Si sa vorbim la fel.
Adica
propRietar, nu propietar
celalaLt, nu celalant
boLNav, nu bonlav
repercusiuni, nu repercuRsiuni
As imparti multele greseli care se pot face cind vorbesti limba romana in 2 categorii: greseli greu de corectat si greseli usor de corectat (imprevizibila categoria 2, stiu).
Greu de corectat sint cele de fond, cele care indica indubitabil ca nu stii gramatica (nu vorbim de typos aici, da?): daca nu deosebesti <s-au> de <sau>, scrii <nesimtit-o> cu linioara, te incurci la numarul de i-uri din <as dori>… atunci e foarte probabil ca ai multe alte … dificultati. Degeaba iti explica un binevoitor ca daca <sau> poate fi inlocuit cu <ori>, atunci se scrie fara linioara. Ca tot nu vei sti cum sa scrii <veti>… sau <imi>.
Greselile usor de corectat sint cele punctuale, care tin de forma. ¨Vinovatul¨ are 1-2-20-101 cuvinte pe care le stie/scrie/pronunta gresit. Si aceste greseli nu tin neaparat de educatie, ca se intimpla ca oameni altminteri cultivati sa foloseasca gresit cite un cuvint. Greselile astea se corecteaza una cite una, pe masura ce omul afla ca greseste. Asa ca … spuneti-i!
PS: voiam sa trec la exemple de asa nu si <trimete>, daaar, verificind, am aflat ca dex-ul il accepta. totusi, <trimite> e prima optiune, si pentru dictionar.
“bonlav”? Pe bune? E prima oara cand vad ca si acest cuvant are “versiune”… E ciudat!
nu l-am vazut scris bonlav, dar l-am auzit (destul de des) pronuntat in felul asta. dar postul e generat de ¨propietate¨; credeam ca e vorba de o problema de dictie cind il auzeam, dar ieri l-am vazut si scris.
mă mir că n-ai adus vorba și de “decât”.. mie-mi zgârie urechile mult mult..
sint de acord cu tine!
uite aici un link care ii poate ajuta pe cei cu dubii (din ce in ce mai putini, din pacate): http://dexonline.ro/corect.php
oh my god! m-a ingrozit linkul catre dexonline: “piuneza” si “cel mai bine platita doctoritza”si “calmar” sunt corecte? nu ma mai joc! grammar is not funny, all of a sudden.
nu stiam ca nu e corect “repercuRsiuni”
mih, insa nu e gresit nici “cea mai”; si inainte n-ar fi fost corect cum ai zis tu, pt ca n-ar fi fost corect “doctorita” ci “doamna doctor”; dar tocmai pt ca suna ciudat sa te trimita la doctoru “Mihaela”, cred au zis ca e corect si “doctorita” :)
deci..se mai schimba lucrurile, pt ca sunt niste conventii pana la urma; ce e mai important, sunt regulile de legatura, cum zicea si Irina de “sau”/”s-au” si etc
si acum din revin la Irina- eu nu scriu “celalant” insa pronunt din greseala fara sa-mi dau seama mai tot tp, din cauza dictiei..bine, de fapt, din cauza respiratiei :)
asa ca, multumim doamna profesoara:)
aida, citit ce era la link
mai majoritatea sunt adevarate, dar nu toate :)
Acum este acceptat “continui” in loc de “continuu”; acolo zice ca e gresit. gresit- era…, da` nu mai :)
si nu sunt trecute numai dpdv gramaticale, la gresite, unele, cat dpdv logic:
Cu surle şi tobe Cu surle şi trâmbiţe Surla şi trâmbiţa sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are şi instrumente de suflat şi de percuţie.
:))
“Cu surle şi trâmbiţe” e o expresie, deci nu intereseaza pe nimeni ca parada are si “de percutie” :); si nici nu cred, desi tot nu ar conta in prezent, ca a fost forma care spun ei la inceput dupa care sa se fi schimbat- “Cu surle şi tobe” :) cred ca s-au candit ei, ca nu suna in niciun fel ca sa fi fost adoptata asa ca expresie :)
si ca tot veni de “fi/fii”- aici am o nelamurire:
Fii cuminte!
Nu fi fraier!
Să fii punctual.
sunt corecte.(pardon, corect enuntate :) )
Hai sa ziceam ca la prima inteleg; se aud doi “i”, dar la urmatoarele…cum dc la “nu fi” e cu un “i”, la “sa fii” e cu doi?
cat despre piuneza-pioneza…io tot pioneza zic, la fel ca majoritatea acum, asa ca sa schimbe ei denunirea; dc nu deja au si facut-o
iar genuflexiuni-genoflexiuni, la fel; dc majoritatea intelege la ce se refera cineva dc spune “genoflexiuni” mai degraba decat “genuflexiuni”, din nou, trebuie pastrata varianta deja adoptata de oameni- chiar dc “genu-” vine de la genunchi. o gramada de denumiri pe care le avem astazi sunt cuvinte pe care cei dinaintea noastra le-au auzit/inteles stram…si folosit ca atare, normal:)
deasemenea, de asemenea – e deocamdata la alegere, desi cred ca in curand, dc nu deja este.., va fi corect intr-un sg cuvant.
- “o data ca niciodata” . “Nicioadata” e scris corect intr-unul ?:)
am mai mancat niste litere si nite cuvinte, plus niste virgule pe-acolo…normal :)
eu inca nu reusesc sa ma obisnuiesc cu ideea ca grizonant e corect, nu grizonat. am pierdut si un pariu la un moment dat, dar tot nu imi intra in cap
aprozarnet – ‘Fii cuminte!” este imperativul; corect cu 2 de ‘i’. Imperativul negativ – ‘Nu fi cuminte!’ se construieste de la infinitivul verbului (a fi) si de aia are 1 singur ‘i’. (Vino!- Nu veni!; Citeste!- Nu citi!, etc.)
maria coman – habar n-am avut. Halucinant! Sau se spune halucinat?Fiind vorbitoare de franceza, voi continua sa spun grizonat. Si halucinant. Sa ne spui cind inaugurezi cizmulitzele!
am dat un search pe google si am gasit linkul la prima mina, ca sa zic asa. e adevarat ca, pe linga greselile de ortoepie, mai sint si cele de ortografie si de punctuatie!! ca sa zic asa, virgulele au cam disparut de pe piata…
exista, desigur, o regula a utilizarii cuvintului: la un moment dat, o forma considerata gresita este acceptata. exemplul clasic este cuvintul “castravete”, a carui forma corecta, acu’ vreo suta si de ani, era “crastavete”. ridem noi cind citim din Caragiale despre elevul ala timp care o tot tragea cu crastavetele, da’ asa se vorbea in epoca respectiva.
nu stiu daca e ok sa facem o clasificare printre greseli, ca sint unele mai grave decit altele… dar sint de acord ca trebuie sa stapinim foarte bine ortografia cuvintelor – ma refer la problematicele “s-au” vs “sau”, “fii” vs “fi” inainte de a vorbi de chestiuni de finetite (“repecusiune” vs “repercusiune” – cuvint al carui sens ramine, pentru multi, necunoscut). aceste lucruri se studiaza in scoala generala, sa avem pardon!
cred ca sintem prea fuduli (asta e cuvintul), unii dintre noi, si consideram ca nu e necesar sa mai aruncam un ochi intr-un DEX, ca sa nu mai vorbesc de o carte de gramatica!!! pacat.
o alta problema ar fi ca nu s-a publicat inca – sau nu stiu eu – un indreptar cu noile aberatii lingvistice validate de sfinta si mucegaita Academie Romana!!! ma refer la celebrele forme acceptate “niciun”, “niciuna” si care mai sint… de aceea gasim pe net variante depasite de DEX, de aceea oamenii au pareri impartite in ceea ce priveste corectitudinea unei forme sau a alteia…
da’, cred eu, sa fim noi sanatosi si sa stim scrie corect “fii” si “fi”, “ve-ti”si “veti”. celealte se rezolva:)
Si mie mi se intampla sa am momente in care am dubii in ceea ce priveste forma corecta a unor cuvinte, dar imi revin repede :D Cauza cred ca e faptul ca nu sunt folosite foarte des.
deci care e treaba cu cu “ve-ti”/ “veti” ? :)
adica vine de la “eu voi” nu?
si conjugat ar veni:
tu vei
el/ea vor
noi vom
voi veti
..legat; nu? nu-mi vine in minte altfel/altceva :)
pardon- ei/ele vor
si el/ea va
Sunt de acord cu ce spui in privinta greselilor gramaticale scrise, insa in limba vorbita trebuie sa fim mai indulgenti, de exemplu: scriem “este”/ “e”, dar pronuntam “ieste”/ “ie” sau “eu/ieu”; cum ar suna sa auzi pe cineva pronuntand: “ESTE frumos afara” si sunt multe astfel de cazuri.
Iata o greseala foarte comuna care trece drept un corecta: “un prieten de-al meu” GRESIT! de fapt (i)este “un prieten de-ai mei”
sau alta: “Am admirat geanta unei prietene a mea/ale mele” GRESIT!
CORECT este ” Am admirat geanta unei prietene a mele”
iulian: de ce in primul exemplu se face acordul in numar cu articolul genitival si in al doilea caz nu???
aprozarnet: este vorba de vechiul verb “a voi” = “a vrea”. da, explicatia este corecta. se scrie cu cratima cind cele 2 cuvinte unite au inteles de sine statator, mai precis cind al doilea cuvint “-mi”, “-ti” samd poate fi scris “imi”, “iti” samd si sint pronume personale in cazul dativ. testul de verificare e simplu: cind poti spune “imi”, inseamna ca trebuie scris cu cratima. sa-mi dai = sa imi dai. etc etc
cu tot respectul, sint chestiuni de gramatica clasei a VI-a si a VII-a… revazute pentru examenul de admitere la liceu.
In primul caz nu este vorba de un acord; expresia este o prescurtare a uneia mai lungi “un prieten DINTRE prieteni mei”; “DE” din expresia “un prieten de-ai mei” este o prescurtare a lui “DINTRE”; deci ar suna absurd “un prieten DINTRE al meu”
In al doilea caz, acordul, conform gramaticii limbii romane, se face astfel: avem de-a face cu un pronume posesiv, care se poate folosi si ca adjectiv posesiv si, deci, el se acorda cu substantivul determinat, in gen si numar, cand avem insa de-a face cu un SUBSTANTIV FEMININ NEARTICULAT (cazul nostru) adj. posesiv primeste articolul posesiv “a” si de aici tot tambalaul.
Daca substantivul era articulat, n-aveam nicio dificultate “Am admirat geanta prietenei mele”
deci cand se scrie “ve-ti” ?
in legatura cu ““Am admirat geanta unei prietene a mea/ale mele” GRESIT! ”
…NU mai e! S-a schimbat intelesul receptat de oameni in timp asupra unor cuvinte/prepozitii :
http://www.linguist.jussieu.fr/~essromgram/NEDELCU_PARTITIV_DEC2005.do c(pt txt-ul intreg)
“Isabela Nedelcu
GENITIVES, POSSESSIVE ADJECTIVES AND DATIVE POSSESSIVES
2. Analytic genitives
2.5. De genitives
2.5.1. Un tip special de genitiv apare într-o structură cu următoarea componenţă: (Indef.) N1 + de + al + Def. Art. N2(Gen).
Dacă N1 este la plural, structura menţionată poate fi actualizată printr-un exemplu precum:
(1) (nişte) cărţi de-ale Mariei.
Presupoziţia construcţiei (1), echivalentă cu engl. some books of Mary’s, este că Maria are mai multe cărţi decât mulţimea de cărţi indicată prin nişte cărţi. Efectul semantic al unei astfel de construcţii este de antiunicitate .
Dacă N1 este la singular, structura cu genitiv poate fi exemplificată prin:
(2) o carte de-a Mariei.
Ca şi construcţia (1), construcţia (2), echivalentă cu engl. a book of Mary’s, presupune că Maria are mai multe cărţi, iar din mulţimea de cărţi care-i aparţin, doar una este selectată în context.
Din punct de vedere formal, o problemă importantă este alternanţa dintre construcţia de tipul (2), cu N2 la singular, şi cea de tipul (3), cu N2 la plural:
(3) o carte de-ale Mariei.
Tipul (3), impus de gramatica tradiţională normativă, nu e folosit însă decât de vorbitori care îşi impun să respecte regula normativă. Majoritatea vorbitorilor nu folosesc această regulă, chiar dacă o cunosc.
În Gramatica limbii române (1963), se spune că “din contaminarea a două formule corecte: un prieten al meu şi un prieten de-ai mei a luat naştere formula un prieten de-al meu, care este greşită (pentru că de, având aici sensul de “dintre”, trebuie să fie construit cu pluralul)” .
Cum reiese din acest citat, în gramatica normativă, prepoziţia de a fost analizată ca având sens partitiv, fiind echivalentă cu dintre care nu poate fi construită decât cu pluralul:
(4) o elevă dintre ale mele.
Această analiză era justificată prin analogia cu structurile partitive de tipul N1 de N2, foarte frecvente în limba veche, în care N1 indica partea, iar N2, obligatoriu la plural, indica întregul (cf. unul de noi, una de sâmbete, carele de noi etc.).
După cum vom arăta în cele ce urmează, în limba contemporană de nu mai are sensul “dintre”, deci această analiză trebuie abandonată.
“
aprozarnet: mi-e foarte greu sa dau un exemplu… nu cred sa fi intilnit vreo situatie, cred ca scrierea e gresita pur si simplu. “ve iti” nu se lipeste de nimic! ar trebui sa existe un verb care sa se termine in “-ve” linga care sa mearga pronumele “-ti” pentru persoana a doua plural.
in teorie exista forme inversate ale verbelor, cu pronumele in coada, forme cam invechite. imi vine in minte exemplul verbelor la modul conditional, cu expresia binecunoscuta: (eu) minca-ti-as! acelasi verb, aproape aceeasi forma sonora, alta persoana, alt mod: (voi) mincati.
aprozarnet@: niciodata…cand vrei sa scrii corect!
@aprozarnet: si totusi unii scriu “ve-ti”, tocmai in incerca
@aprozarnet: si totusi unii scriu “ve-ti”, tocmai in incercarea de a arata ca stiu sa foloseasca cratima.
Irina, nice topic, m-a facut sa ma gandesc la profesoara mea de romana din generala. hm, ar trebui sa scriu despre ea :)
(sorry for double-posting, mi-a scapat un click aiurea)
… buna ziua/seara, va zic timid. am intrat si eu pe blogul meu si cind am vazut 23 de comentarii la ultimul post m-am speriat :).
sint perplexa de trecerea pe care a avut-o acest subiect; chiar ma gindisem ca nu-i tema potrivita pentru weekend… si ca-mi voi alunga cititorii…
Ok. eu n-am curaj sa citesc si sa inteleg tot ce-ati spus voi aici, la ora asta din noapte.
Imi exprim doar …dezgustul pentru grizonant- nu credeam ca asa ceva e posibil. si citesc miine restul, cu linkuri cu tot :)
multumesc pentru contributii- se pare ca de pe urma acestui post voi ajunge chiar EU sa vorbesc mai corect :)
aha, acum e clar:)
Irina: :))) si e fetita xox
Aida: sa fie sanatoasa; ca -data fiind zestrea genetica, frumoasa si desteapta o sa fie sigur :)
Urarea de bine
....[text superb, mutat aici]
Irina: multumim xoxox
“Pe vremea mea nu era trepte.” :)
Ma bucur mult ca ai deschis acest subiect al exprimarii si scrierii corecte.
Zilnic, intalnim exprimari de tipul:banale-banane, folbal-fotbal,tensiune-pensiune,hotele-hoteluri, etc.
Daca doriti exemple de greseli, intrati pe comentariile de pe youtube, si veti avea material cu nemiluita!
Daca dl (fost) sef la banca mondiala zice propietate(da, dl Stolo”) ce sa mai cerem de la altii???
cum se scrie corect ,, intredeschis sau ,, intre deschis,,
intredeschis. poti sa verifici pe dexonline.ro forma corecta a cuvintelor. si citeste si http://dexonline.ro/corect.php. ca lamureste citeva dintre greselile de exprimare foarte frecvente :)
urat din partea lor ca nu stiu “sa isi scrie limba” materna si asta datorita dezinteresului fata de educatie atat din partea autoritatilor, cat si din partea elevilor… rar primesc un mesaj scris corect din partea celor care sunt acuma la varsta adolescentei!
Verificind sau verificand , ca vorbesti de grseli de ortografie.
… pentru ca vad ca tot intra lume aici sa vada comentariul lui Stelu, iata ca raspund: la un moment dat am inceput sa scriu cu î, in loc de â. Oficial ambele tipuri de scriere sint acceptate. (ca si sint in loc de sunt). Chiar daca profesorii chinuie elevii spre a impune â-ul si sunt-ul. Iar pe undeva prin acest blog exista si articolul care expune motivele din care am optat spre intoarcerea la vechea scriere dupa incercarea celei noi timp de citiva ani de zile. Nu m-am grabit sa raspund din prima pentru ca daca Stelu se uita in publicatiile zilelor noastre, ar fi remarcat oricum folosirea ambelor tipuri de scriere.
Hai sa inCEr altfel , poate priCEpi.Conform gramatiCIi romane ce , ci , ge , gi, che , chi…. nu cred ca mai e nevoie de explicatii , te prinzi singura , asadar CItiste si mie cuvantul VerifiCInd dar nu asa cum stim cu totii ca trebuie sa se auda CI asa cum este corect gramatical. Acum ti se mai pare corecta scrierea ? Una e ce se accepta si alta e ce e corect cu adevarat , si tu privesti din punctul tau de vedere , tu accepti scrierea asta , eu nu , asta nu inseamna ca se accepta la modul generatl.
cind zic ca-i acceptata, nu ma refer la mine. de mine e practicata. ma refeream la faptul ca ambele grafii sint acceptate de academie. pricep ca tu nu accepti, dar nu pricep in ce fel conteaza asta. fii sanatos si scrie cum doresti. eu, pe blogul meu, asa am sa fac.
eventual, mergi la dilema veche, catavencu. sint mai multi oameni acolo care scriu/citesc cum scriu eu. fiind mai multi, e posibil sa gasesti printre ei si unul care sa vrea sa vorbeasca despre asta cu tine.
Multi semeni de-ai nostri folosesc frecvent cuvantul tranversare, cand corect este traversare. Am observat chiar si la cei foarte tineri folosind aceasta exprimare. Wow! Este doar un exemplu banal, dar care ma scaie atunci cand il aud. Si mai sunt multe, foarte multe.