femeia simplă

Abia m-am intors din ´tari straine´… si sunt partial surda. Stiu ca multa lume are senzatii diverse si nu neaparat placute atunci cind zboara cu avionul, dar, credeti-ma, la mine e mult mai rau. Mai ales la aterizare, ma dor urechile ingrozitor (sint ca elefantul pe care-l durea urechea, dintr-una din cartile de colorat ale copilariei mele: ma tin cu amindoua miinile de urechi si nu mai vreau sa vad pe nimeni in jurul meu.) Pe linga durerea constanta (care ar fi oarecum suportabila), mai am parte de ´junghiuri´, acute, care-mi merg pina pe undeva prin git. Iar dupa aterizare ma simt aiurea inca macar o ora… si nu mai aud corespunzator. Azi am avut parte de 2 aterizari si, dupa 3-4 ore de la ultima inca am o durere surda (si mica) de urechi, iar auzul mi-e (cum ziceam si mai sus) relativ ´incapacitat´.

Apelez la bunavointa si cunostintele voastre … stie cineva ce pot face data viitoare ca sa trec prin aterizari fara dureri crunte de urechi? Privind retrospectiv la experiente aterizatoare, pot declara ca nu prea conteaza nici dimensiunea avionului, nici daca-s racita sau nu. De durut urechile, tot ma dor.

(Astazi am mai vazut pe cineva care se tinea de urechi, la fel ca mine. Recunosc ca, inainte, credeam in unicitatea mea :), si-mi imaginam ca-s singura care trece prin asta. Vazind acum ca poate sintem mai multi cei aflati in aceasta situatie, am inceput sa sper ca poate exista si un leac. si unul dintre ´ceilalti´ l-a descoperit. si mi-l spune si mie/noua.). Merci :)

Later edit: am gasit reclama la niste dopuri de urechi, de folosit, cica, in chiar acest scop, pentru dureri de urechi.

Cine a fost?
Au fost 200 de oameni. Eu zic ca, anul asta, spre deosebire de cei anteriori, majoritatea au fost persoane gay. Dar asta e o impresie personala, pe care nu prea am cum s-o dovedesc. O realitate mult mai usor dovedibila e ca, anul asta, au fost mai putini participanti decit in anii anteriori.

Cine n-a fost?
Multi, multi, multi n-au fost. In mare, cei care ar fi putut participa, dar n-au participat, s-au ascuns dupa urmatoarele degete:

“la noi nu e atmosfera din alte tari, unde oamenii vin si se distreaza. Nu-s care alegorice si grupuri tematice, nu-i muzica de zile mari si sarbatoare populara”
Stimabililor, cei care va doriti sa participati la parade gay “adevarate”, va imaginati ca in tarile cu traditie in domeniu, au zis LGBTii ‘sa se faca parada’, si sarbatoarea populara a aparut spontan?

Va rog frumos, explicati-mi. Cum s-ar putea cineva distra intr-un culoar marginit de masini blindate, dincolo de care publicul spectator scandeaza ‘nu suntem neam de poponari!”? D-aia credeti ca e lumea homofoba? Ca n-a vazut homosexuali si heterosexuali gay friendly distrindu-se laolalta, pe fostul bulevard “Victoria Socialismului”? Distratul, dragilor, e etapa ulterioara. Ca sa alergi trebuie sa ai loc suficient pentru a face asta. (nu mai vorbesc ca trebuie, mai inainte, sa-ti iei inima in dinti si sa depasesti starea de bebe care exerseaza primii pasi). Pentru cine nu intelege: ca sa ai o cit de mica speranta ca vei ajunge sa te distrezi, trebuie sa marsaluiesti agale, inainte. Intii restul lumii trebuie sa inteleaga ca existi, ca sa poata, ulterior, intelege ca te distrezi. (sa nu-mi spuneti ca nu-i asa. eu care am fost la toate marsurile de la noi de pina acum, pot sa va garantez ca atitudinea privitorilor de pe margine s-a schimbat. si nu-i meritul celor care au stat acasa.)

“nu vreau sa maninc bataie dupa”
Atunci stai acasa si asteapta sa maninci bataie aleatoriu. Poate azi, poate mine, poate la anul, poate niciodata. Cine stie? Incuie bine usa, trage obloanele si lasa-i pe altii sa mearga la mars.

Numarul celor care au fost batuti post mars e nesemnificativ in comparatie cu numarul celor care au fost batuti/hartuiti/agresati din cauza orientarii sexuale, in restul zilelor. Daca ti-e frica de bataie de ziua marsului, iti spun eu cum sa faci: iti iei 3-4 prieteni, mergi la mars (pentru ca interiorul marsului e probabil unul din cele mai sigure locuri fata de huliganesti atacuri), iar cind s-a terminat marsul, va urcati intr-un taxi si va opriti drept la circiuma preferata, pentru o cafea/bere. Si gata, ziua a trecut. In siguranta. Nu-ti imagina ca daca te arati heterosexual neinteresat de mars, poti avea garantia ca nu maninci bataie. Ca nu o ai. Cei care au fost agresati nici nu aratau a gay. ba unii nici macar nu erau gay. Solutia nu este sa te ascunzi tu, pentru ca nu tu esti problema. Problema este huliganul care vrea sa bata pe cineva. Si care va bate linistit cita vreme o sa creada ca tara asta are maximum 100 de romani gay, inca vreo 200 de romani gay-friendly, si tot restul – homofobi. Marsul pentru asta este: ca, pina la urma, sa poti si tu merge pe strada exact la fel cum poate merge un heterosexual.

“eu n-am nimic in comun cu circul care se intimpla la marsurile gay. pe mine nu ma reprezinta travestitii”
Ba, dragule sau drago, pina nu te arati la fatza, pe tine exact travestitii te reprezinta. Daca e sa ne jucam cu legatura dintre cauza/efect putem chiar zice ca travestitii sunt considerati a fi ‘standardul’ de homosexual, pentru ca gay-ul obisnuit prefera sa se ascunda.

(o variatiune pe tema de mai sus): “as veni la mars, daca s-ar interzice accesul travestitilor.”
Nu, zau? Nu vrei sa impunem un dress code? Si sa zicem (dupa ce declaram ca respectam libertatea de expresie): la marsul gay din 2009 sint primiti doar gayi care arata a heterosexuali? Nu vrei sa militam pentru dreptul tau de a fi tu insuti, impunindu-le travestitilor sa fie tot tu insuti? (si atunci, hai sa imbracam fetitele in roz, baiteii in bleu, femeilor maritate sa le cerem sa poarte batic pe cap si, de ce nu?, sa interzicem femeilor dreptul de a purta pantaloni? ca doar mii de ani s-au imbracat doar in fusta?)

“nu vreau sa particip pentru ca nu-s de acord cu marsul.daca marsurile gay n-ar exista, nici reactiile extremiste n-ar aparea.“
(imi pare rau ca am consumat ‘nu, zau?-ul’ in rindurile de mai sus.) Si totusi: nu, zau? N-ar fi fost mai bine pentru negrii zilelor noastre sa fi ramas sclavi? Ca sa nu supere ku klux klanul, nu de alta. Sau noi sa fi ramas mai departe cu Ceausescu, iubit conducator? ca doar era evident ca daca zicea cineva ca nu vrea comunism genera oaresce reactii. De cind solutia la o nedreptate e ignorarea de catre victima a nedreptatii?… ca sa nu supere si mai tare nedreptatitorul?

“ Nu vin pentru ca nu-s de acord cu politica ACCEPTului“
P-asta am trecut-o doar pentru ca stiu ca exista, nu pentru ca i-as vedea vreo urma de logica. GayFestul e scena persoanelor gay, e momentul cind te poti, in sfirsit, reprezenta singur. La mars vii in nume propriu, imbracat cum vrei, cu atitudinea pe care o vrei, cu bannerul pe care-l vrei. Marsul e singura zi din an in care poti face cu usurinta ´ceva´ pentru binele tau, fara sa te inregimentezi in nici o structura. Daca vrei, poti veni cu tricou pe care scrie eu sunt un homosexual adevarat/ toti aia ai acceptului sunt fake. Daca nu vii, nu spune ca din cauza acceptului n-ai venit.

Nici macar reactia de tipul ‘nu pot sa vin la mars, ca nu vreau sa stie mama/bunica/sefa ca-s gay‘ , nu sta 100% in picioare. De respectat, o respect. Fiecare stie cel mai bine ce-si poate permite si ce nu. Totusi, tocmai pentru ca e un mars gay, oricine se poate deghiza cum vrea. La majoritatea marsurilor pe alte teme, nu poti sa te pierzi in multime daca-ti pui o peruca/masca. La marsul gay, poti.

Ei, in incheiere, vreau sa va spun ca pentru mine, la marsul la care prea multi n-au venit, s-au intimplat lucruri bune. Am reintilnit prieteni, am cunoscut niste oameni noi, m-am bucurat de cite ori am vazut semne prietenoase venite de la cei de pe margine sau de la ferestrele blocurilor din jur si m-am bucurat si mai mult cind am gasit printre participantii la mars oameni care nu ma asteptam sa vina. M-am uitat de cite ori am putut la privitorii de pe margine si am sperat ca si ei, daca se uita, or sa vada ca-s tot oameni in fata lor. Si, la sfirsitul zilei, am mai vazut si cel mai frumos curcubeu din ultimii 10 ani, ca asa s-a vazut de pe strada acceptului.

ps-dintre cei pe care-i stiu sau acum i-am cunoscut, au mai fost la mars si si-au exprimat parerea despre el urmatorii: kittutza, underhill (…pe care nu-l stiu, si nici acum nu l-am cunoscut; ca n-a vrut karma) si Lorena Lupu (minunat articol).

disclaimer: acest articol nu este adresat nici unei persoane anume.fiecare om stie cel mai bine de ce vine sau de ce nu vine la marsul gay. e doar dovada exasperarii (linistite, dar prezente) care ma cuprinde cind vad atitia absenti.

LE: linkuri nenumarate, cu reactii media la mars + imagini, pe blogul Asociatiei Incognito

Marsul GayFest 2008 are loc simbata, 24 mai.
Punctul de plecare al marsului este alveola din apropierea intersectiei Bd. Decebal cu Strada Nerva Traian (reper Clinica Medical Unirea) si se va desfasura pe traseul Bd. Decebal – Piata Unirii – Piata Constitutiei – Bd. Libertatii – Parcul Izvor. Marsul incepe la ora 17:00 si se incheie la ora 19:00.

Adica traseul este identic cu cel de anul trecut.
Recomandarea mea pentru cei care doresc sa participe este sa ajunga inainte de 16.45. Nu mai stiu in care din anii anteriori jandarmii au grabit plecarea cu vreo 5-10 minute fata de ora programata, ori dupa momentul oficial al plecarii, nu mai e permisa intrarea oamenilor in “mars”.

Eu imi propun sa ajung acolo pe la 16.30. … Asa ca va invit ca, daca participati la mars (fie ca sunteti cititori constanti sau ati ajuns aici din intimplare), sa-mi dati un semn. Mi-ar placea sa ne vedem :).

Si acum … explicatii: de ce merg la mars?

Lucrez la ACCEPT si, din acest motiv, unii poate-si imagineaza ca participarea la mars e datorie de serviciu. Nu-i asa. Nu sint implicata in nici un fel in organizarea marsului, si n-am nici o obligatie, profesional vorbind, sa particip.
Particip pentru ca vreau sa fiu “numarata” :D. Numarul celor care sprijina drepturile gay (fie ca-s gay sau nu) este mult, mult mai mare decit isi imagineaza unii. Si, din pacate, e tot mult-mult mai mare si decit numarul celor care participa la mars. Ori, cu cit sunt mai putini participanti la mars, cu atit prezenta fiecaruia conteaza mai mult. Cred in utilitatea marsului. Cred ca prin el, cei care-s homofobi ‘prin influenta’, au ocazia sa-si puna niste semne de intrebare. Sau macar sa se imprieteneasca cu gindul ca homosexualii sunt printre ‘noi’, nu-s o chestiune abstracta care pe majoritate n-o atinge in nici un fel.

Cred in salturile calitative produse de acumulari cantitative :).
Inainte sa lucrez la ACCEPT lucram tot intr-o organizatie neguvernamentala; si acolo primeam lunar revista pe care o edita ACCEPTul in acele vremuri. Imi amintesc cum la primele numere toata lumea din birou era jenata de simpla vedere a revistei cu pricina. Unii se inroseau, altii o apucau de un colt cu virful degetelor:
- cine a lasat ‘asta’ la mine pe birou?!
De citit era citita, cu comentarii facute cu voce tare care sa marcheze clar disocierea cititorului de homosexualitate. Era citita din curiozitate, nu ca ar fi fost fascinanta (sper sa nu se supere pe mine acceptul ca zic asta :)), ci pentru ca era despre o lume despre care nimeni nu stia nimic. Si ce a urmat dupa vreo citeva luni a fost:
- n-a sosit inca revista ACCEPTului?
Era singura revista ‘neguvernamentala’ care era citita cap-coada de toata lumea, imediat ce ajungea la noi.
Revista continea stiri despre organizatie si, uneori, marturii personale ale unor persoane gay. Adesea anonime. Schimbarea a fost determinata (zic eu) de acele marturii personale. Oamenii le intorceau pe toate fetzele, mai faceau misto… dar pina la urma nu puteai sa nu rezonezi macar cu una din marturiile cu pricina.

In alte tari marsul e parada, si la ea participa sute de mii sau milioane de oameni. Cind o sa ajungem sa fie si la noi macar 5 mii de oameni pe strada, atunci o sa fiu linistita si o sa stau, eventual, pe margine, sa fac cu mina la participanti si sa le trimit bezele :).

Dar pina atunci o sa particip la mars. Si o sa particip pentru toti cei care si-ar dori sa participe, dar nu pot, din teama ca vor aparea in vreo imagine in media si vor oripila parintii/prietentii/vecinii/colegii de job. Care parinti/prieteni/vecini/colegi de job arunca cu nonsalanta vorbe de genul ‘i-as omori/deporta pe toti homosexualii’ fara sa stie ca atunci cind zic asta se refera si la familia sau prietenii lor.

Daca invit un prieten heterosexual (ma refer la cei care nu-s in faza de homofobie acuta ci oarecum indiferenti la chestiuni legate de orientarea sexuala) la o bere la care vine si un prieten gay, primul lucru pe care-l aud aproape intotdeauna e:
- eu… vin, dar sa nu se dea la mine!

Si nu pot sa nu ma mir. chiar daca aud reactia asta a 100 mia oara. Adica de ce eu, ca femeie, se prespune ca de la sine inteles ca trebuie sa fac fata cu brio eventualelor avansuri nedorite, iar un barbat, reprezentant al sexului care s-ar afla pe pozitii (musculare) de egalitate cu un posibil admirator, imi cere mie ajutorul pentru a face fata situatiei?!

Si de ce femeile heterosexuale sunt mult mai putin nelinistite de intilnirea cu o lesbiana necunoscuta? (zic ¨necunoscuta¨ pentru ca grija asta cu ´datul la mine´ se estompeaza/dispare usor, si in cazul barbatilor, dupa o prima intilnire.)

Asa ca m-am gindit sa-i incurajez umpic, pe barbatii hetero. Stimati concetateni, ginditi-va putin: din cite femei ati intilnit pina acum in imprejurari socializante, cite au inceput sa flirteze cu dvs din proprie initiativa? 1%? 10? …50%?…0,001%?. (cind stabiliti procentul raportati-va la perioadele in care, in imprejurarea socializanta, va aflati alaturi de consoarta. Am auzit ca unele femei au o fascinatie pentru barbatii casatoriti. Majoritatea insa (cred eu) in fata unui barbat casatorit se gindesc de 2 ori inainte sa faca un prim pas, iar o parte chiar nu se mai gindesc la nici un pas din simplul motiv ca barbatii casatoriti sunt automat trecuti la categoria ´nedisponibili´). Ce vreau sa intelegeti din asta? Ca nu-i suficient sa fii barbat pentru ca unui homosexual sa-i placa de tine. Apoi, nu toti celor carora le-o placea de dvs vor si incepe sa flirteze. Barbatul hetero e perceput de gay cam tot asa cum e perceptu barbatul casatorit/indragostit – de femei. Adica unii gay poate or sa fie atrasi suplimentar de heterosexualitatea omului (desi… la citi heterosexuali sunt in jur, nu vad de ce simpla heterosexualitate ar functiona ca ´bila alba´, in cazul unui individ) , dar majoritatea gaylor il vor trece pe heterosexuali la ´nedisponibili´. Din start.

Invataturi
Asadar, eu zic (atit din experienta personala, cit si pe baza deductiilor oarecum rationale de mai sus) ca in situatia in care un heterosexual intilneste un homosexual
- cea mai probabila dintre variante e ca gayul n-o sa se dea la omul straight.
- Daca totusi se da, luati-o ca pe un compliment :P. Si (presupun ca) raspundeti ¨nu, merci¨. In mod obisnuit, aici s-ar incheia discutia pe tema asta.
- Iar daca, totusi, e mitocan (gayul), ii raspundeti ca unui mitocan… nu cred ca n-ati mai intilnit mitocani inainte, si ca nu ati exersat deja modalitati de raspuns.

(hai sa subliniez: daca e mitocan, problema e mitocania, nu orientarea sexuala; eu, ca femeie simpla, nu m-am suparat niciodata pe un mitocan care ma hartuia pe motiv ca era heterosexual, ci pentru ca era mitocan)

Sa va zic de GayFest. A inceput azi si, din ziua curenta, data fiind ora la care apuc sa scriu, n-au mai ramas evenimente disponibile, asa incit va prezint ce se intimpla miine (marti, 20 mai):
***filme: Cintecele de dragoste (ora 14), O iubire secreta (ora 16), Dincolo de ura (18) si Domnul Max (20), toate la sala Union a Cinematecii Romane (str Ion Campineanu 21). Intrarea e gratuita, iar o mica prezentare a filmelor (de marti si din celelalte zile) gasiti aici.
***expozitie foto: Diversitatea prin ochii tai, la libraria Carturesti.

Programul GayFest 2008, pe scurt:
- in fiecare zi, de luni pina simbata, sunt filme (artistice sau documentare) la cinemateca, sala Union; intrare gratuita;
- miercuri, ora 21: seara devoratorilor de publicitate gay, club Frankie (str Benjamin Franklin, pe linga Ateneu) (vedeti ca acest eveniment nu-i inclus in programul oficial; eu am primit un anunt offline ieri, din ‘sursa de incredere’… dar inca nu l-am verificat; va tin la curent)
- joi si vineri sunt dezbateri (religie si homosexualitate; export de extremism romanesc la Chisinau; parteneriatul civil- o institutie necesara?- detalii in program);
- expozitia foto, vizitabila toata saptamina, la carturesti;
- incepind de joi – expozitie de postere Campaign Against Homophobia, la sediul ACCEPT;
-vineri si simbata nopatea: partyuri in Purple (Selimbar 1) si Queens (Mihai Bravu 32)
-simbata, ora 17, Mars GayFest ’08 (punct de intilnire: intersectia Nerva Traian- Bd Unirii; iar daca vreti sa participati, sunteti asteptati de la 4-4.30; 5 e ora de plecare… si ora la care jandarmii nu mai permit oamenilor intrarea in grupul marsaluitorilor).

Ceream cu ceva vreme in urma informatii despre magazine (din Bucuresti) in care gasesti jocuri care sa prespuna bricolaj / handcraft, pentru copii. Maria a fost prima care mi-a recomandat Casa Retro, aflata in zona Ptei Victoriei, intrarea geneva nr 8. Am ajuns acolo ieri si am cumparat urmatoarele: un avion de asamblat, din carton; alt avion, de asamblat si colorat (culorile si pensula incluse), tot din carton; niste gize, de facut (din… nu stiu ce; niste puf); un fluturas si o floare, tot de facut (din pinza); niste ingerasi (oficial decoratiuni de pom) (tre sa vopesti in argintiu niste ghivecele mici, de teracota, si apoi sa pui niste fundite); sabloane pentru desenat animale diverse; hirtie de origami + niste modele (pe care ma indoiesc ca le vom putea copia); creta pentru asfalt; si inca …ceva pentru pictat modele diverse. In total, pe toate astea (si probabil ca am uitat 1-2 produse) am dat 44 lei. Peste 2 saptamini mi s-a spus ca voi gasi si argila si alte materiale pentru modelaj. Iar de marti ati putea gasi jobene(uri?), din carton (de jobene intreba altcineva; cind am auzit insa, m-am gindit ca si lui Calin i-ar placea unul).

Se mai gasesc acolo jocuri ´inteligente´ pentru diferite virste, jucarii din lemn, culori (de multe feluri) si materie prima diversa pentru facut felicitari sau animalute. sau orice altceva. Magazinasul e ingesuit si plin de lume… dar vestea buna (pe care n-am auzit-o de la sursa, ci de la o colega care a ramas in magazin inca putin dupa plecarea mea) e urmatoarea: magazinul se va muta intr-un sediu mai mare cu program la fel (acum e deschis doar dupa ora 17 si nu in toate zilele) SI, dupa mutare, vor fi organizate cursuri de bricolaj pentru copii si parinti. Noutatile vor fi anuntate pe siteul Casa Retro. Asadar, cei care nu aveti copii si vreti la cursuri, vedeti cum va puneti bine cu vreun copil din vecini, pina atunci.

[acesta NU este un post platit, ci un post scris din proprie initiativa, ... intrucit nu m-am saturat de anumite activitati din copilarie si ma bucur acum ca exista posibilitatea sa le reiau]

Da. Am diploma de bacalaureat. Bonus- e posibil ca in viitorul apropiat s-o recuperez si p-aia de facultate. (pe cea de bac am pierdut-o, iar pe cea de facultate n-am ridicat-o niciodata, ea fiind intr-un domeniu care n-are legatura cu activitatea mea profesionala).

Poate voua nu vi se pare o realizare semnificativa… motiv din care vreau sa precizez: e uriasa. Am pierdut-o (de diploma de bac vorbesc) acum vreo 10 ani, cind incercam sa ma inscriu la o a doua facultate. Apoi am descoperit ca-i foarte greu de recuperat (liceu, monitorul oficial, notar, inspectorat si iar liceu- astia ar fi pasii) si, odata la 3 ani, am mai facut cite un pas mic in directia obtinerii duplicatului.

Acum am facut un curs de pe urma caruia obtin acreditarea ca trainer… si ca sa obtin diploma de trainer trebuia sa aduc o diploma de studii. Bacalaureat sau facultate. Fiind in criza de timp, le-am incercat pe amindoua, sa vad care se obtine mai repede. Drept care ieri am ajuns la drept:), crezind ca gata sunt ca si cu diploma de facultate in mina… si am auzit:
- nu va gasesc. Sunteti sigura ca n-ati ridicat-o deja? (sunt). Nu este. Dati un telefon zilele urmatoare, sa vad daca dau de ea.
Si tot ieri am primit un telefon de la secretariatul liceului:
- buna ziua. In legatura cu diploma. La ce clasa a 9a ati fost? Ca nu va gasesc in nici un catalog.
(cei care au citit cit de putina memorie am isi pot da seama cit de absurda era aceasta cerinta; eu, care am mai si schimbat literele la clasele din vremea liceului, sunt foarte mindra de mine ca mai stiu ca am terminat la a XII I (adica i). ce litera eram intr-a noua? Poftim?!!… ha-bar n-am.)

Ei bine, in mod miraculos, astazi la ora 14.20 m-au sunat de la liceu:
-daca ajungeti pina la 15.30 puteti trece azi sa luati diploma
… in conditiile in care eram la curs (asta pe care zic ca-l fac, de traineri), iar la 15 era programat examenul care incununa cele doua saptamini de instruire. Examen la care trebuia sa ma prezint cu diploma.
Si m-am prezentat. Asadar, am diploma de bac, daca da Domnu’ – si de facultate. Si am si diploma de trainer(a) (ma rog… o sa am; ca mai dureaza umpic pina e gata diploma. Prespun ca pe asta o sa ma duc s-o iau :D :)).

Pentru cei scrupulosi anunt cu aceasta ocazie ca am bifat unul din cele 2 obiective personale pe acest an :)).

Si pentru toti anunt ca ma gindesc (acum ca AM diploma) sa ma inscriu la o facutate. Drept sau psihologie?

PS: alte anunturi, de interes general:
- miine Copacul de Hartie organizeaza Ziua cea mai verde, mare eveniment (ecologic), mare. In piata revolutiei, incepind cu ora 13, vedeti 15 organizatii de mediu. Iar de la ora 17 concerte: vita de vie, sarmalele reci, byron, krypton. Detalii aici.

- tot mine e noaptea muzeelor. Detalii aici (si, de data asta, in multe alte parti; ca ma plingeam in anii anteriori ca nu se promoveaza cum trebuie evenimentul)

- mine e si ziua internationala impotriva homofobiei… drept care intre 19 si 24 mai ACCEPTul va invita la GayFest 2008. Programul- aici, bannere- aici. Despre GayFest o sa mai povestesc… dar pina atunci vreau sa va reamintesc: am diploma!!

NU pot sa nu va spun ce-am patit saptamina trecuta, in metrou. Cineva mi-a dat locul, pe scaun.

Era relativ dimineata, la ora la care inca multi oameni erau in drum spre serviciu. Metroul- potrivit de aglomerat. Eu- cu cartea din care citisem pe peron, pina la venirea lui (a metroului). N-am prins loc sa sprijin una dintre usi, asa incit am ajuns in dreptul scaunelor. Acolo am deschis cartea si am inceput sa citesc. Tipul de pe scaunul din fata mea s-a ridicat si a zis ceva de felul ¨va rog, stati jos¨.

M-am asezat, recunoscatoare, am multumit si am dat sa citesc mai departe. De fapt chiar am citit mai departe, dar in paralel, multumita distributivei mele atentii, am rulat diverse ginduri:

De ce mi-a dat locul? Am imbatrinit? Da´ nu mai da nimeni locul la batrini. Oi fi galbena la fatza? A crezut ca mi-e rau? … Arat insarcinata? (Sint slaba.) Oricum, tot n-ar conta. Cind am fost insarcinata, o singura doamna mi-a dat locul ei, in 5 luni de sarcina evidenta. Poate totusi e de la virsta. Dar cind a trecut timpul? Mai ieri alaltaieri eram ridicata in picioare, si acum am ajuns deja la virsta la care pot eu sa ridic pe altii? (:P). Intr-un tirziu am verificat chiar daca omul nu flirta cumva cu mine. Verificare de principiu, facuta din cauza absentei altor posibile explicatii. De-ar fi fost asta situatia, prespun ca m-as fi prins din prima. Nu era. Si atunci?

Va rog frumos, cine poate, sa-mi dea posibile explicatii.

Mie imi place sa dau locul altcuiva, criteriul fiind capacitatea redusa a omului de mentinere a echilibrului. Dar celor ce citesc in picioare nu l-am dat niciodata.

Azi am ajuns conjunctural la Cafeneaua Actorilor, cea de linga Teatrul National. Aveam de stat juma de ora de vorba si era locul cel mai la indemina.
Ne-am asezat la o masa, asadar. Eu am cerut o cafea si o apa minerala. Dupa ceva vreme am primit o cafea.
-am cerut si o apa, zic eu.
-da? Ii spun colegei si va aduce imediat, zice ea.
Noroc ca nu mi-era sete, ca colega n-a mai venit. Cit n-a venit, am remarcat coada cescutei mele de cafea: murdara. Cu dire negre, pronuntate, de praf+mizerie intarite. Restul ceastii parea curat; cu exceptia urmelor de cafea proaspat varsata, stralucea. N-am protestat, nici nu m-am mirat, parerea mea despre cafenea fiind deja proasta, datorita unor experiente anterioare.
Am terminat cafeaua, am terminat de vorbit:
- nota, va rog
- imediat vine colega mea.
Pentru mine asta insemna ca tipa cu care am vorbit, va vorbi cu ‘colega’, iar colega va veni singura. N-a venit. Dupa 10 minute am prins-o chiar pe colega, care dupa inca 5 min a adus nota si a plecat. Pe nota aparea si apa pe care n-o bausem. Cum n-aveam bani potriviti ca sa lasam suma pe care stiam noi c-o avem de platit, asteptam din nou ‘colega’. Dupa ceva timp, ea apare.
- Va rog frumos sa verificati. Pe nota este o apa pe care nu am primit-o.
- Dar ati comandat-o!
- Da, am comandat-o si n-am primit-o. I-am spus colegei care a adus comanda, iar ea mi-a promis ca vine si apa. N-a venit.
- …Si n-o mai vreti?!
- N-o mai vreau. O voiam atunci.
- Imi pare rau (ton tifnos), n-am ce face. Apare pe bon. Mergeti si vorbiti cu seful.
- Imi pare rau (zic cu gratie). E problema dvs, nu a mea.
Pleaca trosnind si pufnind. Se intoarce relativ repede (fata de cit asteptasem pina atunci), si arunca din virful buzelor:
- platiti fara apa.
Si dispare. O asteptam din nou (voiam rest), apare intr-un tirziu, ia banii si da sa plece.
- O clipa, ii zic. Trebuie sa ne dati 5 lei rest.
- N…Nu am marunt. Nu lucram cu monede.
-Nu-i vorba de moneda. 5 lei e un ban de hirtie.
Se uita la mine urit, de data asta cu expresie mai degraba timpa decit tifnoasa.
Ii arat pe nota totalul, care era 29.75.
-V-am dat 30 lei. O apa e 5.5 lei. Tre’ sa-mi dati inapoi 5 lei. 50.000 lei vechi.
Se lumineaza partial (semn ca a inteles ce-i spun) si-mi da hirtia pe care o asteptam.

PS: pentru cine are nevoie de explicitarea titlului, motivele din care n-are rost sa mergi la Cafeneaua Actorilor sunt urmatoarele:
1. ceasca aia era mai murdara decit cestile pe care le-am vazut eu la o doamna care nu mai vedea bine de vreo 20 de ani.
2. petreci mai mult timp asteptind, decit petreci consumind.
3. personalul e, eufemistic vorbind, nemultumitor (=uituc, arogant si in deplina necunoastere a interesul si obligatiilor proprii).

Faptul ca era cit pe ce sa platesc ceva ce n-am primit il pun pe seama uituceniei. Ca altfel mai adaugam un punct: angajatii fura de la clienti.

PPS: @unuzero: trimit acum si la kko.ro :D :)

LE (adaugire ulterioara, adica): vad in comentariile voastre ca n-am fost chiar clara. Asa ca vin cu precizare: nota de plata (aia de 29.75) era pentru 3 cafele si doua ape. (sau, ca sa fiu si mai clara: un espresso, un cappucino, o caffe latte, o apa plata si o apa minerala). Nu pentru o cafea si o apa, cum am impresia ca se intelege.

N-am fost singura la CA. Doar eu vorbesc in textul de mai sus pentru ca principala problema era apa mea, care nu venise.

Vreau sa va spun ce-am facut de cind nu ne-am mai vazut. In primele zile am desfasurat activitati domestice, inclusiv mincare de sezon (drob, bors si pulpa de miel la cuptor). Geniale toate cele trei, parerea mea, care mie imi place oaia. Necomestibile, parerea lui Calin, ca lui acceasi oaie nu-i place. A mincat doar umpic de bors. (Si, politicos fiind, a zis ca-i bun. Dar a doua oara, a preferat sa manince (orice) altceva:).) Asta e. Pregatitul insa, i-a placut.

Apoi (sau cam tot pe atunci) Calin a facut o viroza&otita. Asa incit vreo 3-4-5 zile am stat doar in casa, el a inghitit siropuri si antibiotice, eu i le-am dat, si (impreuna) ne-am dedicat unor activitati artistice, pe baza cadourilor aduse de iepuras. Cu mindrie, va prezint citeva dintre creatiile de vacanta: locomotiva (facuta din argila (am avut matrita) si apoi pictata),

un surogat de vitraliu,

si niste lilieci.

Am desenat/pictat si am facut margelutze dintr-un fel de plastilina, care daca e pusa la fiert se intareste (am fiert-o).

[Iepurasul a luat cadourile dintr-un magazin de Tg Mures, numit Art&Hobby. Pe linga materiile prime pe care le-am folosit la realizarea creatiilor mentionate mai sus, magazinul mai continea nenumarate margele si accesorii necesare pentru facut bijuterii. Si multe multe altele. Stie cineva un magazin similar in Bucuresti?]

Asa. Apoi am cumparat o bicicleta pentru Calin, ca vechea tricicleta a fost depasita de cresterea copilului. Iar copilul, fericit intr-o prima faza, a intrat intr-o depresie uriasa ulterior. Motiv: imi place mult bicicleta noua si nu vreau sa renunt la ea, ca ne-am imprietenit. Dar nu vreau nici sa renunt la tricicletaaaaaa! :(( Vreau s-o pastram ca amintire! Ca am avut-o o mare parte din viata mea!! Am zis ok, o pastram si pe tricicleta, dar lui Calin i-a luat vreo 3 zile sa ma creada pe cuvint. Timp in care si-a exprimat ades tristetea. Marea tristete ca trebuie sa se desparta de tricileta.

Si, ori de cite ori am apucat, am stat pe net, am citit alte bloguri si am tot experimentat cu site-urile care permit stocare (si eventual editare) imagini online. Poate ca daca ma imprietenesc cu ele o sa ma urnesc cu camera foto cea stricata spre service, s-o repar. Si mi-am facut cont pe twitter. Nu prea ma entuziasmeaza… dar am vazut ca o gramada de lume are cont acolo si pare fericita cu el. Si am zis sa nu dau dovada de atitudine conservatoare si sa probez si eu aceasta modalitate de socializare online.

Deci, asta a fost. Nu cred ca am mai stat 10 zile degeaba de foarte multi ani. (Degeaba= stat pe linga casa mea, fara sa fac nimic pentru job si fara sa plec din Bucuresti). Se poate, asadar.

Off topic: stie cineva ce pot sa fac pentru ca imaginea comentatorilor fara gravatar sa nu mai apara asa masculina? inainte de actualizarea WP, imaginea era una mai neutra.

20080429-DSC_0093.jpg

Originally uploaded by Tsutomu.

test- adica post care va fi sters. vreau sa vad daca e adevarat ca pot pune poze pe blog, direct din flickr. sau inteleg eu gresit ce zice flickaru?

LE: a mers, semn c-am inteles corect. hai ca nu-l mai sterg. ca-mi place floricica. si ca sa nu uit ca exista aceasta posiblitate. poate o si folosesc alta data, pe bune.

si mai Later Edit (cu scuze pentru abonatii la feeduri, care vor afla c-am scris 3 articole dar vor descoperi ca n-am scris, de fapt, (aproape) nici unul): m-am razgandit. nu-i de folosit. pentru ca din flickr nu pot controla felul in care o sa arate poza+textul. si din cauza asta, dupa F, tre´ oricum sa intru in WP pentru perieri.  deci nu.