femeia simplă

***Multumesc de urari :)… si va doresc si eu sa va fie bine; la bilantz de 2009 sa zimbiti din suflet.

***Stau si, adesea (zilele astea), ma doare capul. Dupa succesul cu durerile de urechi din avion (problema rezolvata multumit sfaturilor primite de la cititori), parca imi vine sa pun si durerile mele de cap ¨pe masa¨. Dar mai astept. (Exceptionala si mentionabila aici traire (insa) e data de ¨stat¨. Cred c-as avea vocatie pentru asta. Pacat ca nu-mi permit sa o explorez.)

***Duc/ascult conversatii noi despre lume si viata. Nice :))

***Fac limbi de pisica (la cererea lui Calin) dupa o reteta noua, ca pe cea veche am pierdut-o. Asta o sa se intimple chiar acum… si sper sa iasa cit de cit ok. (oricum copilu´ apreciaza mai degraba procesul decit rezultatul:))

*** Ii multumesc Nanei ca mi-a amintit de Micul Print. :)

ANDA CALUGAREANU-MICUL PRINT
Asculta mai multe audio Muzica »

Daca e sa privesc din perspectiva protectiei mediului (+cea a aspectului si  mirosului) raspunsul meu e “de brad”.

Motive:
1. Bradul de plastic ramine forever.  Orice brad de plastic va ajunge gunoi … si asa va ramine pe termen lung si incredibil de lung. (Bashca, daca e un brad de plastic prost, va ajunge gunoi dupa o singura iarna. Adica foarte repede. “Refolosirea” (=singurul avantaj al bradului de plastic) s-a dus si ea pe apa simbetii.)

2. Ca sa-l produci (ma gindesc) tot poluezi, ca asa se intimpla cu orice fabricare de plastic: polueaza.

Atunci de ce zice una lume ca bradul de plastic e ecologic? Adica pe de o parte sint invitatata sa nu folosesc punga de plastic, iar pe de alta sa-l cumpar (pe plastic) la kilogram, sub forma de brad?

La asta ma gindeam azi cind spalam geamuri.

PS: drept consolare pentru cei neinteresati de subiect si ne-atinsi de obligatii domestice, iata un site unde puteti construi fulgi de zapada. (dati click si pe 2D rotate si 3D rotate)

Azi am fost la gradinita lui Calin, la serbare. La 12 ore post eveniment , cum imi las gindurile libere, cum incep sa imaginez (desi a trecut atita timp de atunci) chinuri elaborate si prelungibile pe termen lung pentru o parte a parintilor participanti.

Ma refer la parintii
-care s-au protapit in picioare in fata tuturor celorlalti spectatori (de n-ar fi stat cu spatele la public, as fi crezut ca se pregateau sa spuna poezii, asa loc central ocupau) si care erau gata sa calce pe cadavre ca sa-si pozitioneza camera foto/video in fata celorlalte;

-care, atunci cind Mosu a anuntat ca da cadourile, au dat buzna in jurul lui (si-au ramas strins inghesuiti acolo) in timp ce cea mai mare parte a copiilor asteptau cuminti ¨la coada¨ si (probabil) nu mai vedeau Mosu de parinti.

-care, desi au fost invitati sa aduca (in calitate de complici ai mosului) cadouri care sa incapa in punga standard de cadou pe care urma s-o primeasca fiecare copil…. au adus cutii uriase. Asa incit Mosul a daruit majoritatii copiilor pungi identice si …cadouri de 5- 10 ori mai mari celor citorva copii alesi de karma sa aiba parinti cretini (nu exagerez; o fetita a primit o cutie aproape cit ea de mare).

Actualizare&completare: apollinaire, cu impresii de la o alta serbare.

Poate ati vazut bannerul din dreapta care duce la “blogosfera feminina“. In calitatea mea de femeie :) [al carei blog e undeva in primele 50 de bloguri de femei, dupa parerea zelist-ei], si in cadrul respectivului proiect hotcityan,  am fost intervievata pe messenger de Sana, si puteti citi interviul meu aici (Sana fiind nimeni altcineva decit minunata cireasa; ceea ce pe mine ma bucura mult, caci stiti deja- imi place sa o citesc).

Am zis sa anunt. Mai ales ca interviul contine si doua poze cu Calin pe care aproape nimeni nu le stie… care poze au fost facute chiar de Mugur, special guestul meu.  :)

Mergeam la tara; de condus conducea jumatatea mea d´atunci. Deci drumul era cunoscut, masina la fel, soferul -nu mai vorbesc. Eu, pe locul din dreapta, stateam cu sufletul la gura; mi se parea ca conduce mult prea repede. Stateam cu ochii lipiti pe vitezometrul care arata ca mergem incet. si nu-mi venea a crede. Pina la urma, mi-am luat inima in dinti:
-te rog mult-mult: condu mai incet :D
-… pai… conduc foaar-te incet deja:D
-vad, dar mi-e frica. mi se pare ca mergi prea repede.
(ca sa intelegeti ce neobisnuita era cererea mea: vorbeam cu o ¨jumatate¨ care functiona cu acest rol de ani de zile, careia ii placea sa conduca si care conducea bine; iar eu sint foarte aproape de femeia ideala (in aceasta privinta), pentru ca nu bomban/sfatuiesc soferii, orice ar fi).
Ma simteam prost ca mi-era frica, imi dadeam seama ca-s absurda… dar degeaba. ca frica tot mi-era.
Si, ca sa scurtez povestea, pe un drum de tara, in panta (la vale, sigur ca da), vreo 70 km/k, inainte de intrarea pe un pod pe care incapea doar cite o masina, cu un TIR care apucase sa intre pe pod si venea din sens invers, noi am ramas fara frine. L-am vazut pe prietenul meu cum a apasat de 2-3 ori pedala de frina pina la capat fara nici un efect, a incercat o frina de motor, a luat dreapta (ca era un dimb acolo, in spatele caruia se afla lacul), a tras frina de mina… si masina s-a oprit in virful dimbului, chiar inainte sa treca de punctul dupa care am fi cazut in lac.
Ce invataturi putem extrage de aici?
Pai prima e ca s-ar cadea sa ma ascultati cu atit mai multa atentie cu cit ceea ce spun nu prea are sustinere logica (:P). Apoi ca situatiile alea care in filme par exagerate, se pot intilni natural in realitate.

###########
Vreo 10 ani in urma, pe vremea cind eu cochetam cu catzaratul. Asta insemna ca mergeam la munte cu prieteni mai priceputi decit mine, ei montau o coarda ¨de antrenament¨ asa, foarte bine asigurata, si urcam (si, inevitabil, coboram). pe stinca, vreo 20-30m. Nu intru in detalii tehnice. Ideea e ca intr-o zi glumeam cu prietenul care imi verifica… harnasamentul (ca eu fiind nu doar amatoare, dar si aiurita, eram tratata ca iresponsabila grupului; si aveam pe cineva desemnat sa verifice ca am … optul facut corect si carabiniera prinsa bine, inainte sa ma catzar). Deci glumeam cit asteptam sa verifice si el ca-s ok. Si-i zic: ¨imagineaza-ti ca maica´mea e ingrijorata. nu vrea sa creada ca-s mult mai in siguranta decit pe strada.¨ Apoi primesc ok-ul si incep sa cobor… si ma trezesc ca, in mod cu totul si cu totul inexplicabil, coarda se… desprinde de mine. Eu ramin neasigurata pe un perete aproape vertical, intr-o zona unde stinca era minjita cu pamint umed (adica aluneca :D). Sa ma intorc de unde plecasem nu mai puteam… iar sa ma duc dupa coarda insemna sa merg vreo citiva metri in lateral… cu 20 de metri loc de cazut in jos si contind pe niste prize pe care nu era realist sa contez. Dupa cum vedeti, mi-a iesit acrobatia si am ajuns, apoi, cu bine jos. Ce vreau sa zic este ca eu si Adi (asa-l chema) am fost perplecsi si zile in sir am intors momentele respective, obsesiv, pe toate partile. Era asa … melodramatica situatia: eu ziceam ¨n-are ce sa mi se intimple¨ si chiar atunci s-a intimplat :) (tot ca-n filme. da)

############
Si, situatia de azi. din cauza careia mi-am amintit de celelalte doua. Dupa un inceput de zi jalnic in care ma chinuise o mare durere de cap… eram in sfirsit ok, noapte, in drum spre casa, intr-un taxi in care mirosea a portocale. Soferul tacea, la radio se auzea muzica din vremea liceului meu, strazile erau linistite, luminitze colorate peste tot… Viata e frumoasa- asta as fi zis de-ar fi fost sa tuiteresc ceva chiar atunci (nu mai zic nimic pe twiter de mult, dar ma gindesc uneori la ce-as zice, dac-as zice). Viata e frumoasa zic, rizind linistita de patetismul meu stirnit de miros de portocale. Si ma opresc (aproape) cu capul in parbriz. Ca a schimbat unu banda ca si cind era singur pe strada. Soferul de taxi si-a cerut scuze de la mine, iar cind a ajuns in dreptul ciudatului a coborit regal geamul dinspre el; ciudatul a facut la fel si a rostit afabil ¨scuze! nu te-am vazut!¨; tot regal, si fara sa vorbeasca, soferul meu a ridicat geamul si a plecat mai departe.
Spuneti voi: nu-i scena de film? :)

Despre Tudor Chirila
***Calin a fost hipnotizat de “tata taie porcul”  si cinta (dupa posibilitati) versurile de inceput; le stie pe primele 5-6 si dupa ce le termina- o ia de la capat :D.
***Am citit “Primitivi si homofobi”, un articol de-al sau, de zilele trecute. TC e prima persoana publica de la noi care isi exprima din proprie initiativa un punct de vedere in directia “da’ de ce te-ai cocotzat, jurnalistule, pe calul alb imaginar si anunti prin portavoce cine crezi tu ca-i homosexual si cine nu?” (cu variante de raspuns posibil: de iresponsabil, de primitiv, de homofob etc) (rindurile de mai sus nu sint un citat din vorbele lui TC, ci un rezumat facut dupa masura intelegerii mele; mergeti si cititi pentru “the real thing”.)

Despre mine
Am facut piine rapida pufoasa dupa reteta lui Edith. Nu va lasati impresionati de abilitatile mele culinare- e vorba de o reteta foarte usoara, conform careia piinea se face asa: amesteci (nu framinti!) iaurt (250g), faina (280g), ou (1), praf de copt (1 plic), sare (1 lingurita), zahar (1/2 lingurita) si apoi pui la cuptor (40 minute). Am facut-o ieri, astazi nu mai este, iar maica’mea mi-a cerut reteta.

Despre mine, despre HotCity si despre articolele care va plac voua.
Poate ati vazut bannerul cel nou si poate ati aflat deja ca HotCity s-a apucat sa sustina blogosfera feminina.  Cum blogul meu e chiar declarat a fi de femeie, m-au poftit (si pe mine, pe linga alte autoare de blog) sa numesc cele mai bune 10 posturi ale mele. Eu am numit 10 articole oarecum la intimplare (adica dupa cum mi-am adus aminte de ele). Apoi insa, am vazut ca terorista, in aceeasi situatie fiind pusa, a apelat la cititori.  Mda, mi-am zis, iata o cale mai buna de a gasi cele 10 posturi. Asa ca vin si eu la cititorii mei cu aceeasi rugaminte: care vreti, care puteti, si care aveti posturi d-ale mele preferate… va rog frumos, spuneti-mi-le si mie. :D :)

PS pentru homo sapiens care cauta pe google “cum se scrie corect spunetimile”, uite asa se scrie: “spuneti-mi-le” :)

Eu n-am avut momentul ala de rascruce in copilarie, ala de ¨nu exista Mos Craciun¨. Imi amintesc insa (fara legatura cu nimic altceva decit ¨rascrucea¨) disperarea din ziua cind mamaia si-a taiat parul lung.

In ambele situatii insa, adultii erau paraleli cu ce era in sufletul meu. Cind cu tunsul mamaii, maica´mea se straduia sa-mi explice/demonstreze cit mai convingator ca pe mamaia n-o doare cind i se taie parul. Eu urlam ca din gura de sarpe, aveam sufletu´ devastat de dezastru si ma gindeam ca mama e cam proasta (neofensator) daca-si imagineaza c-ar fi posibil sa doara tunsul. Nu plingeam pentru ca credeam c-o doare, ci pentru ca-i taia parul. si plingeam asa tare, ca nu puteam explica.

Cu moshii, tot asa: nu intelegeam de ce se chinuie atit adultii si de ce trebuie sa ne facem cu totii ca insusi Mos Nicolae (sau Craciun) vine cu cadourile, cind era clar ca-s cadouri cumparate din magazine. Nu-mi exprimam nedumerirea pentru ca, pe de o parte nu voiam sa le stric bucuria (zau!:)), iar pe de alta ca mi-era teama sa nu-mi ia mai putine cadouri daca devine public faptul ca ei sint ¨moshii¨.

Imi amintesc cum, foarte mica fiind, am gasit globurile de Craciun ascunse intr-o cutie, sub pat. Mama trebaluia prin alta camera si eu eram chinuita de dilema: cum sa fac sa spun c-am gasit globurile (ca sa pot cere voie sa ma joc cu ele) FARA sa spulber mitul cu mos Gerila (ca pe vremea mea, Gerila ii zicea)? (la mine in copilarie mosu venea cu brad impodobit cu tot; adica in seara magica eu eram trimisa prin vecini si cind ma intorceam acasa vedeam de departe beculetele clipocind; mi se spunea ¨ia te uita! iar a venit mosu cu bradul cit ai fost tu plecata!¨).

Deci- gasesc globurile… si pina la urma strig:

- mama, vino sa vezi! mosu si-a uitat gloabele sub pat! (mama m-a privit cu condescendenta si m-a lasat sa ma joc cu globurile; am spart unul… ceea ce, atunci, era o mica tragedie: globuri frumoase se gaseau greu si se spargeau usor, ca erau din sticla).

Dar altceva voiam sa va spun. Desi stiam ca parintii sint cei care cumpara cadourile, eu credeam si cred in mos Nicolae si Mos Craciun. Rolul mosilor e hotaritor- doar ei ii pot convinge pe cei apropiati sa cumpere cadourile ideale si doar ei pot aduce cadouri cu adevarat importante. si vor face asta, daca am fost cuminte. sau daca-i rog din suflet :)

Deci, aveti grija. Mos Craciun exista. Mos Nicolae exista.

Ce-ai fost in viata anterioara?

Eu am fost chimista, alchimista sau preparatoare de otravuri. in Lituania.
… Sint curioasa ce alte  ocupatii exista. :) (trebuie doar sa introduceti data nasterii; hai faceti-o si ziceti-mi si mie rezultatul)

***cum se face transplantul de cornee (filmuletz gasit multumita lui Calin, care a intrebat)

***TricksBox – foarte mishto site de bijuuri facute de Oana (n-o cunosc; ii zic pe nume ca asa se prezinta pe site)

***pe ebucataria a inceput votarea retetelor din concurs; desi am cochetat cu gindul, tot n-am trimis ciorba de burta pe care o am la sertar cu poze cu tot, pentru ca premiile de data asta sint robot de bucatarie si mixer (nu vreau nici unul din ele… si obisnuiesc sa cistig premiile pe care nu le vreau; asa ca m-am ferit).

***am trimis mail la Meli Melo anuntindu-i ca pot citi aici impresii de cumparatori; inchidem deci sondajul dedicat lor (cu concluzia ca 71% din … responentii mei sint iritati de amablitatea vinzatoarelor MM, iar 8% o apreciaza; restul fie nu stiu ce e aia MM, fie n-au nici o parere despre vinzatoare). sondajul nou e despre fumat. raspundeti, va rog :)

***am umblat putin la blogroll; am scos pe unii, am adaugat pe altele :). de adaugat, mai am de adaugat- sper ca asta sa se intimple in zilele urmatoare. in plus m-a apucat cheful unei schimbari majore. sa ma tund, sau sa schimb tema blogului? :)