Comments on: Moartea

By: cami

cami — Tue, 15 Jul 2008 19:47:59 +0000

buna tuturor nu credean vreodata a ajunge sa citesc despre moarte si cum ie sa mori….ce simti dar odata cu pierderea celor apropiati am inceput sa ma gandesc tot mai mult la cum ar fii…toti cei din jurul meu sunt cu pofta de viata cu ganduri de viitor ..eu nu mai am aceste ganduri ma diferentiez de toti.acum 3 zile am aflat ca un prieten foarte bun sa spanzurat de aproape un an ma simt vinovata …tatal meu a murit acum 2 ani…..ir tragic ceea ce traiesc

By: irina

irina — Tue, 27 May 2008 08:54:07 +0000

@Florina (si theo :)): …cu speranta asta traiesc si eu, ca pina la urma o sa ma invat cu gindul :).

By: Florina

Florina — Mon, 26 May 2008 20:04:19 +0000

Si mie imi era frica de moarte..
Si mie,din cauza educatiei spirituale primite cred,imi era frica de moarte,imi era frica de morti,imi era frica sa privesc trupul fara viata.Nici cind a murit mama,nu am avut curaj sa o privesc,defapt cred ca vroiam sa-i pastrez imaginea vie..
Si uite ca,meseria mea,m-a impins sa dau piept cu dusmanul,cu moartea,si nu e kiar asa de rau,nu e…
Mi-au murit 3 pacienti in 2 saptamini,si a trebuit sa ma ocup de ei,sa-i spal si sa-i imbrac pina veneau rudele si familia sa-si ia ramas bun de la ei…
La inceput mi-a fost frica,am intrat in panica,am stat linga un pacient care si-a dat ultima suflare linga mine,sub privirile mele,si culmea am rasuflat ushrata si eu…Parea atit de linistit,de calm,in sfirsit a scapat de suferinta si-a gasit linistea undeva in neant…
De acum nu mai imi e frica de moarte…..

By: theo

theo — Wed, 16 Apr 2008 14:45:03 +0000

cat era f mica, da! mi-era …nu teama, dar aveam un gol la gandul ca nu va tine minte. nici acum nu e prea mare. numai ca acum fac sau facem impreuna lucruri care sa-i ramana.
si nu ma doare inima ca n-as mai fi, ma doare inima ca ei ii va fi greu uneori fara mine.
…nu ma gandesc insa prea des la trecere. incerc doar sa ma bucur de cat mai e! :)

By: irina

irina — Wed, 16 Apr 2008 12:25:27 +0000

@Papermoon-ul: … sanatosi sa fim, da. :) (merci de comentariu :)… pe mine m-a atins, ca am si eu aceeasi senzatie cu prieteni aflati ‘dincolo’).

@theo: am si eu copil. dar la mine e chiar pe dos. de cand am copil sunt ceva mai prevazatoare decat inainte. vreau sa fiu pe langa el, la modul concret, cat mai mult.
poza era foarte veche (1970-75); si alta decat poza aceea nici eu n-am mai vazut. n-am idee daca asa se obisnuia mai demult (sa faci poze la inmormantare si sa le dai participantiilor aflati in viata), sau daca era o initiativa singulara, a familiei respective.

By: theo

theo — Wed, 16 Apr 2008 11:37:44 +0000

avand in vedere ca nu citesc genul de carti “how to” (si nici nu prea le vad rostul) probabil ca nici una legata de moarte nu m-ar fi tentat.
anyway, nu ma ingrijoreaza/sperie moartea. m-a ingrijorat la un moment dat, doar din perspectiva ca nu va ramane nimic dupa mine…acum insa, stiu ca va ramane.
un copil schimba perspectiva foarte tare – te face neinfricat :)
si da, cred ca insotirea cu credinta (mi-a placut cum a sunat, aiaciu) ajuta!

PS: poate suna stupid dar, oamenii chiar fac poze la inmormantari?? nu de alta, dar nu vad motivatia.

By: Papermoon-ul

Papermoon-ul — Wed, 16 Apr 2008 11:34:13 +0000

Ma feresc sa scriu despre moarte pentru ca am facut greseala sa vorbesc deschis cu niste oameni care s-au speriat. Si de mine si de naturaletea cu care am vorbit. Din 1999 pana azi au plecat de langa mine o multime de oameni dragi. Foarte tineri toti. Am ajuns sa fiu atat de obisnuita cu gandul mortii incat ma sperie un singur lucru: ce vor face ai mei daca, Doamne Fereste!, mor inaintea lor?! Mi-am spus in minte over and over ca Moarte este o trecere catre ceva. Nu stiu catre ce si nu imi mai pasa. Am ajuns sa stiu slujba de inmormantare pe de rost..Este clar ca in mintea mea, pe lumea cealaltqa sunt campii de verdeata, sunt locuri unde nu mai e durere si intristare si suspin..Glumesc despre moarte si rad. Mi-este frica de moarte, atat de frica incat prefer sa rad. Nu imi este frica insa de un om mort. Cred ca am inteles ca omul fizic care nu mai are viata in el este asa..un ambalaj. Cel pe care eu l-am iubit si l-am pierdut este departe..Am ales sa fie sau pe o insula sau undeva…int-run loc verde. De unde a fugit toata durerea si intristarea. Nu cred ca e bine sa ne temem de moarte. Este ceva ce trebuie sa vina. Sper sa vina foarteeeeee tarziu! Eu sunt usor cam prea directa. Am lasat o lista detaliata cu EXACT ce vreau sa se petreaca daca o “mierlesc” inainte de vreme. Stiu exact ce muzica vreau sa se auda..Prietenele mele mi-au reprosat asta: Macar cand mori sa facem si noi ce vrem!
Poate ca am invata sa traim cu gandul mortii mai usor daca am intelege ca este o trecere si atat. O trecere catre “departe”..

Intre timp, noi sa fim sanatosi..

By: irina

irina — Tue, 15 Apr 2008 20:31:46 +0000

n-am stiut sa-ti raspund intr-o prima faza. in a doua, am zis sa incerc totusi…
pentru mine ¨intentia¨ chiar conteaza. asadar, ma bucur ca te-ai gandit ca mi s-ar potrivi o carte (depre o carte vorbim, nu?). si aceasta bucurie ramane. acuma, de mi-ai si da-o, m-as mai bucura o data. de nu mi-o dai, nu ma intristez. in schimb, daca mi-o dai pentru ca o cer… nu se mai pune. si parca se spalaceste umpic si bucuria care era de la intentie (aia, care conteaza) :)
deci: multumesc de gand:)

By: uhi

uhi — Tue, 15 Apr 2008 18:59:40 +0000

eu is senil si “cam” batrin…

By: irina

irina — Tue, 15 Apr 2008 15:21:09 +0000

veverita: (te uitasem:D)… de la vipera, da. doar ca si vipera tot pe met l-a primit. autor necunoscut, asadar.