femeia simplă

Dragilor, de aici de pe drumuri*, va scriu de pe noul si minuntatul meu Asus EEE. E verde, are sub un kg si bateria ar trebui sa-i tina peste 3 ore. Dar, nu spre a analiza laptopicul m-am apucat sa-l pomenesc (o sa incerc un review mai tarziu, sa ma imprietenesc intai cu el), ci pentru a va povesti prin cate a trebuit sa trec pana am ajuns sa-l am. Si, si mai important, sa-mi exprim o plangere adresate producatorilor de calculatoare.

E laptopic de job. (laptopic se pronunta cu accentul pe ‘pic’, acesta fiind numele la care am ajuns dupa cateva zile de cautari; ca laptop/notebook nu pot sa-i zic). Anul trecut ACCEPTul a fost de acord ca-mi trebuie un laptop de serviciu. In acest context, trebuie sa va spun ca eu sunt nu doar o femeie simpla, ci si o simpla utilizatoare de PC-uri. Si, pe deasupra, cred in utilitatea diviziunii muncii. Deci habar n-am nici macar care e capacitatea ‘harddiscului’ pe care-l folosesc. Ca principiu, un calculator e bun pentru mine cata vreme el poate face in timp rezonabil ceea ce am eu nevoie sa faca. Cum face el asta, nu ma priveste. Asadar cand se puse problema sa-mi aleg un laptop, colegii mai informati decat mine mi-au pus la dispozitie vreo 10 oferte preselectate de ei, dintre care sa-mi aleg ce vreau. Am mai intrebat un ‘expert’ ce sa-mi iau, explicandu-i ca-mi trebuie ceva pe care sa scriu texte si care sa iasa pe net pentru email si blog, iar omul mi-a raspuns: pentru ce vrei tu orice laptop e bun. verifica doar sa aiba wireless. (asta dupa ce intai n-a vrut sa ma creada ca doar pentru asta imi trebuie: jocuri?, descarci filme?, prelucrezi poze? … nu, nu, nu – i-am raspuns. munca mea pe calc cand sunt pe drumuri prespune doar scris, foarte putin excel, tinut legatura cu lumea. iar personal ma intereseaza doar blogul. in mod exceptional pot sa mai am nevoie de niste power point… si inevitabil ajung sa privesc si pdf-uri. dar atat. … ok, a zis el. orice laptop stie sa faca asta).

Asadar, in aceste circumstante, am inceptut sa ma uit la laptopurile de care ziceam ca altcineva le ‘preselectase’ deja. Ma uit umpic la specificatii tehnice dar cel mai mult ma uit la greutate, durata bateriei, numar de porturi USB si aspect.
- M-am hotarat. Il vreau pe asta argintiu.
- Asta nu-i criteriu dupa care sa-ti alegi un laptop (zice colegul care tine banii asociatiei).
- Ti-am zis ca-l vreau pe argintiu in conditiile in care toate celelalte sunt negre. Culoarea iti permite sa intelegi usor la care dintre ele ma refer. La fel as fi zis “negru” despre un cetatean de culoare aflat intr-un grup de albi. nu pentru ca sunt rasista, nu pentru ca-l reduc la culoarea pielii ci pentru ca asa ar fi fost cel mai usor de reperat.
- Da? si atunci dupa ce criterii l-ai ales?
- Dupa portabilitate.
- Asta nu-i criteriu.
- E criteriu meu pentru laptopul meu. Nu vreau sa-mi folosesc cele 40 de kg ale mele ca sa car un laptop de 3 kg, cand pot sa iau unul de 2.5 Si nu vreau o baterie de 2 ore, daca pot avea una de 3.
- Bateria oricum te lasa dupa 6 luni.
- Si? Sa-mi iau atunci unul care are de la inceput independenta de o ora?
- Nu, sa-ti iei unul in functie de ce poate el face.
- dragule, eu nu inteleg ce scrie in tabelele astea, dar daca ma uit, vad ca cifrele si literele sunt asemanatoare… ceea ce mi se pare firesc, ca prespun ca pe baza specificatiilor tehnice si a pretului facurati preselectia.
(…) M-am enervat atunci. si o zi lucratoare am citit doar review-uri si am inteles tipuri si frecvente de procesor, ramuri, tipuri de displayuri si multe, multe altele. Am constatat cu acea ocazie ca laptopul pe care-l alesesem era culmea popularitatii pentru acel nivel de pret… si am mai descoperit ca mi-ar fi fost mai bun, care nu facea parte din cele pe care-mi fusesera prezentate.
Care altul avea insa o singura problema: era ingrozitor de urat!
Asta este principala plangere pe care o am a face producatorilor de PCuri: nu toti cumparatorii isi doresc calculatoare sobre. Este incredibil cat de putine oferte colorate exista. Si tot incredibil e ca lookul unui laptop e, aproape invariabil, business. si inca business masculin. Uratilor!!!!

Uite asa au trecut lunile fara ca eu sa fac marele pas, si anume alegerea. Intre timp am mai calatorit plimband dupa mine un laptop traditional care, cu rucsac cu tot, depaseste lejer 3 kg.

Si apoi am descoperit Asus EEEul. Va repet: sub un kg, colorat, peste 3 ore de independenta. Vine insa cu un HDD de ..4 GB si cu un fel de linux ca sistem de operare. Am repetat pasii: documentare (ca mi-era frica de linux), intreaba un prieten (e perfect pentru ce-ti trebuie tie, dar vezi ca n-are unitate optica. Unitate optica? de cand plimb eu laptopul dupa mine NICIODATA n-am luat un CD/DVD cu mine si niciodata nu mi-a lipsit.)
Si am zis:
- vreau asus eee pc
- ce vrei?
- asta. ca laptop.
- (dupa consultarea prezentarii) asta nu e laptop. are 4 ‘giga’ capacitate. si merge cu linux
- m-am uitat la linuxul pe care-l are. arata aproape la fel ca office-ul si stie sa faca tot ce am eu nevoie.
- dar nu e laptop. e o jucarie.
- jucarie vreau. e perfect pentru drumurile mele.
- mai bine mai punem niste bani si-ti iei un laptop.
- NU VREAU laptop. VREAU jucaria.

… si pana la urma mi-au luat jucaria. Sa va spun ca acum mare parte din organizatie isi doreste o ‘jucarie’?
desteapta sunt! sa-mi mai zica cineva ca-s conservatoare :P

*adica din Tg Mures, primul loc unde am prins niste net.