Intr-un trecut foarte indepartat am primit intai de la Oblia si apoi de la Cris o leapsa pe tema “filmul in care mi-ar placea sa traiesc”. Cei care au apucat sa citeasca deja articolul in care va povesteam cum uit tot (in general) si nume, carti, filme (in special). isi pot face o idee despre cat de complicata e aceasta leapsa pentru mine.
(De fapt, pentru respectarea intocmai a adevarului, ma vad nevoita sa vin cu o actualizare. Imediat dupa ce am postat articolul in care ma plangeam ca uit, am avut un curs la care au fost prezenti 20 de participanti. Viperei (care ma stie bine) nu i-a venit a crede: am retinut toate numele… in unele cazuri le-am retinut chiar din clipa in care le-am auzit pentru prima data. Drept urmare, vipera a facut misto de mine zicand ca de la pastila de lecitina pe care o luasesem dupa ce postasem articolul despre uitare mi se trage incredibila schimbare de memorie. Mda. Indiferent care ar fi fost cauza insa, memoria nu mi-a revenit retroactiv. deci filmele, oamenii, cartile pe care am apucat sa le uit, uitate au ramas.)
Reiau ideea: cum uit cu desavarsire filmele, n-am cum gasi filmul in care mi-ar placea sa traiesc. Chiar daca el ar exista (ca ma indoiesc umpic de asta). Asta nu inseamna insa ca ma voi eschiva de la aceasta leapsa. Pentru ca, multumita lui Calin, am gasit ‘ceva’ in care mi-ar placea sa traiesc: desenul animat Jane si dragonul. Am vazut cateva episoade din desen si, in principiu, e vorba de Jane care e un fel de printesa ce vrea sa fie (si) cavaler si care, pe deasupra, are un dragon vorbitor (si zburator), drept prieten apropiat. In fiecare episod, Jane e plimbata de dragon (ceea ce ar fi suficient pentru mine ca sa vreau sa traiesc in desenul ala), iar restul personajelor se poarta rezonabil cu ea si cand e costumata in cavaler, si cand e costumata in printesa.
O doamna mi-a spus la un moment dat ca am o minte de samurai si un suflet de printesa. I-am fost (si-i mai sunt) recunoscatoare pentru definire, ca pana atunci consumasem o gramada de timp incercand sa ma definesc ‘ori/ori’. Abia dupa memorabila intalnire cu aceasta doamna, am descoperit ca posibila optiunea ’si&si’.
Si d-aia, de-ar fi sa schimb lumea in care sunt pe alta, cred ca in desenul ala m-as descurca rezonabil. Si as avea si dragonul ca bonus.
Leapsa merge in primul rand la Henrich, si apoi la oricine o mai vrea. N-o mai dau si altora in mod explicit (desi mi se pare o leapsa frumoasa) pentru ca in ultima luna nu prea am mai ajuns sa citesc alte bloguri, leapsa e veche, iar eu n-am idee cine a raspuns deja la ea. De-o doriti, va este dedicata (si de-mi lasati semn, precizez aici si … dedicatia personalizata).
jane si dragonul, ai? si ce te faci cu printzesa razgaiata? :))
hm… se pare ca n-am fost sufiecient de clara, drept care ii multumesc marei ca-mi da prilejul sa clarific aceasta chestiune:
eu as fi printesa! :))
Poftim http://www.henrich.ro/fenomene-paranormale/filmul-in-care-as-trai/ :) E distractiv leapşa asta! :)
mai mai mai
gresesti fundamental Jane nu este printesa (o sa ma uit mai atent si iti spun exact ce e, dar sigur tatal ei e supus al regelui)
na, ca la asta chiar nu ma asteptam! :D… (adica: sa gasesc cunoscatori ai desenului). o sa-l intreb pe calin. bine, nu-i printesa.
Dar nici eu nu eram chiar printesa sau chiar samurai, in viziunea doamnei amintite in articol. a ajuns la astea doua asa… dupa niste cautari. ideea ei era ca am o minte cam rigida, pe baza careia as taia capul cuiva pentru un principiu, fara sa misc o geana. si un suflet de femeie absoluta, in stare sa se emotioneze in fata unei frunze mici. :)))… si pana la urma a zis ‘minte de samurai si suflet de printesa’ :). cam asa am zis si eu de jane, ca in locul ei m-as simti confortabil. din cauza ca ea merge in ambele directii.
eu am crezut ca-i printesa. adica am vazut-o odata imbracata in rochie ‘de printesa’. habar n-am daca e sau nu fata regelui :))
Interesanta leapsa…dar totusi….cine isi doreste sa traiasca intr-un film?:D
Cred că oricine, dar numai pentru o zi :)
Maria si Irina @ deci, :-)
<>
si exista si o printesa :-)
<>
:-))))))))) scuze! si acum ce trebuia sa fie intre ghilimele si nu a vrut sa intre:
“Jane şi Dragonul” este un serial al cărui acţiune se petrece în epoca medievală, însă e axat pe teme universal- valabile şi în lumea modernă.
Fiind o copilă singură la părinţi, Jane a fost adusă la Curtea Regală ca o fată din clasa de mijloc şi a fost crescută pentru a deveni o curtezană.
O combinaţie între ambiţie şi puţin noroc schimbă viaţa lui Jane, astfel că ea ajunge un Cavaler în devenire.
Însoţită de cel mai bun prieten al ei (un Dragon verde uriaş), Jane îşi demonstrează curajul şi bunătatea, într-o serie de aventuri care se petrec în epoca feudală. Jane este în centrul fiecărei aventuri, la fel ca şi castelul, plin de personaje unice şi memorabile, precum şi un cerc foarte strâns de prieteni, bineînţeles, acompaniat de un grup la fel de concentrat de duşmani!
JANE: Jane este încrezătoare, capabilă şi sigură pe ceea ce face. Dacă vede o problemă, Jane se face luntre şi punte până o rezolvă. Jane este curajoasă şi sinceră, dar poate fi foarte nemiloasă, şi mai ales, foarte încăpăţânată. Şi, cum “meseria” de cavaler este nu tocmai uşoară, lui Janei se pare că de fapt, a avea doar 12 ani este marea ei problemă! Emoţiile sunt atât de jenante, iar Jane devine sensibilă mai mereu. Dar cavalerii nu plâng- niciodată! Mai ales în public!
PRINŢESA: Prinţesa are 6 ani şi e frumoasă ca o păpuşă- dar o păpuşă de lux, cu blană de hermită şi lănţişor de aur. Şi îi place să se joace tot timpul. Desigur, pentru că are doar 6 ani şi pentru că pe deasupra, mai este şi prinţesă! Micuţa este prea tânără ca să aibă vreo responsabilitate regală. Aşa că aleargă prin tot castelul, se joacă prin toată curtea şi are o singură persoană de care trebuie să se ferească- nesuferitul de frate-său mai mare.
Sorin si Henrich: nu stiu cu filmele cum e dar cred ca trebuie sa existe filme in care sa poti sa-ti doresti sa traiesti :). Inclin sa va dau dreptate (nu prea cred c-as vrea sa raman in ele (de le-as sti care sunt) o viata)… dar n-as baga mana in foc pentru asta. ma gandesc la Jocul cu margele de sticla, care-i carte, dar in care cred ca mi-ar placea sa traiesc de tot. (daca acolo ar exista si femei, ca din povestile lui Hesse n-am prea avut impresia ca ar fi existat :)).
Sorin, daca vrei leapsa, zi-mi … si te trec ca destinatar in articol :)
Dragonul:-)… :))) multumesc din inima. aveam desen animat preferat si habar n-aveam despre ce era vorba. acuma, mai informata fiind, pot zice in cunostinta de cauza: da, da. asta e desenul in care mi-ar placea sa traiesc :)