare. Asa e si cu tiganii.
ai avut ceva experiente fericite cu tiganii. nu cred ca multi pot sustine asta.
Eu odata am intalnit un tigan foarte ingandurat. Statea pe un petec de iarba cu capul intre maini, turceste si se gandea. Gandurile ii dadeau pe dinafara, pe frunte si pe ceafa. Erau mici cat niste broboane. Din cand in cand tiganul isi stergea gandurile cu o batista si pe urma iar statea nemiscat si iar se gandea. Pana cand a venit un politist care l-a intrebat
- Ce invarti pe aici, tigane?
- Nu invart nimic, domnule ofiter, i-a raspuns tiganul respectuos. Stau si ma hodinesc putin la umbra copacului asta desfrunzit, Dumnezeu sa-ti dea sanatate, ca frumos chipiu mai ai!
- Lasa vrajeala! Hai, circula, ca distrugi spatiul verde.
Tiganul s-a ridicat si s-a asezat pe bordura drumului.
- N-ai auzit? Circula! Incurci traficul pe sosea.
Tiganul s-a ridicat si s-a asezat pe trotuar.
- Nici acolo, impedici trecatorii!
- Bine, domnule ofiter, dar nu trece nimeni inafara de copilasul asta care se uita la noi si m-a aratat pe mine cu degetul aratator
- O sa treaca. Iar daca mai trancanesti mult o sa te duc la sectie.
- Dar ce-am facut, domnule ofiter?
- Ei, ceva ai facut tu, o sa recunosti tu la sectie daca nu cumva o sa te stalcesc in bataie cu pulanul de cauciuc.
- Aoleu, domnule ofiter, sa traiesti o mie de ani ca eu m-am carat de aici.
Dupa plecarea tiganului, politistul mi-a facut cu ochiul
- Ai vazut ce l-am speriat? Si a inceput sa rada gros.
- Daca-i spuneati ca e un sarpe in iarba, ar fi luat-o la fuga imediat ca tiganilor le e frica de serpi si de arici si nu mai pierdeati vreamea cu atata vorbarie fara rost. Fiindca vorba fara rost e ruda cu prostia. Iar prostia vine de la omul prost, iar omul prost poarta uniforma, centura, epoleti, chipiu, baston si uneori mustata.
- Adica ma faci prost, s-a dumirit politistul?
- Ba nu, am negat eu vehement care e un cuvant nou. Eu nu stiu sa fac prosti. Pe prosti ii fac parintii, iar unii din ei ajung fuduli si le cresc slaninele. Asta era o vorba a tatei care se referea la mine si la frate-meu, Troanca. Asa ca eu i-am vandut-o politistuluilui pentru ca mai degraba i se potrivea lui.
Cand a auzit una ca asta, politistul s-a luat dupa mine iar eu am luat-o la fuga. L-am ajuns pe tigan din urma. Iar tiganul, vazand ca politistul alearga in spatele lui, a luat-o si el la fuga si a ajuns o cersetoare din urma. Cersetoarea a luat-o si ea la fuga crezand ca politistul alearga dupa ea. Politistul alerga dupa noi toti agitandu-si pulanul de cauciuc prin aer. Isi scosese chipiul ca era cald si alerga cu el in cealalata mana. Dupa inca 20 de metri alaturi de noi mai alerga si un caine vagabond pe care nu stiu ce l-a apucat. Dupa inca 100 de metri gafaiam ca niste locomotive. Politistul se oprise din fugareala, se oprise langa zidul unei case si era alb ca o coala de hartie. A venit o ambulanta si l-a luat. La spital, i-au facut politistului analizele si asa a aflat politistul ca avea un inceput de cancer la prostata. L-au si operat, saptamana urmatoare, doctorii bineinteles, iar acum politistului ii merge bine. Sotiei lui i-a revenit roseata in obraji, iar baietii politistului vin la scoala si se lauda ca tatal lor e politist.
Cam asta e patania mea cu tiganul ingandurat.
frumoase aventuri! si cea a lui DoDu :))
daca tot povestim intamplari din trecuturile indepartate,
mi-am amintit cum, pe vremea cand imi faceam stagiul intr-o comuna de tigani, am fost invitata acasa la un coleg, tigan adevarat, om instruit de altfel, bun familist, bun profesionist, extrem de talentat intr-ale muzicii (motiv pentru care ma si imprietenisem cu el). un om desoebit! dupa ce am mancat, baut, trancanit, intr-un cuvant petrecut bine ziua cu pricina, m-am trezit perorand despre tigani, uitand categoric originile gazdei mele:-) si afirmand (argumentat mai mult sau mai putin) ca “tiganul e tot tigan”! el ma combatea elegant, explicandu-mi de ce nu-mi impartaseste teoria, dar eu o tineam pe-a mea, pana cand, linishtea ce se asternuse in incapere, m-a facut sa inteleg ca facusem cea mai mare gafa a vietii mele (ramasa si pana azi cea mai mare). m-am simtit groaznic de vinovata pentru jignirea gratuita pe care i-o adusesem colegului meu. am invatzat insa din asta sa fiu atenta si sa nu mai emit pareri, nici pro, nici contra, legate de tigani, considerand ca sunt situatii si situatii, oameni si oameni…si tac. :-)
va spun doar ca sunt invidioasa pe multele voastre intamplari de bine :-))))
prima oara in viatza mea am supt de la o tziganca.
maternitatea din bv, in ’75, pashti, tot personalul in concediu. maica-mea, varza dupa ce ma nascuse, nici macar nu-i aratasera copilul pe motiv ca “e urata” (ieshisem cam shtrangulata). de cate ori mergeau femeile la alaptat, le ruga se arunce o privire si la copilul ei, sa-i spuna daca macar e intreg, daca are maini si picioare (ea nu se putea ridica sa ma alapteze). femeile din salon uitau de fiecare data, iar maica-mea devenise suspicioasa ca sigur am 3 urechi sau 5 picioare si “uitau” intentionat. pana cand, la un moment dat, s-a intors si tziganca din patul alaturat:
- ai o fata tare frumoasa. – e normala, e intreaga? – este, este si s-o vezi ce sugeee…
normal, eram hamesita, nu ma alaptase nimeni si tziganca, vazunda-ma flamanda, n-a stat mutl pe ganduri si m-a pus la tzatza. asa ca, intr-un fel, am ceva de tziganca in mine, nu?
frumoase experiente, oare ma hazardez daca spun ca ai avut si noroc? :)
Ce dragut! Ati avut experiente placute cu tigani… Eu n-am intalnit asa ceva, dimpotriva.
Toate instinclete astea de aparare fata de tigani si repulsie/frica au ca prima origine expresiile gen “daca nu esti cuminte vine tiganul si te ia cu sacul” sau “te dau la tigani daca nu mananci tot din farfurie”… nu vreau sa le iau apararea tiganilor, multi fac aiureli, dar la fel de multi sunt si romanii traditionali care fac magarii… e mult mai complexa situatia.
“- ce par frumos ai. Asa sa-l lasi, lung” – vad ca le’ai ascultat sfatul!;)
[.. de G. Cosbuc :-)))] iti zice sa-l tunzi :-)))
… va multumesc pentru intelegere :))… mi-era ca o sa ma trezesc doar cu reactii contra-tigani… si azi n-aveam timp sa ma bag in seama prea mult :)
@de ce: e posibil sa fi avut noroc, da’ …asta e. :)
@DoDu: na, ca n-am vazut la timp comentariul tau… ca te faceam iarasi autor. acum e tardiv, ca prespun ca multi au apucat sa-l citeasca deja ca si comentariu. mi-a placut povestea :)
@laur: toata copilaria am auzit “nu mai sta toata ziua pe drum, ca te fura tiganii”. si p-aia cu “daca nu esti cuminte te dau la tigani”
@numai una: mda :D :)
na, daca stiam ca dupa ce ma bag eu in seama nu mai zice nimeni nimic… taceam din gura (si filozoafa ramaneam)… :)
oricum, vreau sa ma zic o data ca m-am bucurat de comentarii. m-am mai bucurat si de faptul ca postul asta a avut un succes cu totul nesperat. el cel mai citit articol (ca numar de vizualizari/zi), de cand m-am mutat.
si, mara, mi-ai amintit de mine, nou-nascuta:
Ma duce mama acasa pentru prima data. Bunica’mea, cand ma vede, ii zice:
-aoleu mama! … voi ati fost frumosi!
:D :)))
O precizare, ca sa nu mai aud “z” in loc de “s”…
filos = iubire; sophia = intelepciune;
filos = iubire; zophos = intuneric.
Deci filosoful e iubitor de intelepciune, pe cand filozoful e iubitor de intuneric.
Draga Irina,
mie mi-a placut articolul tau, ar iesi o schita buna din el daca l-ai mai peria si n-ai mai fi atat de moralizatoare spre final. Si desigur, daca unele replici n-ar fi atat de previzibile. Si daca ai corecta toate greselile typo. Si daca ai pune diacritice. Si daca ai mai taia din paranteze. Si ai scoate toate emoticon-urile. Si ai mai umbla la timpi. Si asa mai departe. daca nu cumva i s-ar duce tot farmecul.
Draga Irina,
sper ca nu te superi, ca numai ce ti-am facut un compliment, iar eu fac complimente scrasnind din dinti. Parca as da ultima tigara din pachet. Numai in armata am mai renuntat la ultima tigara din pachet, ca mi-a cerut-o frumos un locotenent, altfel mi-ar fi dat culcaturi si sculaturi pana m-as fi lasat de fumat. Pe locotenent il chema Hertoaga, iar pe tigari le chemau Carpati fara filtru. Cine avea bani de Amiral sau Snagov pe vremurle alea. Adica se mai gaseau si oameni cu bani, dar de unde bani la un amarat de soldat ca mine.
Locotenentul mi-a spus cam asa:
- Bai, soldat, ia da o tigara incoace!
- Eu i-am intins pachetul, adica am executat ordinul, cu mana tremuranda.
- O freci des?
- Nicidecum, am mintit eu cu nerusinare, dar si ofensat de intrebarea locotenentului plus pierderea ultimei tigari. Ce legatura are?
- Pai are, ca de aia iti tremura mana
- Ba imi tremura ca v-am oferit ultima tigara si-mi arde buza dupa un fum.
- Un fum?
- Da, toa’su’ locotenent.
- Si ce-ai vrea, sa-ti dau din tigara mea? Iti las chistocul, nu te mai agita atata. Pana atunci baga si tu zece culcaturi.
Am bagat numai noua, locotenentul nu stia sa numere mai departe, cel putin asa auzisem. Nu stie nici pana la opt si-a dat cu parerea un alt soldat. Nici chiar pana la sapte. Era cam prea de tot, m-am oprit la noua.
- De ce te-ai oprit soldat, ai impresia ca nu stiu sa numar pana la zece?
Bineinteles ca nu i-am spus impresia mea. Si am mai primit cinci culcaturi suplimentare.
Draga Irina,
nu stiu cum am ajuns sa vorbesc din nou de armata, mi se intampla cam des. Nu ca mi-ar fi placut-o. Mai degraba dimpotriva. Dar mama a fost de parere ca am iesit din armata barbat. Adica incepusem sa beau si eu alcool si sa fumez. Vocabularul mi s-a imbogatit si el cu familiile p… si f…( stii tu, facu-ti si dregu-ti), scuipam departe si gros, iar cand vedeam o femeie intram in erectie din cap pana in picioare. Armata m-a facut mai barbat decat voiam eu si chiar mai barbat decat ar fi vrut si mama. Numai tata nu era de acord. Tata fentase armata si habar nu avea ce inseamna decat din auzite.
- Ce, armata te face barbat? a privit-o de sus pe mama. Asta te face barbat! Si si-a aratat, dar nu pot sa spun ce.
- Nu ti-e rusine, porcule, asa vorbesti tu intre copii?
- Ce copii? Ca acum are armata facuta, a ras tata. Nu mai e copil, chiar tu ai spus. Si si-a mai aratat odata, dar nu pot sa spun ce.
Draga Irina,
ma bucur ca de data asta nu m-ai facut autor, fiindca data trecuta mi-am luat-o in cap si acum stie tot blocul in care locuiesc. A trebuit sa dau la toata lumea de baut ceea ce m-a costat consistent la punga si nici n-am o punga gonflabila. Mai bine ma faci comentatorul tau preferat si mai pun si eu un ban deoparte. Bodagproste!
draga irina,
ce mai fac daca mie-mi place de DoDu? suporti ca pe blogu’ lu’ matale sa se nasca idile? :-)si el suporta complimentele?(ca eu n-am probleme cu ultima tigara) :-)
@ Irina , :) frumoase ” aminiri” …am intalnit si eu ” tigani fericiti” :)
@ DoDu :) funny , funny… si sa stii ” ultima tigare nu se da :) nici la prieten!
J.
windwhisperer: nu pot intra pe blogul tau. stii tu de ce?
Draga (filo)sofie :)
… blogul suporta. dar daca ma intrebi pe mine, eu am o conditie: in cazul evolutiei favorabile (sau nu), orice mentionare (online sau prin orice alte mijloace) a idilei sa fie insotita de precizarea “multumesc femeii simple, femeie care poate fi gasita la http://femeiasimpla.com. Ei? Ce zici? :)))
Draga DoDu,
s-a rezolvat. Iata, in blogroll, la rubrica ‘virtual cunoscuti’, iti este confirmat statutul privilegiat :)
Altfel, multumesc de sugestii :). Am sa ma gandesc la ‘umblat la timpi’ si la ‘typos’. Diacritice nu vreau, pentru ca nu se vad bine pentru toata lumea (adica, decat patratele in loc de ş si ţ, mai bine s si t). la restul nu ma gandesc. (probabil ca nu sunt pregatita inca :))
… Si daca ai probleme cu facutul complimentelor, poti sa exersezi cu mine. ca mie imi place sa primesc si sunt foarte rabdatoare… pot primi oricate complimente pana ce te inveti tu si cu ele :))). Multumesc :)
felicitari pentru post.
nu cred ca e vorba de noroc ci doar de un fel de a privi mai senin si mai putin inversunat. un fel de a vedea jumatatea plina a paharului.
o prietena a facut un experiment pentru revista Tabu. Tiganca pentru o zi. Pe langa ca a fost data afara din diverse locuri si privita cu suspiciune, la sfarsitul zilei ramasese si fara portofel.
:) Irina :0) “hambar n-am”:) dar incearca ” windwhisperer@wordpress.com
Imi place ” scriitura” D-tale:)
welcome to my house !!too
j.
@simina: multumesc. da, am vazut ‘experimentul’… tabu’ul face o gramada de chestii misto. inca mai tin minte cat de impresionata am fost de niste pagini in braille :)
@windwhisperer: multumesc si tie :). si pentru laude, si pentru ospitalitate
… de data asta mi-ai dat o adresa de email…. si linkul din nick tot nu merge (primesc de la firefox urmatorul mesaj: you are about to log into the site wordpress with the username windwhisperer… ceea ce nu-i adevarat… ca nu vreau sa intru pe WP ci pe blogul tau). pana la urma l-am gasit (pe blog), dar a trebuit sa urmez cai ocolite (ca nici tastat in browser nu merge)
woww, sunt o adevarata ” comoara” inaccesibila ) Eram pe fuga cand ti-am raspuns :( sorry… bate la inceput alea… http… :0) Eu sunt ” falfabeta ” la PC , dar ma fac eu mare :) si sa vezi atunci..:)
take care, J.
foarte misto, irinuca! :))
sa adaug si eu una mica, pot? la constanta, acum cateva luni, in statia de microbuz. ma abordeaza o tiganca ghicitoare destul de impozanta, ca numar de fuste si alura.
cu o privire patrunzatoare, de-aia care deoache, manipuleaza, hipnotizeaza, halucineaza, ma ademeneste sa-mi ghiceasca. ca ea nimeni nu mai ghiceste, o sa vad. ea stie, ea vede si zice adevarat. tot.
nu ma-nduplecam. “hai, frumosule, ca sa stii ca…” in secunda aceea am facut pasi, pe deplin incredintata.
ca daca cu ochiul fizic nu vezi “adevarat”, cu al psihic ce sa mai…
(eu, da, arat uneori androgin/a, dar de la ghicitoarele meshtere am pretentii de clarviziune! :) )
@windwhisperer: nici eu nu-s alfabetizata in domeniu… dar nu mi se pare ok ca nu se pot intra pe blogul tau (decat dand search cu nickul tau, si click pe blog; ti-am zis, de aici cu click pe nick la comentariul tau, nu merge… si nici daca trec direct adresa in browser).
@orice cititor binevoitor: tu poti intra pe blogul lui windwhisperer cu click pe nick la comentariul ei?
@oblia: oho… ti-am povestit ce s-a intamplat cand am asistat la sedinta de ghicit oferita de o ghicitoare cu renume si castel (din Buc) unui scriitor celebru?… (pe scurt: ghicitoarea a spus numai lucruri evazive, general valabile si repede adaptabile. ex: “ai avut un accident de masina anul trecut… n-ai avut?… atunci acum 3 ani… sau in ultimii 10 ani… acum 5 ani, zici?… pai, ti-am spus. ai avut accidentul asta acum 5 ani. asa…)
@irina, aici un cititor binevoitor. daca pui punct in loc de @ atunci merge adresa: adica windwhisperer.wordpress.com , in loc de windwhisperer@wordpress.com
@valydo: … :)))))))))
multumesc din inima. desi m-am uitat de 7 ori, eu n-am vazut @ decat in una din situatii. :D. abia acum am vazut ca si in nick a lasat adresa tot cu @… hai, ca ma duc sa o corectez :)
Super post!
Asta imi aminteste de majoratul meu… la care am vrut sa-mi invit toti prietenii, inclusiv pe unii mai tuciurii, starnind prosteste din partea tatei, si, bineiteles, rebela mea remarca la adresa lui cum ca ar fi rasist. Pe scurt, mi-a zis ca o sa imi plece restul de invitati. Rezultatul concret al sus numitului chef a fost ca tiganul de serviciu imi statea la 3 dimineata discutand istoria picturii cu o studenta la Arte. Si ca peste vreo ora el si cu frate-su ne bateau la Statele si Capitalele lumii in cel mai umilitor mod posibil. Cel mai mic frate de-al lui a fost campion national la juniori la sah. Iar “tiganul-sef” acum e faiantar. Deosebit de talentat as putea spune. Trebuie sa te programezi cu vreo 3 luni inainte daca vrei sa te ajute.
Orice padure are uscaturile ei. E adevarat ca in cazul tiganilor, ai parte de mai multe uscaturi decat vrei. Asta e o realitate. Dar la fel de reala este si cealalta fata: sunt si tigani jos palaria!
Eu personal am facut afaceri / am avut contacte sau cum vreti sa le spuneti cu o multime de oameni. Am luat tepe inimaginabile de la romani (inclusiv intelectuali cu pretentii, preoti profesori etc) dar cel mai serios om de afaceri pe care l-am intalnit este un tigan get-beget, care cand il vezi fugi, dar cand il auzi vorbind ramai masca. Am tot respectul pentru el si merita.
In fine, ceea ce mi se pare extrem de important este ca toti puradeii trebuie culturalizati. Daca nu-i facem noi oameni pe tiganii de maine, ne vom trezi peste cativa ani ca nu se mai asculta decat manele, pe toate posturile de radio.
Cea mai buna ideea pe care am auzit-o a fost sa se faca piese de teatru pentru tigani. Initial se prea poate sa va sune aiurea, dar cugetati o clipa: e cel mai bun mod sa le trezesti atentie micilor tiganusi, sa-i culturalizezi. Ca mana pe o carte n-or sa puna ei, orice carti ar tipari si ar distribui gratuit guvernul sau asociatiile antidiscrimare etc.
Asa ca, hai la teatru! Asemenea piese atractive pentru toti copiii, indiferent de etnie, ar trebui jucate in scoli, pe la balciuri, la tot felul de evenimente organizate de primarii de comune sau orasele. Decat sa cheme nu stiu ce pitipoanca la moda, pseudo-cantareata, sa dea din cur pe scena, mai bine ar chema o trupa de teatru sa se distreze lumea, dar sa si ramana cu ceva. In acest fel deschizi si alte posibilitati: o revista, o carticica, ceva actiuni permanente etc.
Ei, ce ziceti?
DECAMERONUL OLTENESC
GRADELE MILITARE
Prelucrare după „LA BLAGOVEŞTENII” de Mihail LUNGIANU ( prima snoavă )
din „RAMURI”, ianuarie-februarie, 1943.
Repovestire în versuri, parodie.
Se dedică Mamei-Mariţa, spre veşnică pomenire, o ţigancă bătrînă cu ghioc, care m-a salvat de la moarte, cu ceaiuri de plante medicinale, după ce medicii s-au declarat neputincioşi în faţa unui icter negru şi m-au trimis acasă nevindecat, pradă morţii, cînd aveam doar 11 ani – Mama-Mariţa n-a avut numai ştiinţa tămăduirii, ci şi iniţiativa salvării mele.
O ţigancă crăcănată
Avea un dănciuc mişto,
Soldăţoi pe la armată,
Într-un loc cu gard maro –
Nu departe, lîngă vatră,
Poţi să mergi pe jos, colo.
A nebună, dimineţa,
Prinse-o mreană în belciug
Şi-o băgă-ntre ţîţe ţaţa,
Să i-o ducă lui Dănciuc -
Iar cînd se săltă şi ceaţa,
Avea zece, ca pe drug.
Şi plecă-n oraş, ca popa,
Pe cărare – pas de drag –
Pîş-grăpiş şi tropa-tropa,
Cale lungă, pe ciomag! –
Obosită, zice: „ – Hopa!
Fac popas aici sub fag.”
Cornu-n traistă şi pe-o rînă
A dormit ca un buhai –
Mai dormea şi-o săptămînă,
Da-i intră în cur un pai.
La cazarma „De-la-stînă”
A ajuns, cu chiu, cu vai!
Vede ţaţa un ostaş
Stînd de gardă-n faţa porţii:
„ – Aulio, ce uriaş,
Cal abraş – să moară morţii! –
Bă, Petrică, grad fruntaş,
Dă-te-ncoa’, în faţa Sorţii!…”
„ – Ce e ţaţă?…” „ – Ce să hie? –
Iaca, bre – îi turuieşte -
Am venit cu veselie
De la iaz c-o ţîr’ de peşte,
De Blagoveştenii, fie
Danciului, cică pofteşte!”
„ – Au trecut Blagoveştenii!…”
„ – Aulio, zici bine, Petre! –
Cum sorbea cu mirodenii,
Saramura, bre, cumetre! -
Amu-nghite fierotenii,
Noduri, bolovani şi pietre…
Prăpădii cu trepădatul…”
„ – O înghite ghionturi, ţaţă,
I-o fi dînd, din milă, altul,
A mîncat şi are greaţă!” –
Rîde cu sughiţ soldatul,
Vesel, dis de dimineaţă.
„ – Ghionturi, zici? Ptiu, măiculiţă,
E-nghionteală la armată?! –
Înghiontit ăi fi tăliţă,
El nu face şmotru, bată-l!
Nu aleargă, chisăliţă
Dă pe cap la alţii-ndată…”
„ – Vai de mine, ce-i feciorul,
De-i boier? E d’on fruntaş?”
„ – Mare-i ! Tare-i! Cu toporul,
La fruntaşi le zice „ Marş!”.
Lui cu teamă-i dau onorul,
Că le dă la gură caş!”
„ – Atunci o fi d’on căprar?…”
„ – La căprari le crapă capul…”
„ – O fi d’on sergent?” „ – Măcar…
La sergenţi le-arată hapul.
Îi stau smirnă.” „ – N-am habar,
Nu mă taie păstîr-napul!…”
Vede baba alt puţoi
De soldat în faţa porţii –
Strajă stînd pe locul doi:
„ – Cal abraş – să moară morţii!…” –
Dau taclalele-napoi:
„ – Dă-te-ncoa’, în faţa Sorţii!…”
„ – Ce e, ţaţă?…” „ – Ce să hie?…”
„ – O fi, machea, d’on major…”
„ – Aş! Să vezi copilărie,
Pe majur îl dă, bre, Flor,
Cu magiun şi pe călcîie!…”
„ – Nu ştiu ce e, ga, să mor!…”
Vede baba alt holtei,
Ce de strajă stă prezent.
Presupune Sîn- Andrei:
„ – E d’on sublocotenent?…”
„ – Ai zburcat, soldatu’ trei,
Nu e su-lu-co-ti-nent!
Ăstuia îi dă ciorbeală,
La ciordeală, su’ palton,
Zeamă acră, covăsală,
Un pişat, s-avem pardon,
Şi să vezi, tu, milogeală,
Pe su’ scări, pe su’ cotlon!…”
„ – O fi vr’un locotenent…”
„ – Lo-cu-ti-nent nu e, pică!
Ăsta-i cu abonament
La beut şi mîncărică.
Judecă şi fii atent!”
„ – Nu ştiu, ţaţă, nici de frică!”
Vine şi-un Sultan pe patru:
„ – Doar n-o fi d’on căpitan?”
„ – Ăsta cere şi pe dracu’,
Vrea omletă de hultan!
Şi cum rîde? Ca la teatru!
N-ai ghicit. Eşti prost, Sultan.”
Hop, şi Rică, mai pe seară:
„ – Nu cumva o fi maior?” –
Zice cinciul, de ocară,
Prea mirat, bănuitor.
„ – La maiori le dă papară,
Dar arar…” „ – Nu cred.” „ – Să mor.!”
„ – N-am habar.” Soldatul şase
Se aşază-n post şi el e
Înciudat şi o descoase:
„ – Locotenent-colonel e?”
„ – Nu, lui ăsta-i dă la oase.
Vrea lichior… Lichea, Fănele!…”
Fănel sus pe cer priveşte
Cum cad stelele răscoapte:
„ – Număr gradele pe deşte,
N-am habar şi-i miez de noapte.”
Rîde baba şi porneşte
Taina şi cu schimbul şapte:
Domn’ Mitică, scund şi chel,
Dă ocol şi o îmbie:
„ – Nu-i aşa că-i colonel?”
„ – Ăsta-l roagă colonie
Să îi dea pe-un degeţel
Din sticluţa sidefie”.
„ – Trei mîrtani şi-un cîine copt!,
Eu mi-am luminat bostanul –
Zice sentinela opt,
Mădălin, ditai cîrlanul –
Să mă tai, de nu e moft:
Toboşar e barosanul!”
„ – Gogoşar?!… Bă, minte scurtă,
Cînd îl vede pe Dănciuc,
Bucuros se bate-n burtă,
Să-i dea lapte şi-n papuc!
Danciu-i face capul turtă
Şi dă-i ghionţi la mameluc!…”
La amiază, ora două,
Vine negrul costorar -
Un ţigan e-n postul nouă,
Zis Ranglo, un tip şucar!
Iar afară dă să plouă.
„ – Ar fi, ţaică, bucătar!”
Sare baba: „ – Mînca-te-aş!
Bre, Ranglo, Sultanul Porţii,
Bucătar e, şmecheraş,
Cel mai cel – să moară morţii! –
Să-ţi pun pilă, bulibaş,
La castron de zece porţii!…
Danciu-i şeful: „Lasă vorba,
Că-ţi dau lingura” şi, poc!,
Îl pocneşte cu cociorba,
Mama mamii lui de porc!
„Că-ţi dau strachina şi ciorba,
Numai dacă stai pe loc.””
Ranglo rîde: „ – Dup-amiază
Vine-n post, căci momentan
E la popotă, dă varză
Ca sarmale la cazan.
Ţaică, ai dănciuc de vază,
Cel mai brava din ţigani!”
La taifas, la adăpost,
Una, alta, timpul trece…
Intră şi Dănciucu-n post –
El e sentinela zece,
Dar gagiul n-ar fi prost –
Arămiul e berbece !
„ – Pupă-l muica, Danciu’ meu!,
Am plecat de vineri seară;
Bată-l Domnul, drumu-i greu,
Un pîrlit de drum de ţară.
Şi m-am rătăcit mereu,
De-am dormit prin ger, pe-afară.”
„ – Ce e, maică?…” „ – Ce să hie? –
Biata mamă îi zîmbeşte –
Păi, să vezi ce comedie:
Ţi-am adus o ţîr’ de peşte,
De Blagoveştenii fie –
Că Dănciucul meu pofteşte!…
Dar m-am luat cu taina, mamă,
C-un ostaş, cu alt ostaş,
Şi mi-au spus, să bagi de seamă,
C-ai fi prost, c-ai fi codaş,
Ba căprar sau, Doamne ia-mă,
Vreun sergent majur, trupaş.
Alt pîndar, un repetent,
Te-a dat fericit la dracu’,
C-ai fi su-lu-co-ti-nent,
Căpitan, maior, spanacu’…
Colonel sau, pe moment,
Gogoşar – ditai dănacul!
Două zile şi-nc-o noapte
La taclale dac-am stat,
N-am mîncat nici stele coapte,
Şi nici turtă, nici păsat;
Îmbucai, pe apucate,
O ţîr’ peşte, de-l stricat…
Ce rămase, l-am păstrat!” –
Baba ia din sîn un peşte,
Care pute de stricat,
Pute-pute, de trăzneşte! -
Iacătă-l, peşte sărat…
Ia-l, că poate-ţi trebuieşte!”
„ – Ce să hie? Hoit e! Pute!” –
Îşi dă greţuri ăl ţigan.
„ – Ia-l şi dă-l prin ciorbă iute;
Nu se simte la cazan.
Că-l mănîncă vreun răcute…
N-ai prin curte vreun mîrtan?
În majuri şi-n toţi căprarii,
Să dea guşterii în ei!
Toboşarii, gogoşarii,
Coloneii, cei mai cei -
Dar-ar turcii şi tătarii,
Mama mamii lor de zmei!”
Iaca vine ca muscalul
Un căprar puţin diliu,
Îşi frînează iute calul
Şi se zbiară la gagiu:
„ – Cînd soseşte generalul
Să mă chemi să viu să-l ţiu!”
Dup-un sfert apare insul,
Un bondoc înmiresmat
Cu parfum pe tot cuprinsul
Şi cu damf, ca omu’ beat;
Umblă baba după dînsul:
„ – Pe-unde dracu’ ai umblat?
Că te căută fiert căpraru’,
Ăl încălicat şi şui.
O-ncurcaşi!… Îmi dai sutaru’?
Să te scap din mîna lui!”
„ – Mamă, zău, e ghinăraru’,
Şi cu el să nu te pui!”
„ – Să trăiţi!”, zice, ca parul,
Ăl Dănciuc spre general.
„ – Lasă asta, dă-mi paharul…
Va să vin’-un amiral!
Să-l primească spirt căprarul,
Da’ să-l suie şi pe cal.
Să pui masa în Dumbravă,
Lîngă rîu, la Trei-Arţari.
Să-mi aduci vînat la tavă
Şi o Grasă de Cotnari -
Te-ai ales după ispravă,
C-un conced’ de zile mari.
Ia pe hoaşca a bătrînă,
Cazarmeaz-o, dă-i păpic,
Iar de vrea să stea la „Stînă”,
Poţi s-o ţii, nu zic nimic.
Eu aş vrea să mai rămînă,
Să ne joace din buric.”
„ – Ha, că bine zici matale!
Să-ţi dea baba în ghioc!
Mă faci „hoaşcă”, mareşale?
Te fac praştie, ghindoc!
N-ai habar ce geamparale
Ştie baba cînd ia foc!”
Ia ţiganca pe Dănciucu’
Şi-l descoase „ce şi cum”:
„ – Uită-te la zăbăucu’,
Ce vipuşcă, ce costum!
Să te văz că-i iei ciubucu’
Şi te-mbraci ca el, parfum!”
Generalul pleacă-n grabă
Cu Dănciucu, braţ la braţ,
Îndemnat să-i facă treabă,
Că-i flămînd şi cu nesaţ.
Şi-o cafea să puie, slabă,
Dar fierbinte şi cu zaţ.
Pleacă Danciu’. Socoteşte:
„Ce mai bucătar vestit!”
Ia putoarea lui de peşte
Şi-o aruncă la gătit.
„Fericit cine-l găseşte!…
De se prinde, m-am prăjit!”
…Pe la şase, jos, pe malul
Rîului, pe ududoi,
Vizitează amiralul
Pe bondoc, cu încă doi -
Regele şi mareşalul –
Şi chiolhanul e în toi!
Savin BADEA