(cei grabiti pot sa treaca direct la ultimul paragraf:))
Era prin 95, cand eu lucram intr-o organizatie romano-engleza. Intr-o zi vine la mine un englez blond, luminos si fotograf, care se afla la noi cu scopul pozarii Romaniei. Am iesit la o bere impreuna, ocazie cu care am aflat ca era vegetarian. Vegeterarienii erau foarte rari in vremurile alea, ei fiind preponderent membrii MISA. Deci, interesant. Continuand conversatia despre el, aflu insa (cu stupoare) ca e si „anarhist”. Zic cu „stupoare” pentru ca pana atunci auzisem anarhia mentionata in discursurile comuniste, drept ceva extrem de rau. Credeam ca anarhistii sunt niste oameni care pun bombe. Adica, eram convisa ca toata lumea e de acord ca anarhismul e rau si nu ma asteptam ca sa traiesc clipa in care cineva imi spune cu o senina privire albastra oprita in ochii mei + zambet bland, asortat la privire: sunt anarhist. Si totusi mi se intampla.
Noroc ca-mi castigase deja ceva incredere, asa incat am indraznit sa-mi exprim prin viu grai stupoarea. Mi-a povestit atunci, cu bunavointa, cum e el anarhist. Presupun ca mi-a spus si lucruri care tineau de ideologia anarhista (daca asa ceva exista) dar eu am retinut doar „exemplele concrete”, care mi se pareau culmea bizareriei.
De exemplu, facea parte dintr-un grup care, in anglia, milita pentru „no more roads” (practic cereau sa nu se mai construiasca noi autostrazi) … idee bulversanta pentru mine. La noi, in acele vremuri, toate drumurile erau proaste, si multe din drumurile „mici” nu erau asfaltate. Dorinta poporului era „mai multe drumuri si mai bune” si discutam despre posibile si necesare autostrazi. (si in acele vremuri, inca ne imaginam ca le vom si avea)
Vorbea de lipsa de rost a masinilor personale cand noi eram intr-o perioada in care abia incepuseram sa avem acces la ele.
Imi explica ca bananele existente la noi pe piata n-ar trebui cumparate (in conditiile in care mie inca nu-mi venea sa cred ca pot fi procurate oricand, fara sa stai coada, dupa ani in care le vazusem doar de Craciun), pe motiv ca proveneau din nush ce tara in care oamenii care munceau la culesul lor erau prost platiti, exploatatorii profitand de faptul ca oamenii locului n-aveau nici o alta optiune sa-si castige painea.
Mi-a mai zis ca daca vreau sa fumez, ar trebui sa ma orientez spre carpati fara filtru, pentru ca, pe de o parte aceste tigari erau produse cu tutun romanesc (si astfel nu contribuiam la exploatarea cultivatorilor de tutun din america de sud de catre marile companii producatoare de tigari), iar pe de alta evitam problemele generate mediului de filtru (filtrul de la tigara e foarte greu degradabil si mai toxic pentru mediu decat alte feluri de gunoi) si de plasticul care imbraca tigarile cu pretentii.
Cei care si-au trait cea mai mare parte a vietii in zilele noastre, probabil ca nu inteleg foarte bine de ce mi se parea bizar ce zicea englezul. Pentru ca mai nou am inceput sa aud felul asta de discurs si la noi. Dar ma astept ca macar cei care au prins mai mult de 15 ani de comunism sa rezoneze cu mine :). Mi se parea ciudat! Rau!
Asa. Ca sa scurtez povestea, am ramas pentru urmatorii 3-4 ani in relatii cordiale cu englezul, adica ne-am inteles bine. Pana la urma am pierdut legatura cu el pentru ca el era mereu calator si ajungea in tari despre care eu nu stiam nici numele sa-l scriu corect. Ii multumesc pentru multele ganduri noi pe care mi le-a prilejuit. N-am reusit sa inteleg ce e cu anarhismul (imi scapa „ceva”, probabil si din cauza ca anarhismul asta e de mai multe feluri), dar am apucat sa-mi dau seama ca e posibil sa ma inteleg bine cu anarhistii.
Anarhia vazuta de femeia simpla
S-ar putea sa fiu de tot pe aratura, dar senzatia mea este ca „raul” absolut, in viziune anarhista, este nedreptatea. E mai greu de sesizat asta de catre omul de rand pentru ca ei au o perspectiva globala* asupra nedreptatii.
Iar beneficiarul final vizat de anarhisti e omul, privit ca individ, nu ca una din oitzele turmei, oitza la care este in mod obisnuit redus.
Daca scopul lor de „lume fara stapani/fara ierarhie” e realist, e alta discutie. Ca uneori metodele folosite sunt radicale, e si asta alta discutie.
(daca cineva care-si zice anarhist, nu-i de acord cu aceasta perspectiva, sa zica. e posibil sa n-am legatura cu realitatea.)
Tot ce-i mai sus a fost un fel de introducere, de imprietenire cu subiectul pentru cei care-s impotriva anarhismului din principiu. Senzatia mea este ca una lume este atat de speriata de sonoritatea cuvantului „anarhie”, incat face abstractie de fapte, cand e vorba de incidentul de la fabrica timpuri noi.
Fapte care-s asa: Niste oameni care au inchiriat un spatiu, sunt „retinuti” (oficial, din cauza plangerii proprietarului) cu ajutorul mascatilor (si batuti). Dovezile care-i incrimineaza, sunt vopseluri. Si faptul ca-s anti nato.
Daca oamenii aia s-ar fi ocupat cu producerea de bombe artizanale, as fi inteles. Daca ar fi pregatit un atentat impotriva cuiva, iar as fi inteles. Dar aici e vorba de o diferenta de parere, diferenta pe care ‘oamenii-pericol-public’ doreau sa si-o exprime in public, si in scris. (stimati tovarasi, daca vreti sa mimati democratia, atunci trebuie sa existe si niste proteste. pentru credibilitate)
Culmea, apare si politicianul ratacit din alte vremuri. Ce fiinta contemporana care rationeaza integral poate pune in balanta nedreptatea/dezordinea si sa ajunga la concluzia ca decat dezordine, mai bine nedreptate?
„Linistea” e cea mai de pret. Trebuie sa fim cuminti, sa nu iesim din rand, sa ascultam de tatucul nostru, oricare ar fi el. Iar daca almighty dabaliu vine in vizita, pai pentru el trebuie sa facem curatenie, sa plantam flori, sa ascundem maindanezii si cersetorii, sa astupam gropile. Si nimeni nu trebuie sa miste in front cata vreme inaltii oaspeti sunt aici.
Am scris mult :D. Voiam de fapt doar sa intreb: De cand e necesara interventia mascatilor pentru cei care sunt de alta parere decat „centru”?
*neinspirat cuvant am mai gasit si eu pentru a descrie niste oameni care sunt impotriva globalizarii :)
asa de tare m-am enervat incat nu vreau sa reintru in rolul de “anarhist” pe care il resimteam si eu la momentul respectiv.
dar pot sa spun ca probabil daca m-ar fi intrebat vreun prieten de-al meu daca vreau sa merg la o manifestatie de asemenea tip, as fi vrut chiar sa port una dintre pancartele cu “Anti Nato”!!!
asa ca am dedus ca elementul important pentru mine era sa cunosc pe cineva acolo, si as fi mers! element care probabil m-a salvat de o bataie buna.
singura (dar deloc neglijabila) mea problema cu miscarile anarhiste este paradoxul metodelor folosite de ei. adica, pentru pace, sa ne luptam cu ei pina la ultimul, nu? :D
deja a existat in istorie cel putin un ins care a demonstrat ca se poate pur pacifist, deci teoria cu invingerea dusmanului cu propriile-i arme nu mai tine (la mine).
Capac la toate, intrucat romania a fost laudata pentru organizare statul politienesc va considera ca e bine ce au facut “insectele”.
Si cand te gandesti ca o sa ingrosh si eu randurile emigrantilor…
@diana: nu credeam sa citeasca cineva un post asa de lung :))… si cand colo descopar ca-i demers terapeutic pentru unii dintre cititori :)
@v: sa obtii pacea prin violenta, e pacaleala. parerea mea :). din pacate n-am mai cunoscut alti oameni care sa-mi spuna in fata sunt anarhist… si cu care sa petrec zile intregi impreuna. asa ca englezul e singurul meu reper. desi anarhist, bag mana-n foc pentru el ca era pasnic.
oricum, in situatia de fata nici nu stiu cat de anarhisti erau. poti sa fi anti nato fara sa ai vreo legatura cu anarhismul. si nu m-as mira sa aflu ca ‘factorii de raspundere’ s-au folosit pur si simplu de un cuvant care stiau ca va speria poporul.
Monica: pleci Doamna? si tu?! :(
pai, nu vorbeam (neaparat) de astia de la noi. multe grupuri care au facut scandal violent anti-nato (si nu numai) in alte tari s-au revendicat din miscari anarhiste. (asta insa nu inseamna ca le-am verificat si am constatat ca asa si era :D )
Pentru ca sint in (vesnica) criza de timp, am sarit direct la ultimul paragraf:( Dar o sa citesc pe indelete cit de curind. Salut ideea de a scrie despre anarhism - cu limitele respective si subiectele de discutii lasate deschise.
Si da, exista o ideologie anarhista:) Dar poti sa iei din ea ce vrei (cum fac eu).
Interesant articol!
Nu sunt cunoscator al domeniului si de aceea nu as putea dezbate subiectul. Dar un lucru m-a surprins si nu vreau sa-l las “neclarificat”!
Cand cineva isi declara apartenenta -cumva spontan- la o entitate la care majoritatea se uita chioras devin suspicios. Ce interes il mana sa spuna ceea ce ar putea contraria?
Ce imbold trebuie sa ai sa declari ca esti , de ex., anarhist, homosexual, adept MISA, si alte asemenea ? Un raspuns ca aceste persoane ar avea curajul apartenentei la o minoritate nu m-ar convinge.
Pentru mine este clar ca astfel de oameni nu fac asemenea declaratii fara un motiv militant.
Constantin: sunt de acord, in sensul ca daca cineva declara (fara legatura cu contextul) sunt homosexual/anarhist/MISA o face ‘militant’.
insa, eu n-as ascunde ceea ce sunt, doar pentru ca stiu ca restul lumii reactioneaza urat cand afla. de-as fi anarhista si de-ar veni vorba de anarhism, nu m-as face ca sunt neanarhista, numai pentru ca ceilalti sunt ostili ideii. ba chiar dimpotriva, cred :D :)
Off topic: Constantin, am vazut c-ai venit de pe un site cu pescuit. stii tu, te rog frumos, sa-mi spui in ce perioada a anului gasesc scrumbie de cumparat la magazine? :) Stiu ca-i acuma, dar nu stiu cand se termina.
Scrumbia incepe sa urce pe Dunare pe la mijloc lunii martie iar de la mijlocul lunii mai se reintoarce. Deci ca aceasta este perioada cand se poate gasii la magazine.
ce inseamna sa intrebi omul potrivit! multumesc din inima. de ani de zile voiam sa aflu asta :)
stai ca nu stiu ce sa comentez… e normal sa fi fost socata de afirmatiile anarhistului, facind parte din lumea proaspat iesita din comunism, care tinjea dupa supermarketuri, masini personale, autostrazi cu zece benzi si alte asemenea. lume care nu stia si nu stie nici acum care sint consecintele unei asemenea dezvoltari a societatii de consum (de la izolarea ca individ la distrugerea mediului).
iar cei care nu fac parte din turma au dreptul sa se exprime asa cum o face si turma. ca si turma militeaza, numai ca nu vede (asa cum Monsieur Jourdain se exprima in proza).
@irina,
Nu ai pentru ce!
Sa-ti spun un secret. Dar nu ne aude nimeni, da? Bine!
Nici eu nu stiam, dar am intrebat pe un mai old fisherman. Nu puteam spune ca nu cunosc subiectul :)
P.S. Adevarul e ca scrumbia nu este un peste de interes pentru pescari fiindca se prinde greu la undita.
@Aida
M-ai provocat :)
1. Cand un anarhist este si un globe trotter ( asa cum spunea Irina) atunci da-mi voie sa cred ca ceva , cel putin, e dubios.
2. Nu-mi explic cum cetateni ai UE protesteaza impotriva NATO, cand ei au beneficiat din plin de la aceasta institutie, in principal de sprijin american.
3.In final, de fapt cine e impotriva NATO? Care sunt statele ( ca sa nu spun statul) impotriva NATO?
In spatele unei pareri, atitudini stau niste resorturi( convingeri sau manipulare, de ce nu?). Ma indoiesc ca in spatele acestor asa zisi anarhisti este numai o atitudine de fronda ( de Gica contra :) ).
@Aida: nu-l cunosc pe Monsieur… dar adevarat spune cu turma (nu-i dau sens peiorativ) militeaza, dar nu se vede :)
@Constantin:… pai, multumesc cu atat mai mult, daca ai mai si intrebat pe cineva:). intrebam si eu de multa vreme, dar uite ca nu intrebam pe cine trebuie :)
altfel, te rog sa nu mi-l faci dubios pe Nick (c-asa-l cheama pe englez). nu mai stiu exact din ce traia (asigurari sociale? o casa mostenita pe care o inchiria?) dar stiu ca la momentul ala si eu i-am spus in gluma ´vezi, eu nu-mi permit sa ma fac anarhista, ca trebuie sa-mi castig painea´. nick insa era, pe de o parte foarte tanar, iar pe de alta foarte frumos (la suflet ma refer), in idealismul lui. diferit, da. dubios,nu. nu m-au interesat ´cauzele´ pentru care mergea dintr-un loc in altul, ca eram prea prinsa in prezentul meu imediat ca sa-mi mai pese de altii de peste mari si tari. stiu ca se descurca greu cu banii si ca trebuia sa faca tot felul de giumbuslucuri ca sa se poata ocupa si de fotografie (care costa). dar cumva reusea sa le faca pe toate.
iar de manipulat, din pacate… usor manipulabili suntem toti. daca as sta mereu sa ma gandesc daca ceea ce fac nu raspunde de fapt unor interese obscure/straine mie, n-as mai face nimic.
@irina,
Imi cer scuze daca asa s-a inteles despre Nick. Eu am scris ” …e ceva […] dubios “, incercand sa descriu actiunea si nu omul.
Pe de alta parte mai am inca in memorie - cu siguranta eu am ceva ani in plus - demonstratiile din vestul Europei impotriva pericolului razboiului nuclear. Eu le puneam pe seama incurajarii / finantarii de catre URSS. De ce dupa anii ‘90 aceste demonstratii aproape au disparut? Spun aproape pentru ca si manifestarile anti NATO au aceeasi sorginte.
Adevarat privind manipularea. Este greu de deosebit un discurs sincer fata de unul tendentios.
draga Irina, M. Jourdain e un personaj de-al lui Moliere, cunoscut si sub numele de Burghezul gentilom (ma rog, asta e piesa de teatru in care l-am intilnit eu). domnul asta ia diverse lectii particulare si asa afla ca vorbeste in proza - cam cum s-a prins dl Becali ca e filosof in miscare.
draga Constantin:
1. toti politicienii astia care pun lumea la cale sint globtrotteri. asa ca si cei care nu-i aproba sint obligati sa fie la fel.
2. eu cred ca nu trebuie sa existe o opinie unica si mai ales o acceptare orbeasca a tot ce ni se propune din partea celor care ne ajuta. asta inseamna sclavie pe viata (te ajut, asta inseamna sa fii de acord cu tot ce fac eu). din principiu, pentru echilibru, cred ca trebuie sa existe si Gica-contra.
3. pai statul impotriva NATO prin excelenta e Rusia, nu?? dar mai sint si cetatenii altor tari, in nume personal deocamdata - pina isi vor convinge guvernele sa iasa din combinatie. Franta a stat pe tusa niste ani buni.
si 4 (de la mine). in spatele la ORICE stau niste “resorturi” cum le spui tu. adica si in spatele NATO. de ce NATO ar avea voie si cei anti-NATO nu?
@Aida,
Nu uita, sau poate nu sti, ca “tusa” Frantei s-a datorat lui de Gaulle. Care a avut mereu un “dinte” impotriva anglo-americanilor datorita - in principal- ignorarii sale pe timpul razboiului.
Draga Constantin, de ce ar trebui sa nu uit treaba asta? parca mai conteaza cine o provoaca? totul se face conform pohtei ce-au pohtit-o marile puteri la un moment sau altul al istoriei. parerea mea:p
(iaca mi-am revenit si eu dupa o raceala cumplita si am dat sa citesc feedul. Tare m-am bucurat ca ai ajuns la TV si ca ai pus si reteta de scrumbie.)
In legatura cu anarhistii de protestau acolo… Toti se pare ca s-au speriat de denumirea asta “anarhisti” ca majoritatea lumii stiu ca anarhie inseamna haos, nici un fel de ierarhie, autoritate, nici macar a politiei. Insa pana la urma, din ce-am urmarit printre randuri se pare ca ei erau pasnici si si-au luat bataie doar ca “nu dadeau bine”. Concluzia asta am tras-o cand “fortele de ordine” ce au venit acolo au dat-o in balbe in direct la TV. Au inregistrat ei personal totul ( tocmai ca sa aibe dovezi) dar nu au nici o dovada ca vreun copil din meeting ar fi agresat pe cineva, doar ca acestia din urma ar fi fost agresati de care “pacificatori”.
Initial respectivul in direct a zis ca a venit pentru ca a primit un telefon ce anunta cum ca sunt lupte si raniti ca cineva DENUNTA UN ACT DE AGRESIUNE… Apoi a zis ca defapt la telefon se reclama DOAR TULBURAREA LINISTII PUBLICE… fori de mar, hai sa-i scuturam nitel… Ca cica asa zicea nenea la tv, ca ei ii linistesc nu cu violenta, ci cu lovituri energice si alte formule de-alde “politia nu bate, usuca”…
BlindGirl… imi pare rau sa aud c-ai fost racita. si bine ca ti-a trecut. cu scrumbia ai grija, ca reteta mea e pentru mine, care iubesc mancarea … grasa. probabil ca uhi are dreptate si merge mai bine cu cartofi fierti si atat.
si imi place cum s-a vazut de la tine povestea cu anarhistii. :)
Cred ca orice discutie despre anarhisti sau “anarhisti” ar fi trebuit sa inceteze dupa peripetiile flacarii olimpice.
De altfel pe net nu am citit niciun articol sau comentariu despre protestele impotriva Olimpiadei de Beijing. Ceea ce spune multe. Chiar f multe.
De cate ori aud sau citesc prostioare ( scuzati eufemismul) imi aduc aminte de acea fatuca ( ultimul cuvant l-am “inventat” eu inaintea lui I.C.) de la TVR la cateva zile de dupa 22 decembrie. Foarte sigura pe spunea ca , in sfarsit, a venit vremea sa spunem tot ce gandim. M-am cam speriat atunci. Dar istoria ultimilor 18 cam asta ne arata. Toti spunem ce gandim. Nu conteaza cum si de ce . Daca e cu discernamant, cu intentie de manipulare, etc. Nu! Avem dreptul la libera exprimare? Avem! Pai atunci s-o facem!
Nazistii au avut dreptul lor la exprimare? L-au avut. Fascistii? Si ei. Comunistii? Si ei!
Hai la lupta cea mare!
P.S. Tibetanii au avut - si vor mai avea- multe si diverse alte modalitati de manifestare. Si atunci ar fi castigat mult mai mult. A atenta la ceva sacru - cum este spiritul olimpismului- nu poate fi nicicum acceptat.
Despre nevoia de sacru sustinuta de Horia Dumitrescu, intr-un context greu de imaginat astazi de multi, poate voi povesti pe propriul blog.
vezi, asta e cusurul tau! :)
pentru ca te-au suparat unii, te consideri suparat pe toti. mie mi-a placut cum zice BlindGirl ca s-a vazut, de la ea, situatia de la fabrica. si, discutand doar despre timpuri noi, perspectiva lui BG, desi favorabila pana la urma ‘anarhistilor’, mi se pare greu de contrazis.
Eu nu am contrazis. Doar am facut cateva analogii. Parca e altceva, nu :)
uite link http://subvertingcapitalism.blogspot.com/2008/04/cateva-lamuriri-pentr u-presa-despre.html
macar Geo Atreides pare calificat sa dezbata in continuare subiectul :).
eu ma declar depasita de el (de subiect). intentia mea (din articol) este sa atrag atentia ca uneori ne speriem de cate un cuvant si interpretam o situatie prin prisma sperieturii, nu a circumstantelor care au functionat in realitate. despre anarhism, ma repet, nu pot vorbi prea mult pentru ca informatiile mele din domeniu sunt limitate. iar ceea ce stiam, am ’sharuit’ deja.