mirari si explicatii de femeie simpla
La Tg Mures (v-am zis cat de mult mi-a placut acolo? :)) am auzit o ‘vorba’ de duh care-mi pare foarte potrivita pentru nenumarate circumstante. E in doua etape:
1. La totzi ni-i greu!
si, continuarea:
2. Nu la totzi deodata, si nu la toti la fel.
Imi plac casele in culori de bomboane, cochete, oarecum unitare si (pana la urma) mult diferite una de alta. Imi plac strazile care par vii si care sunt cand drepte, cand urca, cand coboara. Imi place mancarea care a fost mereu buna. Imi plac si mai mult oamenii care vorbesc linistiti in 3 limbi, adesea folosind simultan cuvinte din macar doua dintre ele. Imi plac glasurile patrunzatoare cu care oamenii vorbesc in cele trei limbi, si ochii care au timp sa ma priveasca in ochi. Imi place ca aici, desi glasul meu nu-i deloc patrunzator, toata lumea ma aude; chiar si in conditii in care in Bucuresti nu m-ar auzi nimeni. Imi place ca e prima data cand am senzatia ca as putea intelege maghiara. Mi se pare ca-i un oras cu atitudine, iar atitudinea e blanda si senina.
Imi place. Si astazi plec.