Scoala Generala
Povesteam cu ceva vreme in urma ca mi-am dat seama cit de odioasa imi era amintirea claselor 1-8 abia dupa ce am intrat intimplator intr-o scoala generala, la vreo 15 ani dupa … eliberare. :). Arhitectura standard de scoala dintre blocuri, peretii in vopsea bej cu dunga grena, portrete ale unor oameni <de seama> inramate printre suspendate ghivece cu asparagus, usi care nu se inchid bine, miros de clor& praf& creta uda& transpiratie pubera– toate erau exact ca pe vremea mea. Nu mi-a placut in scoala generala… dar la virsta respectiva nu mi-am dat seama, pentru ca nu stiam ca se poate si altfel. Abia cind am intrat in scoala ca “om mare”, m-a frapat nefirescul acutei nefericiri asociate in copilarie cu scoala. (Jalnic, nu? Ma gindesc ca n-o fi fost pentru toti la fel. Asa incit, va rog frumos, ziceti-mi ca voi ati avut parte de scolarizare primara/gimnaziala luminoasa; si votati in sondajul din dreapta.)
Facultatea
Ieri, pe la 7-8 seara, am ajuns prin facultatea de geologie; adica prin fosta mea facultate.
Intrind in cladirea veche (pe usa din dos, adica pe la demisol, dinspre curtea interioara), mi s-a luminat sufletul. Aceiasi pereti scorojiti si afumati din deceniul trecut (desi mi-aduc aminte c-au mai zugravit intre timp, nu se vede; geologia isi pastreaza imaginea neschimbata in ciuda vicisitudinilor :)), mirosul de cladire veche, lemn si de praf preistoric (nici o legatura intre praful de pietre&fosile si praful anodin, de scoala generala), intuneric (coridoarele erau si au ramas intunecoase), mobilier vechi (si familiar mie) depozitat in curtea interioara spre indepartare prespun, liniste… si vibratia aia, de geologie. De senina facultate am avut parte!
Nu stiu cum se face
Daca stau sa ma gindesc insa, impresia ramasa peste ani despre cele doua scoli nu prea se intemeiaza pe realitate. In ambele cazuri, fiind vorba de multi ani la mijloc (ca pe vremea mea facultatea dura 5 ani… iar eu am avut nevoie de vreo 7 ca s-o-nchei), nu pot inghesui impresiile post …etapa intr-o casetutza pe care sa scrie <bine> sau <rau>. Si, atunci ma intreb, de unde diferenta izbitoare in colorarea amintirilor? De ce nefericirile facultatii sint tocite si imblinzite, in timp ce fericirile scolii generale sint … recuperabile doar ca amintiri seci, nedatatoare de zimbete nostalgice?
Liceul
La el n-aveam de gind sa ma refer… dar iata ca, tot atitind sinapse in cautare de posibile explicatii, tocmai liceul se arata a fi cel ce-mi lamureste intrebarea. Eu am facut clasele 9-12 in 2 etape, fiecare cu cite un rind specific de colegi, altfel insa cu aceeasi profesori si in acelasi liceu. Colegii din etapa 1 (alaturi de care am stat peste 3 ani) mi-au ramas indiferenti si departe. Cu cei din etapa 2 m-am inteles usor si bine. Amintirile? Pai amintirile ma coplesesc, da :). Incintare pentru etapa 2, incruntatura mica pentru 1.
Nu conteaza ce ti se intimpla,
ci cum privesti tu ceea ce ti se intimpla, zic, sub diverse forme, diversi intelepti. Uite ca m-apuc sa-i completez. Asa e, nu conteaza ce mi se intimpla, ci cum ma uit eu la ce se intimpla. Iar eu ma uit la ce se intimpla in functie de cum sint oamenii alaturi de care mi se intimpla. Da, da! :)
mie nu mi-a placut deloc in clasele 5-8, dupa cum am votat si in sondajul tau…
de clasele 1-4 nu-mi amintesc decat ca nu-mi placea deloc matematica :)) si nu eram buna la ea deloc, evident, iar in liceu si in facultate mi-a placut mult de tot, in feluri diferite si atat de frumoase, fiecare.
(la treaba cu facultatea intelegi ce zic;)
Invers cronologic: am sfarsit facultatea intr-un local nou, cu pupitre moderne si incomode, bai reconditionate (puteau face mai mult la cap. asta) si canapele imitatie de piele in holul secretariatului, f confortabile si lifturi din alea lucioase, cu muzica.
La liceu traznea a motorina la inceput de septembrie, pe final de mai mirosea si a motorina, si a lemn vechi, si a praf, si a vara si Cismigiu. Am folosit efectiv baile de la Lazar de vreo 3 ori in 4 ani petrecuti acolo. Mirosea crunt a clor si a fum de tigara. Era cald si rezonabil la liceu, ne vindeau cornuri cu gem.
Ma opresc la clasa a 8a, ca mai jos e jalnic.
Eu nu am avut nici o problema cu scoala generala. A fost bine dar nu s-a comparat cu liceul si cu facultatea.
Mie nu m-a placut la scoala generala deloc! Si acum, cand ma duc sa votez acolo, in cabinele amenajate in clasele scolii mele, mi se strange stomacul de la mirosul ala specific de scoala. De ce nu mi-a placut? Pentru ca taticul meu – care fusese coleg de liceu cu invatatoarea – m-a mutat din clasa aleia. Pe buna dreptate, pentru ca individa ma pusese sa-mi fac o gaura in par cu foarfeca, pentru ca eram “netuns” (adica parul nu avea 2 cm, avea 2,5 cm). M-a mutat din clasa ei la o alta clasa (trauma pt mine a fost ingrozitoare; ganditi-va: invatatoarea pe de-o parte “Cutarescu, stai in banca”, tata pe de alta “Cutarescu treci acasa imediat”). Bref, invataoarea era buna prietena cu directoarea, care era/este o femeie a dracului si care, la randul ei, avusese oarece discutii cu tata (care e si el profesor) la nu stiu ce sedinte/intalniri, asa ca doamna directoare era cu ochii pe mine ca pe butelie. Asa ca toata scoala generala (din clasa a 3-a pana intr-a 8-a), din cauza acestor ambitii de oameni mari, am dus-o tot intr-un stres, neiesind (pe cat posibil) din tiparul de elev-model care imi fusese impus de acasa pentru ca nimeni sa nu aiba nimic de zis si sa nu ofer nici un motiv pentru vreo penalizare de orice fel. Rezultatul? O gramada de coronite de premiul 1, toate la pretul unui perpetuu ghem de viermi aflat in stomacul meu. Cand am terminat clasa a 8-a nici n-am vrut sa cumpar fotografia cu toti colegii! Mi-a parut rau dupa aceea, insa… Evident, nu m-a interesat sa merg la nici un fel de intalnire si probabil ca nici n-am sa ma duc vreodata! Nu m-am dus nici la sarbatorirea a 100 de ani de existenta a scolii, invitat de o fosta profesoara pentru a tine un speech (eu, speech!!) si a ridica in slavi scoala care mi-a indrumat pasii spre viata si m-a facut sa ajung asa o persoana importanta si realizata (!?).
La liceu a fost excelent! Am recuperat anii pierduti. Asta nu inseamna ca nu am invatat bine, Doamne-fereste, asta imi intrase deja in obisnuinta.
La facultate a fost sublim! Faceam ce-mi placea, iar de distrat – nu se mai pune problema (evident, am intrat primul si am avut bursa de merit in ultimii ani – nici astea nu mi-au folosit la mare lucru si nici nu m-au facut sa … stralucesc in vreun fel).
Cam asta cu aventura scolarizarii mele.
Pe scurt:
- gradinita – o poveste
- clasa 1 +2 – ok
- clasele 3-8 – cosmmar
- clasele 9-10 – destul de ok
- clasele 11-12 – superfun
- facultate – minunat.
Va multumesc pentru rabdare. Sa nu faceti asa ceva copiilor vostri!
in timp ce imi treceau anii de liceu ma gandeam la momentul respectiv ca trec prin cea mai oribila perioada din viata mea. Dar cu trecerea anilor am ajuns sa privesc in urma la anii aceia si sa ma gandesc la ei ca fiind cei mai frumosi. Cat as da sa fiu acum iar in clasa a 9-a, sa incep iar. Eu se pare ca nu ma uit la ce se intampla cu adevarat decat dupa ce trece, si ma bucur abia atunci de ce-a fost frumos candva. Am notat in sondajul tau anii de liceu nu pentru ca au fost cei mai rai, ci pentru ca mi s-a parut mie cel mai rai.
ma bucur cca totusi exista pers care isi povestesc viata… scoalara.
Oare eu apuc sa termin facultatea sa povestesc ??
diana: de clasa ta a 5a imi amintesc si eu. cred ca atunci m-am consolat cu gindul ca nu vei sti niciodata matematici elementare :P
Liana: si eu tot lazarul. si de acolo am 2 serii de amintiri. noroc cu a doua :)
mim: … si gradinita? tot ok?! :)
mugur: uite ca incet incet ma ajuti sa-ti creionez profilul. stii tu, pentru cei care urmaresc aici mai ales scrierile tale. :)
DemonDust: drept sa spun d-aia cred eu ca multi privesc cu indiferenta scoala (si zic ca n-a fost rau, la urma urmei). ca dupa incheierea ei supararile/grijile din timpul scolii isi pierd … puterea.
Dar asta nu inseamna ca n-au existat :)
Mladin Adrian: cred si eu ca-ti faci asa ginduri daca in loc sa inveti pentru restantele alea stai pe bloguri! :P :))
Aoleu! E de bine, e de rau?… Vai de capul meu de adult marcat de copilarie!
sunt clasa a 8..in curand voi trece a 9:((….nush cum voi face sa stau fara prieteni mei imi va fi prea dor de ei:(………..CHE VOI FACE LA LICEU SINGURA AKOLO FARA SA CUNOSK PE NIMENI???…………datimi un sfat plz :X
sal ma numesc irina eu am terminat o scoala speciala clasele 1 8 am reuit sa intru intr-o scoala normala am terminat 9 10 acum 11 ani as vrea sa continui acum 11 12 dar mi frica sa schimbat foarte mult materia nu stiu ce sa fac ..
chiar de azi am 2 colegi noi in clasa…si parca ceva e altfel in colectivul nostru… Noi toti ne cunosteam deja de 2 ani,dar acum…
raspundeti plz:Xdatimi un sfat
eu am abia 15 ani si termin clasa a8a…deja am foarte mari emotii….si este o nostalgie…..parca nu as vrea sa ma despart de colegi,am fost impreuna de la gradinita si acum ne despartim….
am o rugaminte.eu trebuie sa tin “spicul” si nu prea jtiu ce sa spun….nu m.ati putea ajuta?? :”)
multumesc.:*
poi ar trb sa le multumesti domnilor proferosri k teau format pe tn shi pe colegi tai sa va cereti scuze pt orele in care nu iati askultat sau nu ati invatat.sa spui k vor ramane cu toti in sufetul taw…noi aja am spus…nush altcv..succes!!:*