Extrase din CVul unei domnisoare studente la jurnalism, care anterior a mai lucrat ca operatoare calculator, si care isi doreste postul de coordonatoare PR:
***Unde va vedeti peste 5 ani?
cred ca maritata cu un copilas si reporter la o mare televiziune sa tranzmit in direct
****Care este cel mai mare vis pe care-l aveti? Care este idealul dumneavoastra in cariera?
sa pot sa calatoresc prin lume si sa-mi fac prieteni cat mai multi iar in cariera mi-as dorii sa fiu macar pe sfertul Andreeai Esca pe care o ador inca de mica.
***Care este departamentul in care doriti sa lucrati? Explicati de ce credeti ca sunteti potrivit.
PR deoarece imi place foarte mult sa comunic, sunt o fire foarte curiosa de fel si imi place sa stiu cat mai multe lucruri despre persoane importante.
***Detaliati personalitatea dvs (hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si de lucru)
Sunt un pic cam rasfatata fiind si singura la parinti, imi place sa-mi plimb cainele prin parc, sa citesc seara in special, sa fac integrame, sa pierd vremea pe internet, sa ascult muzica, sa dansez, si nu in ultimul rand sa ma distrez.
Induiosator…
Initial am avut de gand sa compun niste recomandari… dar imi dau seama ca cele la care ma gandeam ar fi fost inutile. Si atunci am compus altele, adaptate nevoilor domnisoarei, zic eu. Iata-le:
1. Exista deosebiri mari intre CV si profilul de hi5. Te invit sa gasesti macar 1, pentru inceput. Dupa ce ai gasit-o, mai cauta una. Si tot asa. In momentul in care cele doua (cv-ul si hi5) ti se par suficient de diferite, poti trece la pasul urmator.
2. CVul ar trebui sa te faca interesanta pentru angajator. (Nu ca acum n-ai fi…). Gandeste-te: cum i-ar placea angajatorului sa fie piaristul lui? Fa o lista (cat mai lunga) cu raspunsurile. Apoi incercuieste raspunsurile care au legatura cu activitatea profesionala. (indiciu: integramele sau faptul ca vrei sa te mariti nu-s de incercuit; plimbatul cainelui- la fel (dar el va ramane cand candidezi la un post de plimbator de caini… sau pentru orice post la Animal Planet). (vezi, tre’ faci lista cat mai lunga. ideea e sa ai pe ea minim 3 raspunsuri incercuibile; daca nu gasesti… mai zaboveste in etapa asta; eventual, intreaba un prieten).
3. Prespunand ca ai incercuit ceva, pretinde ca tu ai acele calitati, si incearca sa le mentionezi in CV, la intrebarile alea care par de oracol. (desi aici am scris putin, e un pas important. Nu-l trece cu vederea!)
4. Dupa ce ai completat CVul, reciteste-l si incearca sa vezi daca nu cumva ce-ai scris tu poate fi interpretat si altfel decat ai intentionat ( in clipa de fatza vrei sa te mariti cu un copilas si vrei sa te distrezi in randurile de la 1 la penultimul.)
5. Dupa ce l-ai modificat pe ici si colo, cand ti se pare tie ca arata bine, da-i un print si mergi cu foile si cu un pix rosu la cineva care stie limba romana. Spune-i: corecteaza-mi si mie, te rog, paginilea astea.
6. Daca iti corecteaza terminatii la cuvinte, daca-ti pune sau iti taie linioare, daca nu intelegi ce a corectat, mergi pe net si cauta-ti alt job (unul la care sa nu fii obligata sa scrii in interes de serviciu). … Repeta pasii 2-5, pentru noul job vizat si rescrie CV-ul (cu corecturi cu tot). Si pana termini facultatea ia meditatii la scriere (o invatatoare ar fi ideala)…
Sfat bonus: cand termini meditatiile de care zic mai sus, poate vei vrea sa-ti insotesti CVul de o scrisoare de intentie/motivatie. Daca da, ai mare grija. Cand iei cu copy/paste textul, corecteaza genul (nu-i frumos sa ramana ‘sunt interesat’ daca la sex ai bifat F). Si dupa ce ai corectat genul, vezi daca apare undeva “firma dvs” sau un nume de firma. Daca da, inlocuieste cu numele (scris corect) al firmei catre care trimiti CV-ul. Succes!
*fericiti=eufemism pentru ’saraci cu duhul’
De mult n-am mai ras cu atata pofta!
Eu i-asI recomanda domnisoarei sa se duca la “Ciao Darwin!”
Nu mai e? O fi altvceva in loc.
Mie nu mi-au placut niciodata CV-urile astea in care trebuie sa te lauzi in ultimul hal si sa le minciunesti de nu te vezi. Iar interviurile de slujbe, pardon, mi-au dat mereu dureri de capatana. Costume, camasi la dunga, cravate si alte smecherii. Pantofi luciosi. Si ciorapi de aceeasi culoare. Plus body language. Mie imi place sa stau putin cocarjat, in general, dar la interviu nu se poate si nici picior peste picior nu se poate, pozitia mea favorita in care stau si la biserica pe bancheta. Adica apropo, ca tocmai vin de la biserica si tema de azi a fost despre orbi care au inceput sa vada iar Isus le-a spus ca nu el i-a vindecat, ci credinta lor i-a vindecat. In alte cuvinte, autosugestia. Un fel de placebo, care nu stiu ce inseamna.
La interviuri cred ca fac aceleasi greseli ca si domnisoara de mai sus. Cand am fost intrebat, odata, unde ma vad peste 5 ani, m-am blocat ca nu ma asteptam la asa intrebare grea si am raspuns evaziv, care evaziv iar nu stiu ce inseamna, ca depinde cu ce viteza ma deplasez. La viteze ma pricep, in scoala mi-a placut Einstein ceva de groaza, care si el a repetat un an ca si mine. Adica a fost un repetent ordinar ca mine. Din cauza asta Einstein a fost eroul meu favorit. Alt erou favorit a fost Heinsenberg care a postulat, fiind un mare postulator, teoria nedeterminarii. El zice ca nu se poate sa stii doua lucruri despre alt lucru in acelasi timp simultan. Ceea ce i-am explicat unui profesor de ce nu invatasem in ziua respectiva la materia lui pentru ca invatasem la alta materie si aplicasem teoria lui Heinsemberg. Insa profesorul nu-l cunostea pe Heinsemberg, fiind profesor de limba rusa, pe atunci rusii erau dusmani cu nemtii si mi-a dat nota 4 pentru care am incasat-o de la tata care nici el nu auzise de Heinsemberg, desi tatei ii placeau nemtii, zicea ca sunt de zece ori deasupra rusilor si de unspe ori deasupra americanilor.
Insa cea mai mare lovitura am incasat-o cand am avut interviul din Chatam, unde tocmai se deschisese o distilerie de alcool etilic din porumb, instalatie care imi era mai mult decat familiara si candidam ca tehnolog chimist. Poftim. Dupa toate testele pe care le trecusem impotriva metronomului si in care am fost singurul roman (restul candidatilor aveau nume anglofone), la interviu am fost intrebat ce parere am eu despre sindicat. Desigur ca aveam o parere extrem de proasta si nici n-am ascuns-o, i-am facut pe toti sindicalistii cu ou si cu otet, i-am jucat in picioare, ce mai. I-am descris ca pe niste godzile retardate pana l-am facut pe seful de la resurse umane sa se tavaleasca pe jos de ras. De unde era eu sa stiu ca era o companie sindicalizata, iar presedintele de sindicat era prezent si el la interviul meu si tocmai ma intrebase ce parere aveam despre sindicat. Esecul asta m-a costat. Adica ce mai, mi-am bagat in chimie toate picioarele pe care le aveam la indemana si am sucit-o inspre mecanica de nu m-am vazut. Iara scoala, iara ucenicie, iara salariu minim, ca asa incepe orice cariera. Sindicatele tot nu le-am indragit pana la urma, insa n-am mai spus-o nimanui, nici macar sotiei. Ca nu se stie niciodata.
Interviurile le-am ocolit cat s-a putut. Trimiteam CV-uri, carora aici le spune resumee si scrisori de intentie in care avertizam, fara interviuri, va rog! Ca sunt alergic. Peste 5 ani nu stiu unde o sa fiu, dar peste vreo 20 mi-ar place sa ies la pensie ca sa-mi ramana si ceva timp de trait. Ma rog, ceva asemanator. Fiidca asa se spune. Daca muncesti n-ai timp sa castigi bani, iar sa traiesti nici atat.
Incredibil! Nu stiu de ce, dar n-as fi crezut ca cineva poate completa in acest fel un cv. :)
E intr-adevar uimitor, mai ales pentru o persoana care vrea sa lucreze in presa. Si ne mai miram de (lipsa de) calitate si substanta a mass media, in special in ceea ce priveste televiziunile :D.
Intr-adevar, nu poti crede ca se pot exista asemenea specimene. Lucrez in presa si am avut si am parte de CV-uri de acest gen. Razi cat razi, dar te si ingrozesti. Unde o sa se ajunga? Un telefon pe care l-am primit suna cam asa:
- Am vazut ca aveti un anunt pentru un post de redactor…
- Nu mai este valabil, imi pare rau.
- Dar nu aveti si alte locuri libere? Contabil? Asistent Manager? Sofer? Orice…
Sau o domnisoara care a spus, plina de gratie:
- As vrea DECAT un post de conducere!
Of!
“macar pe sfertul Andreeai Esca pe care o ador inca de mica.”
Deci o adora inca de pe vremea cand Esca era mica mica acasa la mami si la tati? :)
ai sa razi, dar si eu mi-am trimis odata un cv bine bibilit cu un antet cat china de la cu totul altceva. si asta dupa 10 ani de deadlineuri si corecturi, hahaha. cand mi-am dat seama era sa leshin de ras inchipuindu-mi mutra celui care-l primeshte :)))
Cea mai tare mi se pare “cred ca maritata cu un copilas”!!!!! Am ras in hohote! Vedeti ce poate face o biata virgula?
pentru toti: …am primit multe CVuri. o fi acesta aparte, dar nu-i singurul din aceasta categorie :)
@mara: poti sa razi si tu: mie mi s-a intamplat odata sa uit sa schimb numele firmei :D… dar sa uiti e una, sa nu-ti dai seama ca s-ar cadea sa-l schimbi e cu totul altceva. :)
@DoDu: Heinsemberg zici? …:)
si iarasi pentru toti: DoDu si-a schimbat fatza blogului… si a pus si poze :)
Facand abstractie de absurditatea individei, acea intrebare, “Unde te vezi peste 5 ani”, este absurda si penibila. In mod normal ar trebui sa te bazezi pe ceea ce candidatul a demonstrat ca a facut, nu ceea ce viseaza ca va face. Orice raspuns la aceasta intrebare e de asteptat sa fie plin de minciunele si fantezii.
Un recruiter bun ar trebui sa stie ca e bine sa ocoleasca astfel de intrebari.
credeam ca sunt singurul care considera absurda o astfel de intrebare, care ar testa, rautacios, fidelitatea fata de viitorul angajator si ar induce doar raspunsuri, cum spune si Dee, fanteziste. eu, sincer, am fost blocat(ca si dodu, mai sus) de aceasta intrebare(era cu unde va vedeti peste un an, doi) … ce era sa ii raspund? ca mi-ar place sa gasesc o slujba in Praga? sau ca peste un an, daca nu imi dau ei un salariu minim acceptat de mine, emigrez? asta ar fi fost raspunsul sincer(chiar daca sunt slabe sanse sa ma vad plecat, eu intr-acolo tind :D ). oricum, evit astfel de constructii standard ale CV-ului, propuse de diferite site-uri de intermediere
lolik :) foarte interesant :)
eu intamplator am citit un cv al unui candidat la postul de vanzator in cadrul firmei unde activam . citez ” sunt pesimist si imi place sa dorm mult ”
:)
@Dee si about2run: asta cu ‘angajatorul si selectia de personal’ e alta poveste :). pacat ca am… mintea scurta :P, ca la cate am auzit de-a lungul timpului pe tema procedurilor de selectie adoptate de unii si altii, as fi putut sa-mi fac blog specializat :)
Off topic pentru about2run: cineva a ajuns ieri pe blogul meu intreband google: ‘cum sa ajung de sibiu la dambovita’. tu ai idee ce intreaba? :)
Florind: trebuia sa vanda saltele albastre?
hahaha e tare F.Simpla ..saltele albastre :) ..nup era un mag gen “Alt.x” ..ups fac si reclama
off topic:
“cum sa ajung de sibiu la dambovita”
“Cu troleibuzul 69!”
Asta cauta (cred) indiviul pe Google.
Mai e si autobuzul 126…
@Dee: N-ai vrea sa te faci recruiter?
Un recruiter trebuie doar sa prinda “minciunelele”. Cat despre restul, restul e adevarat!
A propos: Un angajator e interesat de ceea ce poate sa faca nu de ceea ce a facut un candidat. Ce poate un candidat sa faca? In principiu, daca nu minte, poate sa faca ceea ce declara ca s-ar vedea facand peste 5 ani…
Are sens pentru tine chestia asta?
@about2run:
Sa-ntelegem ca despre “un salariu minim acceptat” ai de gand sa discuti abia la un an de la angajare? Sau te vezi mult mai capabil peste un an? Dar peste cinci? Asta intreaba angajatorul. Sunt multe firme care angajeaza in mod deliberat pe cei care se vad peste 5 ani emigranti in Cehia.
nu, ziceam doar ca daca-i vorba de slujit, sunt o sluga scumpa.
si “unde va vedeti peste un an” nu inseamna ca ma bag sluga, ca in stan patitul, pe un an s-apoi ii zic ce vreau sa fac cu viata mea, ci ca, potrivit ofertei lui, a angajatorului, anul incepe de maine :)
Observ ca in ultima vreme toate fatucele care viseaza sa apara la televizor cred ca facultatea de jurnalism este mijlocul prin care isi pot atinge acest scop. Ar trebui sa le explice careva ca nu e. Si ar mai trebui sa stie ca daca prezinti o emisiune la tv nu esti neaparat si jurnalist. Astea ar fi doua lucruri care, if known, ar scuti facultatile de jurnalism de pe cuprinsul patriei de o gramada de analfabeti(analfabete) care, culmea, vor ajunge sa ia si diplome de licenta. Din experienta am vazut ca dupa aceea se inscriu si la masterat. De fapt, daca au terminat liceul cu limba romana in poseta pot sa ia si doctoratul tot cam asa.
@finix: ca prezentatorul TV uneori n-are nici o legatura cu jurnalistul… asa-i. si ca dra prezentata mai sus nu-si da seama de diferenta- tot ‘asa-i’ zic.
dar eu zic ca mai usor ar fi daca ‘facultatea’ ar zice ‘respins’ la examenul/interviul de admitere oricui face greseli de limba romana. asa am scapa de toate explicatiile ulterioare, explicatii pe care oricum nu cred ca juna de mai sus le-ar intelege. :)
@irina: pai din cate cunosc la momentul asta invatamantul (superior si nu numai) de pe la noi vrea studenti care sa-l finanteze intr-un fel sau altul. Sub deviza “imbecil sau nu, banii tai ne trebuie!” avem absolventi din ce in ce mai pregatiti. Cum va arata Romania peste vreo 30 de ani… doamne ajuta, apara, pazeste, matura si miluieste!
P.S. : si problema nu e la facultate, ci mai devreme. Domnisoara respectiva ar fi trebuit sa repete clasa a patra pana invata cum se scrie romaneste.
ei, finix, la ce ii trebuie sa stie romaneste? dra viseaza sa tranzmita in direct, nu sa scrie carti de gramatica :) (na, ca am renuntat sa ma mai abtin. eu inteleg ca atunci cand vorbesti ‘in direct’ e posibil sa mai gresesti una alta… dar exista tranzmitatori in direct in cazul carora nu mi se pare deloc ca greselile ar fi intamplatoare. si asta nu-i impiedica ca … tranzmita)
off topic: v-am spus ce am patit cu oferit/referit? Cand eram prin liceu am auzit o femeie zicand in cadrul unui diferend de RATB ‘dar nu m-am oferit la asta’. (in loc de ‘referit la asta’). In curand am ajuns ca in cercul meu de prieteni toata lumea sa zica doar oferit cand era vorba de referit. Si, la un moment dat oferitul mi-a devenit atat de firesc incat am ajuns sa spun si in alte circumstante, cu naturalete (si fara sa-mi dau seama c-ar fi o problema), ‘nu la asta m-am oferit’ :D… sper sa nu patesc la fel si cu tranzmisul :)))
Mai este available job-ul? Si daca da, cu cat ma platiti? Ca m-as gandi la o usoara reorientare a carierei.
@finix: nu mai este. adica am ajuns la 2 candidati care par amandoi ok si ramane sa ne hotaram care dintre ei e PRistul.
… dar mi-am promis ca voi anunta orice post nou pe blog. ca actualii colegi nu ma citesc decat daca-i somez in mod explicit. sau daca trimit link colegilor din tara, de pe adresa de job, si ei isi imagineaza ca-i sarcina de serviciu :)))
Pacat, nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla daca am avea numai jurnalisti de acest gen :))). E de ras, dar si de plans, pentru ca asistam la o avalansa de fetitze care vor sa devina star-uri de Televiziune, unde mai pui.., si-n jurnalism, nu e rau ca a luat-o ca exemplu pe Esca, dar din cate stiu, Andreea Esca a stat si a invatat foarte mult ca sa ajunga la stadiul de acum, nicidecum n-a plimbat cainele prin parc si n-a completat integrame.:))))))))))))
ce frumos ai zis ‘NUMAI jurnalisti de acest gen’ :))