[Trebuie sa multumesc juriului. Blogul meu a fost asezat pe locul 23 la categoria jurizata ‘cel mai bun blog’. Multumesc. :)]
Asa… Am fost la petrecerea de bloguri.
Voi tine minte:
-coada la intrarea in club, asa cum eu mai vazutsem doar la tv; (apropo de cozi la intrarea in cluburi si tv: sunt singura care la reclama la hexoral aude sexoral?)
-coincidentele: cat asteptam sa intram, chiar in spatele nostru (al meu si al Aidei) s-au asezat Idaho si Dan-De Ce. Pe Idaho voiam s-o vad, dar nu apucasem s-o anunt ca vin la party. Iar pe Dan… il stiam virtual de la inceputul avizierului (pentru ca a binevoit atunci sa raspunda unei cereri de ajutor trimise de mine spre blogosfera) si in ultimul an incercaseram de 2 (3?) ori sa ne vedem (fara nici un rezultat). Dupa ce am intrat,imediat ce mi-am scris ecusonul si mi-am reintors ochii spre lume, am dat de Gramo.
Dupa acest inceput, care mi-a lasat impresia ca-i foarte usor sa gasesti intr-o multime de cateva sute de oameni pe cei cativa cunoscuti, n-am mai gasit pe nimeni. Bine, am vazut nenumarati celebrii, dar ecusoanele citite la intamplare n-au indicat nici un autor de blog de care sa indraznesc sa ma apropii. Smilla si aprozarnet (singurii pe care-i mai stiam (?) cat de cat) nu s-au lasat deconspirati. Ceea ce nici nu e de mirare, daca ne gandim la strategia de socializare adoptata de noi doua (va amintiti, da? cu Aida am fost la party): am pus berile facute cadou de adobe (ca toata lumea a primit o bere de la ei. merci) pe prima bucatica de tejghea pe care am gasit-o libera si langa ele am ramas tot restul timpului. (in fabrica sunt doar cateva mese cu scaune- si toate erau rezervate). Am stat in picioare. si locului. Noroc ca oamenii din jurul nostru s-au mai miscat.
Asa. Si am povestit cu Aida diverse (ceea ce este imbucurator; noi ne stim de peste 6 ani. in ultimii insa, ea a plecat din tara. si desi isi viziteaza meleagurile natale cu regularitate, si desi am pastrat o oarece legatura prin email, doar blogurile au reusit sa ne faca sa ne vedem. de 2 ori, partyul fiind cea de-a doua data.) (de fapt, nu-s foarte sigura ca pot zice ‘am povestit’; eu am vocea ‘mica’ si Aida dadea semne clare ca n-aude ce zic. cand le vedeam,(pe semne) repetam. cand nu erau clare, vorbeam mai departe).
Apoi Aida s-a intalnit in mod miraculos cu noper si sotia lui… ambii fiind fosti colegi de-ai ei, si ambii ramasi nevazuti de la plecarea ei din tara. Ocazie cu care mi s-au evaporat toate disponibilitatile conversationale. Dupa ce ca ei se auzeau greu (iar eu, deloc), nici nu mai aveam repere comune.
Moment in care a intervenit festivitatea de premiere. Cam cum nu-i intelegeam pe Aida&colegii, cam asa nu am inteles nici castigatorii. Deosebirea a fost ca de auzit, am auzit bine. Dar majoritatea celor anuntati la locul 1 (din domeniile citite de mine) imi sunt straini sau indiferenti. (Noroc cu bookblogul stabilit de juriu drept cel mai bun blog cultural, ca altfel chiar credeam ca citesc bloguri gresite:P). Poate ca daca la cel mai bun blog personal/cel mai bun blog/ cel mai bine scris blog/ cel mai bun blog colectiv ar fi castigat macar unul dintre multii mei favoriti, as fi povestit altfel acum. Sau macar de i-as fi vazut pe cei 2-3 premianti pe care ii citesc si eu (ca n-am vazut nimic). Sau daca omul ala care a anuntat castigatorii ar fi dat impresia ca stie ce anunta. Dar, nu.
Per total, ma bucur ca am fost acolo dar alta data nu mai merg. Chiar de data viitoare armosfera ar fi ok si chiar de as fi in situatia sa ma bucur pentru fiecare castigator in parte, cu Aida m-as intelege mult mai bine intr-o cafenea, iar cu ’strainii’ as interactiona mai multumitor chiar si pe messenger, in prima conversatie.
(Ca sa vedeti castigatorii si voturile inregistrate de toate blogurile inscrise, mergeti pe roblogfest si intrati in categoriile listate in dreapta.) (l-am linkuit doar pe noper, pentru ca toti ceilalti sunt celebrii si/sau in blogroll. si pentru ca sunt obosita si compun textul asta doar ca sa inchei seria de mentiuni roblogfestiene.)
Vai! Voiam să te contactez real şi să-ţi dau telefonul meu, cu site-ul tău, spunându-ţi: “Te recunoşti?” …
Erai nu departe de mine. Ştii, tipul ăla înfundat cu berea lângă tipa aia tare. Da’ te-ai uitat la “Jumară” şi ţi-ai pierdut interesul de îndată. NU ştiai cine-i, nu? Da’ la anu’ vorbim mai pe îndelete.
Ai grija, Irinuca, locul 23 e periculos, am vazut eu un film despre asta si de-atunci, cand imi numar banii, ajung la 22 si sar direct la 24. Ca m-a oripilat filmul ala. Sau cum se spune.
Of si eu urasc sa stau in picioare.
Jumara…vai! am incercat sa te vizitez si esti temporar indisponibil.
o sa perseverez.
voiai sa-mi dai tel tau cu blogul meu? nu inteleeeeg :((
(nu-mi dau seama cine erai… am vazut prea multi oameni necunoscuti la un loc :)… dar ‘data viitoare’ treci la cunoscuti, din punctul meu de vedere. doar ca nu stiu cand va fi data asta viitoare ca, dupa cum am zis, la alta reuniune bloggeristica de masa nu ma grabesc sa particip. salutari tipei :))
DoDule, eu nu stiu filme, asa ca nu stiu la ce te referi :D. inteleg ca e de rau, ca doar tu nu te oripilezi cu una, cu doua. (ca veni vorba de una-doua, am cautat pe net film cu 23, si am gasit 2. (or fi fiind mai multe, dar la al doilea m-am oprit eu). tu de care film zici?)
Veverita: intre noi e o diferenta de varsta:P. si mai e inca o diferenta: eu chiar am stat in picioare :))
Eu zic de filmul ala in care rolul principal primeste o carte de la rolul secundar care e nevasta lui in care e vorba de un personaj care scrie o carte despre numarul 23 si ce se mai intampla dupa aia
aha:P.l-am gasit: http://en.wikipedia.org/wiki/The_Number_23
poate-l vad. daca-l vad, iti spun ca l-am vazut inainte sa uit ca l-am vazut.
Irina ai dreptate :)
Eu am 27 de ani tu 23.
Uitasem , te-ai vazut in poza? Uite aici
http://doipedoi.com/?p=153
merci de link, da’ vazusem poza:). n-am vrut sa te cert pe blogul tau:P. aia e poza in care eu apar in fundal?… cine te-a invatat pe tine ce e ala fundal?
offf Irina, poza aia in fundal, faceai ceva la nasuc :)
si mi-am zis sa nu o public pe aia. :)
Eram chiar la capăt de bar, înspre scenă şi mă tot uitam la tine că pe bune vroiam să te cunosc. Eram cu un telefon şi eram indecis în a te contacta sau nu. Îmi doream asta, dar am zis că altădată. :)
Deci veneam cu telefonul la tine şi aş fi avut pagina ta de blog acolo şi te-aş fi întrebat: “Te recunoşti?”
Cam asta vroiam să fac. Da’ lasă că la anu’ e mai bine.
Îs într-o fază de a reveni. După vreo reconstrucţie şi revenire dintr-o criză.
veverita, ce zic eu si ce raspunzi tu?! las’ ca vbim la tel :D :)
Razvan,cred ca m-as fi recunoscut :). dragut gand- asta cu telefonul, si potrivit pentru o femeie simpla. si pentru galagia de acolo :)
Eu nu am fost si mi-a parut putin rau. Ar fii fost o ocazie sa vad si eu anumite persoane. Dar totusi, ca sa te vezi cu cineva nu trebuie neaparat o petrecere. Poate cu timpul voi avea ocazia sa bem un suc impreuna.:)
Datorita Veveritei, am vazut cine tine avizierul. Eram convinsa ca Femeia simpla e foarte-foarte inalta, dar fotografia mi-a infirmat convingerea…esti doar la inaltime!
daca nu ma insel, smilla a fost in sectoru’ nostru la un moment dat! daca stiam…
iar pe noper&wife nu-i vazusem de mai de demult decit spui tu… ohoho…
per total sint in asentimentul tau si abia astept intilnirea la cafeneaua aia unde sa ne putem auzi.
aprozarnet a raspuns intr-un tirziu, cu numar de telefon si nume (da, are un nume). ramine sa ne vedem cumva, cindva:)
cris :)))) imi place cum ma vedeai :). nu-s nici scunda, nici inalta (1,64)…dar n-am pic de prestanta!! :) (cel mai des, cei care ma cunosc sunt convisi ca-s mai scunda decat sunt).
foarte-foarte inalta! :) (mi-ai luminat ziua) :)