Ma gandesc. La penultimul articol am remarcat si eu (ca altii poate au remarcat mai demult) ca am ajuns sa-mi povestesc destul de des intamplarile curente (si nu neaparat semnificative) pe blog. (Cand zic asta nu ma refer anume la continutul articolului prilejuitor de revelatie; de intalnirea blogeristica ma bucur in continuare ca am povestit, iar de hotel …ma bucur in continuare ca l-am laudat).
Stiu sigur ca atunci cand am inceput blogul, nu de asta l-am inceput (adica nu l-am inceput ca sa povestesc c-am facut salata de spanac azi… si altele de felul asta). Mi-e c-am ajuns sa scriu ca sa ma aflu in treaba. Sau ca subtitlul de ‘fara obligatii’ nu mai are legatura cu realitatea, odata ce ma simt pesemne… obligata sa postez ceva doar ca sa nu las cititorii fara cuvinte de citit.
Asa ca ma opresc umpic sa ma gandesc. Ma intorc la cele 3 articole pe luna cu care am inceput? Sau scriu in continuare brambura? (nu ma gandesc “cum ar fi mai bine”, ca la intrebarea asta raspunsul e clar dupa parerea mea; mai bine e mai rar. ci ma gandesc “chiar imi place mie sa scriu despre salata?”).
PS: o sa raspund la lepse.
PPS: cred ca de fapt mi-e lene, si d-aia m-a apucat cheful sa ma gandesc :).
Scrie ce-ti place. Nimeni nu te va critica pentru ce scri. Ma rog atata timp cat nu deranjezi pe altii. Eu unu citesc mai toate articolele:)
e o problema adevarata, pe care ti-ai pus-o tu; cat e bine ca nu ai ignorat-o:).. din comoditate, deci, din contra, nu ti-e lene
pai daca asa ai simtit tu ca trebuie sa scrii despre astfel de amintiri (tu chiar zici ca nu ti-ai dat seama de schimbare pana recent- deci a venit dinauntrul tau) inseamna ca te simti apropiata de noi, cititorii tai, ca altfel nu ne-ai povesti din experientele recente… ceea ce eu zic ca e bine :)
mie una imi place scrisul tau despre mici nimicuri
poate ne place sa citim si despre salata, iti descoperim complexitatea :p
Irina, e un avizier personal asta, asa ca… crede-ma salata isi are rostul ei ca sa nu mai revenim la beneficiile lui ca intr-un comentariu anterior. Sti cum sta treaba si cu blogurile? Esti o necunoascuta care incepi sa fi cunoscuta de catre persoane necunoscute. Nu, nu am gresit exprimarea, chiar asta imi doream sa zic. Te citesc x persoane dintre care cunosti virtual sau nu pe cateva, pentru restul esti o necunoscuta si cu fiecare post, “descoperi” cate ceva din personalitatea ta, sufletul si proasta/buna dispozitie a ta. Eu revin cu drag si nu zic ca ” iar nu a scris asta nimic”, daca intradevar nu ai scris nimic, o zi, doua, trei … omul care te apreciaza, te respecta si revine si peste “n” zile, la fel cu drag. Departe de mine gandul sa te ridic in slavi, ma cunosti cat de cat si sti ca sunt foarte radical cat priveste periatul ca sa nu zic pupiuncurism ca ma trezesc acuzat de nush ce perversitate. Faptul ca oamenii te citesc, revin si iar revin, este din simplu motiv ca ne place modul tau de a ne aborda, cu spanacul, cu scrumbia, cu hotelul “y” cu tot ce inseamna un post in “Avizier Persoanal”.
Nu femeiasimpla.com este apreciata, ci tu femeia simpla, Irina.
Lenea? nu cred ca voi gasi pe cineva sa ma intreaca… asa ca tac…
Toate bune,
Ps: uitasem, data viitoare sa raspunzi si tu la telefon, stiu, era 7 seara :D … eh, lasa… poate data viitoare va fi ceva mai important decat de data asta si vei raspunde.
Ps2 : Esti la Curs, stiu…
Na, ai primit toate sfaturile, asa ca scrie brambura in continuare, ca eu selectez ce-mi trebuie
multumesc de pareri, tuturor :)
inca ma gandesc. m-a apucat o pofta de restructurat blogul (as vrea sa modific categoriile… dar asta inseamna multa munca plicticoasa)(si cred c-o sa-i schimb titlul. adica daca pastrez si spanacul in ecuatie, o sa-l re-numesc pe blog ‘femeia simpla/avizier personal’… in loc de ‘avizier personal/blog fara obligatii’.
veverita: imi ramasese telefonul pe silent, dupa curs. am vazut apelul abia noaptea si nu te-am mai sunat inapoi. hai ca te sun acum, ca vad ca esti disponibil/a, odata ce comentezi :)