femeia simplă

Intr-una din zilele saptamanii care se incheie acum, avizierul a fost destinatarul a 43 de spamuri (adica foarte multe, daca le comparam cu cele 2-3-4 pe zi pe care le primeste de obicei). Toate din partea a doua site-uri si toate compuse dupa modelul:
Money is better than poverty, if only for financial reasons — Woody Allen, From ‘Without Feathers’ 1976
After every ‘victory’ you have more enemies — Jeanette Winterson
Guard against the impostures of pretended patriotism — George Washington
I was playing poker the other night with Tarot cards I got a full house and 4 people died — Steven Wright

Citate, adica. (Citatele sunt diferite de la un mesaj la altul. Nu le-am sters inca (pe spamuri) asa ca daca mai vreti exemple, ziceti-mi.)

Situatie care mi-a amintit de practica facuta in Petrosani (eu am studiat geologia, drept care intr-unul dintre anii de studii, practica s-a desfasurat pe langa mina). Am stat vreo 2 saptamani la Petrosani si era imediat dupa mineriade, asa ca profesorii ne-au rugat sa nu abordam subiectul ‘politica’ cu oamenii locului. Si in general sa ne purtam cu manusi cu ei.

Prespun ca voi nu stiti cum e in practica la geologie: in timpul zilei faci diverse lucruri (interesante) legate de pamant, iar dupa ora 5-6 ai program de voie… pe care esti constrans de imprejurari sa-l petreci zi de zi impreuna cu colegii si profesorii, de obicei intr-o carciuma locala. In petrosani am avut noroc pentru ca pe langa cofetaria mirobolanta pe care am pomenit-o in alt post (post pe care insa nu-l mai gasesc :D), am gasit si un bar foarte ok, numit Barock. Bar care era frecventat de noi si de mineri. In prima seara acolo ma trezesc cu un miner langa mine care-mi pune in fatza un pahar cu 200 ml de vodca, ma saluta frumos (si destul de distant- ceea ce am apreciat) si incepe sa vorbeasca. In primele 3 minute ajunge sa-mi spuna niste vorbe mai lungi pe care le incheie cu “dupa cum zice Eliade”. Eu raman mult surprinsa si ascult cu atentie ce zice in continuare (vorbele alea ‘din eliade’ nu-mi trezisera prea mare interes… dar citarea lui eliade in barock era un lucru la care nu ma asteptasem). Dupa inca 2 minute, minerul tranteste inca un “citat” pe care mi-l prezinta ca fiind din Sartre. Cum citatul 2 ma prinde ceva mai pregatita sufleteste, ma bag in seama si zic:
-in ce context zice sartre asta? Ca nu mi se pare a fi chiar reprezentativ pentru el…

Minerul priveste spre mine inexpresiv cateva secunde, se ridica si merge la alta masa. Ma gandesc: dreptate au avut profesorii aia care ne-au cerut sa nu intram in controverse de nici un fel cu minerii. Si ma indrept spre colegi sa le spun ce mi s-a intamplat. (S-au distrat umpic, dar singura remarca oarecum pe subiect a unuia dintre ei a fost: alta data nu mai refuza vodca (ca o refuzasem). Nu pot sa beau vodca, zic eu. Ca beau deja bere. O bem noi, mi se raspunde).

Ma duc iar mai departe de colegi si in cateva minute, apare un nou miner langa mine. Cu paharul de vodca cu tot. Multumesc pentru vodca (tocmai imi terminasem berea si retinusem solicitarea colegului). Minerul vorbeste si nu trece mult si aud acelasi citat ca mai inainte, terminat cu ‘dupa cum zice eliade’. Am zambit fermecator si am schimbat subiectul. Dupa ceva vreme aud si citatul din sartre. Am ramas vorbind cu minerul curioasa sa vad daca mai sunt si alte citate in portofoliu. N-a mai urmat nici un alt citat.

Am baut din vodca (si colegul care-mi zisese sa n-o mai refuz a venit la un moment dat pe langa mine si mi-a zis “nu mai tine vodca in gura. Inghite-o repede, ca altfel te imbeti pana pleaca omul.” (am avut colegi foarte mishto :))

Asta a fost, cu citatele. In zilele urmatoare ne-am imprietenit cu minerii care frecventau barockul si am ajuns sa vorbesc cu ei despre alte alea. Inclusiv despre politica si mineriade. Am ramas de atunci cu ceva afectiune fatza de mineri si cu o alta intelegere a mineriadelor (anume cu aceea ca unii pur si simplu au profitat de naivitatea minerilor), intelegere pe care nu mi-as fi imaginat-o posibila inainte sa-i cunosc. Am primit o multime de pahare de vodca (pe care le-am redirectionat catre cei care o apreciau mai mult ca mine) si nu mi s-a intamplat niciodata, ca in schimbul vodcii, sa am parte de propuneri indecente sau de conversatii ‘deocheate’. Iar patronii barockului, atunci cand au aflat ca una din colegele mele si cu mine ne doream sa bem lapte, au adus lapte. A fost una din cele mai frumoase practici :).