***Ieri dimineata eram gata sa plec din casa… Nu mai stiu de ce m-am oprit chiar inainte sa ies pe usa, dup-aia m-a strigat Calin, am mai vorbit putin… si dup-aia am zis sa plec. Dar nu mai gaseam geanta. Am cautat-o… am cautat-o…. am cautat-o. Dupa 2-3 minute de cautari mai aveam putin si ma uitam si in frigider dupa ea… cind, cu vederea periferica, am zarit un colt de geanta. Unde era? Pe umar!
***Ieri seara un prieten d´al meu cauta dopul de la cada. Nu-l gasea. Unde se afla prietenu´ cind nu gasea dopul? In cada, cu apa; si cu dopul pus. :)
***….voi? a uitat cineva ceva mai rau ca noi?
ce tare asta. Inseamna ca este usoara. Geanta mea, de baiat, este foarte grea. Am mereu laptopul, aparatul foto si inca cateva lucruri grele. Deci iti dai seama ca nu am cum sa o uit… pe umar.
io de cand eram mic
si plecam cu plasa goala impachetata in mana, la paine
mereu aproape cand ajungeam acolo, aveam mainile libere
Fazele astea sunt atit de penibile… Eu am plecat odata din casa spre facultate doar in jupa, fusta am uitat sa mi-o mai pun. Si jupa era dintr-aia decupata la spate pina sus, in dreptul fundului, sa nu se electrizeze. Si am mers asa cu fundul la vedere pina in statia de autobuz, apoi 6 statii in autobuz, agatata de bara, sa se vada bine si putinul pe care-l acoperea jupa. Abia in poarta facultatii mi-am dat seama ca nu-s chiar asa elegant imbracata cum imi propusesem. A fost ultima oara cind am purtat jupa. Deci vezi, se poate mult mai rau.
@Daniel: era mai usoara ca de obicei, intr-adevar. si din cauza ca era mai usoara, o tineam, strins, cu bratul/cotu’… ca de n-as fi tinut-o, mi-ar fi cazut de pe umar si as fi gasit-o mai repede :))
@aprozarnet: imi suna familiar situatia asta; cred insa ca eu pierdeam banii (tinuti initial tot bine strinsi, in mina), nu punga :)
@Ionouka: bine ca n-am facut concurs, ca in clipa asta era incheiat. nu cred ca are cum sa fi uitat cineva ceva mai spectaculos ca tine. :)
(bine ai venit pe la mine :))
Faza la mama la serviciu, in anii ’80:
La 7,30, in fiecare dimineata, o mica sedinta cu seful (farmacia Spitalului Municipal). Aveau o colega care se farda puternic, dar cand zic puternic, zic MASCA: fond de ten un kil, pudra doua kile, fard albastru, bleu sau mov pe pleoape, linie groasa de tus in jurul ochilor (Sara Montiel era o copila nevinovata, iar ce stim despre Cleopatra… ha, ha!). In fine, opera de arta care cred ca ii lua cel putin o ora dimineata. Ca sa aveti o imagine completa, va mai spun ca dama avea in fiecare saptamana alta culoare de par (blond, bleu, mov, negru, morcoviu, roscat, platinat, castaniu, rosu), dupa dispozitie. Si se imbraca foarte colorat (evident, asortat cu parul) si fuma non-stop. Si avea mai multe inele decat degete. Doar rujul era, in mod constant, visiniu spre maro inchis.
In acea dimineata fatala, femeia intarziase si a trecut val-vartej prin grupul de colege + sef care tineau raportul de garda.
- Ma scuzati, am intarziat, troileibuzul…. stiti…. vaaai, ce e la Academie!…
Toata lumea se uita inmarmurita si seful se oprise din vorbit.
- Ce aveti, draga?
Nimic.
- Mai, fetelor, ce s-a intamplat?
Din 15 guri cascate ca la dentist, se aude una, printre hohote de ras:
- Ochiul! Ochiul!
Toata lumea a izbucnit intr-un ras cu lacrimi si cu tinut cu mainile de burta. Madama nu isi machiase decat un ochi si, prin contrast cu celalalt, perfect machiat, parea stramba si chioara!
- De-aia se uitau aia ca la urs la mine in troleibuz, a mai zis ea si a zbughit-o la vestiar, unde a reparat rapid omisiunea.
Jupa asta ce este?
jupa e o “fusta” care se poarta sub adevarata fusta, de obicei atunci cind adevarata fusta e prea transparenta. o varianta de jupon, doar ca juponul ar fi ceva cu volanase, infoiat, care mareste volumul ocupat de fusta.
@Irina am priceput acum!
Daca stam bine si ne gandim, uitarea este ceva normal si poate benefic pentru noi oamenii. Fara uitare am “exploda” pentru ca micul nostru creieras se umple cu diverse informatii permanent iar uneori este solicitat la maxim. Tocmai de aia dormim, pentru a-i oferii un moment de relaxare, chiar daca el nu “doarme”.
Uitarea poate fi catalogata in trei mari forme sau cel putin literatura de specialitate descrie trei forme de uitare. Printre ele este uitarea totala care se bazeaza pe stergerea sau disparitia totala a informatiei care face imposibil de reactualizat informatia. Recunoasterea/Reproducerea partiala a unor informatii si cand spunem partial, ne gandim la faptul ca respectiva informatie poate sa fie si eronata, tocmai pentru ca nu avem intregul continut. O ultima “faza” a uitarii este reminiscenta care se manifesta printr-o amintire vaga/tulbure a unor fapte aproape disparute din memorie.
@Daniel
Jupa e un fel de sub-fusta care se purta fie pe sub fustele prea transparente, fie pe sub cele din material sintetic, care se electrizau cind purtai ciorapi si se ridicau pe picior intr-un mod inestetic. Mama inca mai poarta, are vreo 5-6 in culori diferite. Toate decupate la fund. Brrr… ce inventie ridicola.
@Irina, mai vin, ca-mi place la tine.
simpatic subiect!
n-a pomenit nimeni de universala cautare a ochelarilor de pe nas?? :)
hm. eu am plecat impreuna cu cineva cu o umbrela de ploaie din aia mare, care nu incape in geanta. si in metrou, inghesuiala. tineam umbrela in mana. am iesit, tot vorbind… dupa ce urc scarile si vad ca ploua, imi amintesc ca aveam ceva in mana. Nici acum nu mi-am dat seama daca mi-a alunecat, mi-a sustras-o cineva sau am rezemat-o de metrou si am plecat fara ea…
pai si banii ii pierdeam,
pana am incput sa nu-i mai tin in plasa :)
Ochelarii :))) Şi nu erau pe nas, ci acasă :P
Toată ziua am stat cu monitorul lipit de nas :))
ziua de nastere… 2 ani la rand… m-am trezit cu o prietena care imi aducea flori si nu stiam de ce…
he hek, nu e vorba de uitat, dar ieri am avut o zi ciudata. am mers intr-o cafenea am lucat ceva de 66 de pesos, mi-a dat femeia rest de la 200 cat ii dadusem si eu insistam ca mi-a dat gresit, in capul meu fiind ca i-am dat 100.
pe masa ma asteptau o farfurie si setul furculita cutit legate frumusel. mi-a adus o salata cu o lingura intr-insa si am intrebat senina de ce nu imi da si furculita. dupa aia m-am inchis in casa, ce era sa mai fac?
in rest, sunt eroina intamplarii cu fata cu palarie in cap care striga ca nu pleaca pana nu=si gaseste palaria.
frecvent ochelarii pe nas si cheile de la masina in contact…si cauta…cauta…:D
telefonul in timp ce vorbesc la el. De ce am iesit din cladire – asta ma enerveaza cel mai tare, ies, fumez o tigara, ma intorc si imi aduc aminte ca iesisem sa mananc sau sa ma intalnesc cu cineva.
Dar e ok, ideea e sa incepi de devreme ca sa nu te stresezi cand ti se intampla mai tarziu.
,,, salut noii comentatori noi: garsonieramica si InnOcente :)
… si declar ca ma simt foarte multumita de acest articol. pina la comentariile sale, credeam ca-s prea uituca. acum incep sa cred c-as fi normal de uituca :) (sau macar ca nu sint singura) (… si sint intr-o companie onoranta)
Iar de la altcineva retin concluzia; merci :)
Asa. pentru ca ochelarii´s recurenti, pot adauga: am intrat cu ochelarii sub dus, fara sa-mi dau seama c-am uitat sa-i dau deoparte. o frectiune de secunda n-am inteles de ce nu-mi intra apa-n ochi.
Am plecat la o conferinta, la Amsterdam, fara sa am la mine adresa unde trebuia sa ajung. Cam prin ’96. Fara Internet, telefoane mobile pe scara larga, un oras unde nu cunosteam pe nimeni, etc. Hellish!
Trimis bani la Deva, in loc de Dej, pe motive fonetice. Scris scrisori la Rm. Sarat, in lod de Rm, Vilcea, din acelasi motiv.
My alltime best: lasat viitorului sotz cheia de la casa unde inca stateam cu parintii sub presh. Grijulie cu baietul, lasat belet pe usa: “Cheia e sub presh”. Momentul in care tata a vrut sa ma dezmosteneasca. Pentru ca prostia a depashit nivelul plauzibil.
Dar, o prietena si-a uitat copilul la jocuri, la 2 Mai. Pe la sfirsitul anilor ’90, cind noi mergeam, in fiecare seara, la singurul Internet cafe din sat, sa ne verificam mailurile, iar pe copil (~6 ani) il plantam alaturi, la jocuri, sa nu ne siciie. In seara aceea, am terminat si am plecat la circiuma, sa cinam. Abia la masa, asezati si plini de antren, M. zice: aolio, unde-i copilu? Dupa care m-a pus sa JUR ca nu-i povestesc copilului niciodata. Nu i-am povestit. Acum e in Canada, la studii.
Cheile in contact le-am uitat de o gramada de ori, am plecat de acasa in botosi din aia in forma de ursulet. O data chiar am uitat masina la piata. Ma oprisem sa fac ceva cumparaturi si cand am terminat am uitat ca-s cu masina si-am luat-o catinel pe jos spre casa :)
Am vazut ca scriu ca stam cu parintii sub presh, dar era prea dragut si am lasat asa, topica gresita (de genul “Avem paturi pentru copii cu picioare de fier”)
şosetele in picioare când intru la duş
@vera:mai aveam un pic si ma inecam de ras…ai fost f tare la faza “stam cu parintii sub presh”.si eu mai fac d-astea in graba sa nu-mi pierd ideea:)
Domnilor,va multumesc tuturor ca m-ati facut sa rad cu lacrimi:))Premiu special insa pentru:Sebra,Vera Cimpeanu,Ionouka si aprozarnet:))mi-ar placea sa va aduc la cunostinta si “actele uitarii” in cazul meu,dar,culmea,nu imi aduc aminte nici unul acum:))
iaca, fac si eu ca vizitatorii care n-au nimic de adaugat, dar vor neaparat sa zica ceva: :))
:)
te referi chiar la mine,irina?:)):))):)))..chiar as fi vrut sa spun ceva din culmile mele,dar nu reusesc sa gasesc niciuna:((si au fost,stiu c-au fost:))
nu-nu-nu, LaLOKA! :)
tu ai scris o gramada de cuvinte si ai facut si un top:).
ma refeream la cei care pun doar un zimbet…
de multe ori asa as face si eu pe blogul altora, dar nu vreau sa creada autorii ca-i spam. Noroc ca am si blogul meu, aici pot pune doar un zimbet daca vreau, fara sa ma banuiesc de intentii subversive :)
ok,inteleg:).
E destul de tarziu, ar trebui sa dorm…si cu toate astea nu ma pot abtine sa nu rad pe infundate (s-o credeti voi) ca sa nu-l trezesc pe El. Sunteti grozavi cu totii. Eu reusesc performanta de a uita in momentul in care ies din biroul sefei, tot ce mi-a zis sa fac. :D
jhoaannaa, multumesc din inima c-ai comentat aici, acum! era cit pe ce sa uit ca trebuie sa caut niste hirtii de job prin casa :))