Subtitlu: ce-am invatat eu din acest film
Zilele trecute am fost la film; dupa cum v-ati prins din titlu, am vazut Changeling cu mult-iubita de unii :) Angelina Jolie.
Pentru mine, sa merg la cinema, e un eveniment. Si intre 2 evenimente de acest fel pot trece si ani de zile. Motivul evitarii cinematografelor e ca sint umpic claustrofoba… si e obligatoriu sa-mi aduc aminte de asta la cinema, in cele 10 minute care trec de cind se stinge lumina pina ma prinde filmul. Asta, daca ma prinde filmul. Daca nu, ramin cu ochii mai mult la luminitzele care indica iesirea, decit la ecran.
In Changeling Angelina e mama singura a unui baiat de vreo 6 ani si sefa de operatoare telefonice. E personaj principal, jucind o mama care, atunci cind ii dispare copilul, ajunge sa se puna cu politia corupta. Actiunea se petrece prin 1930, in Los Angeles. Daca n-ati vazut filmul, imaginati-va o Angelina fara “barbat la casa ei”, apartinind clasei de mijloc, incadrata in limitatul cimp al muncii accesibil femeilor acelor vremuri. Adica e serioasa, nefericita si distinsa: palariutza de ani ’30, par scurt si coafat cu bucle tot ca in acea perioada, rochii care lasa sa se vada partial picioarele si pantofi cu toc. Si, fiind vorba de Angelina, buze.
Cu ce credeti ca am ramas eu din acest film? (reiau: primul film vazut la cinema intr-un interval de vreo 2 ani, 3 nominalizari la oscar, subiect cu care n-aveam cum sa nu rezonez ca doar era si mama singura si copilul era de virsta copilului meu.)
Deci- cu ce credeti ca am ramas?
Cu imaginea Angelinei alergind pe treptele politiei atunci cind credea ca i-a fost gasit copilul. Si cu concluzia urmatoare: imaginea unei femei disperate care alearga pe tocuri este ridicola/jenanta/penibila.
Contraziceti-ma daca puteti, va rog.
Nu am văzut filmul, dar dacă insişti să fii contrazisă, poftim: te contrazic. Rămâne să vin cu argumente după ce văd filmul… :)
Salutari Irina! Nu te pot contrazice. L-am vazut si eu si ma intreb de ce se discuta atat de tare despre el. Probabil ca numele Angelina Jolie cere tamtam. Personal nu am gasit acel ‘ceva’ – vorba ta – din care sa invat sau care sa imi starneasca un sentiment de… Oooo(scar). Am crezut ca numai eu carcotesc la Changeling :o)…
Bine ca n-ai dat spoilere. Eu nu l-am vazut inca, dar tot mi-a fost laudat.
eh.filmul e slab. e facut in fuga si poate de aceea, Angelina a uitat sa-si schimbe incaltarile. e scuzabil….are 6 copii acasa!!! :)
Eheee…fimul e slab rau de tot…eu am citit scenariul (apropo va recomand site-ulwww.simplyscripts.com) caci am o pasiune pentru asa ceva si e foarte, foarte bine scris. Insa Angelina Jolie nu are ce cauta in acest film…strica tot..eu cel putin asa cred…Poate as fi vazut-o pe Nicole Kidman in rolul principal…Asta va spune o persoana care intai a citit scenariul si dupa a vazut filmul!!!
Este un FILM! in realitate, nu sta nimeni pe tocuri, o ia lipa-lipa, pe de alta parte pentru americani poate sa para misto, noi suntem mai cerebrali si ne zgarie pe retina astfel de faze.
Offff… nu intelege nimeni ce zic aici! filmul era doar contextul care mi-a prilejuit intrebari legate de tocuri. :(
Kidu, daca-mi permiti, te informez ca femeile alearga pe tocuri si in viata de toate zilele, nu doar in filme.
Ca de fapt la asta ma gindeam, urmare a filmului: ce-i cu tocurile astea si pentru ce se poarta ele atit de mult? Recunosc ca am si eu (rar) zile cind am chef de tocuri. Problema e ca ele implica o autohandicapare a femeii care le poarta, in cazul in care femeia purtatoare va voi/trebui sa se grabeasca. Si atunci de ce le purtam?
Oare peste 100 de ani nepotii nostri or sa se uite la tocuri cum ne uitam noi acum la fostul obiceiul chinezesc de a inghesui picioarele fetelor in pantofi prea mici? Si ceea ce noi vedem a fi frumos ei vor vedea a fi hidos? (am continuat asocierea cu picioarele chinezesti. lor li se pareau dezirabile, superbe. noua acum ni se par diforme (si chiar asa si sint))
pe masura ce-mbatraneste, e din ce in ce mai greu sa justifice milioarbele cu care-i platita. si famelia-i mare, nu? o-asteapta puradeii sa vie cu lapte-n… buze si drob de sare in spinare.
asteapta-te s-o vezi la urmatorul film alergand in labe de scafandru cu tocuri :)
Cu tocuri sau cu rotile, pentru mine filmul asta a fost o inspiratzie. Mai ales, pentru mine mama. Este o poveste superba, despre dragostea mamei care se bate SINGURA cu sistemul. Femeiea aia (care a existat in realitate) n-a avut pe nimeni langa ea, decat dragostea mistuitoare pentru copilul ei si datoria de a-l gasi. Un film minunat! :)
dar e ridicol, o mama care si-a pierdut copilu apare pe tocuri, machiata, gatita, normal n-ar mai trebui sa o intereseze subiectu.
irina : ca sa fiti mai inalte si mai elegante. personal IUBESC sa vad o femeie pe tocuri, dar elegante, nu platformele alea de prost gust. Nu imi imaginez exact cum alergi pe tocuri, dar daca zici tu.. astept un filmulet ceva :D
mie imi pare rau (putin spus) ca asa ceva s-a intamplat in realitate!
iar filmul e ffff lung, angelina e ok, dar nefiind mare fan, nu am apreciat-o foarte mult..
Eu credeam ca au fost ganduri mai profunde… dar nu, vorbim de tocuri. Si cu ocazia asta, am prins si un spoiler, motivatie sa nu vad filmul.
io cred ca’i agorafobie – ca sala de cinema e mare si plina de omi
or, tu stii mai bine
changeling nu e big deal. angelina prea machiata, neintrata in rol, prea blanda si parca prea moarta. cred ca erau actrite mai bune care sa intre in personaj si sa-l faca pe masura
evergreen, mai repede e cinemafobie. ca la teatru stau linistita si (dupa cum remarcam ajutata de o prietena zilele trecute) si prin subsoluri, la o bere, tot asa.
(dar tot claustrofobie o incadrez; ca senzatiile sint identice cu alea pe care le am in spatii mici si fara aer :D)
angelina… da. :)
Am vazut filmul si spre deosebire de majoritatea comentatorilor, mie mi-a placut. Am gasit ceva-ul ala in film, desi nu-mi place Angelina Jolie. Chiar mi s-a parut ca a jucat extrem de bine si i-as fi dat Oscarul pentru rol. In fine… nu pot fi toti de aceeasi parere.
Legat de tocuri… Intr-adevar in filme tocurile si parul despletit, lung si lasat pe spate sunt la ordinea zilei. Mai ales in filme precum Charlie’s Angels sau Aeon Flux (sau cum mama naibii ii zice). da’ in filmul asta, chiar nu cred ca e de blamat faptul ca Angelina fugea pe scari in tocuri. Sunt femei care asa se imbraca si se incalta in fiecare zi. Faptul ca s-a nimerit sa i se rapeasca copilul si sa trebuiasca fix in ziua aia sa alerge pe scari la politie n-ar fi avut cum sa il anticipez. Vreau sa zic ca i s-ar fi putut intampla oricarei femei din viata reala sa fie pe tocuri si sa trebuiasca sa fuga undeva, din motive neprevazute. Asta nu cred ca ar trebui sa fie o piedica pentru femei sa poarte tocuri.
Tomata, postul meu nu-i despre film… probabil ca am gresit cind i-am ales ca titlu, titlul filmului.
Oricum, e clar ca nu am reusit sa exprim gindul pe care-l aveam :D :). Poate intr-un articol ulterior o sa reusesc sa fac mai clara ideea in jurul careia ma invirt. Asta e.
Viata reala+ situatie trista/dramatica + fuga+ tocuri= imagine jalnica, pentru mine. Si mi se pare suficient de jalnica incit sa determine abolirea tocurilor. Ceea ce, in realitate, e evident ca nu se intimpla :)
Iata ce incercam sa intreb: sint picioarele incaltate cu tocuri chiar atit de frumoase? frumusetea (generata de mersul pe tocuri) e atit de … mare incit compenseaza “autohandicaparea” (cind trebuie sa alergi pe tocuri)?
Oricum, tu ai inteles si ai raspuns si la intrebarea cea … ermetic exprimata de mine, si vad ca zici ca da, tocurile rules :).
Am inteles din comentarii ca nu neaparat la film te refereai, da’ am vrut sa zic si despre el ceva. :P
Pentru mine picioarele incaltate cu tocuri sunt frumoase. Cu anumite tocuri, nu cu orice fel. :P Dar sa nu crezi ca sunt adepta lor. Nu mai sunt. pentru ca si eu am inteles ca daca vrei sa te simti bine cand dansezi, sub nici o forma nu se va intampla cand te cateri pe tocuri. :P Dar asta nu ma impiedica sa admir un picior frumos incaltat cu niste pantofi eleganti. Cine poate sa-i poarte, sa-i poarte, cine nu… sa nu. :)
Cred ca am fost cam pornita in primul comentariu, da’ am prins din zbor alta idee si de fapt pe ea eram axata. :P Nu despre postul tau.
Nici eu nu am vazut filmul dar in schimb pot spune ca stiu deja intreaga actiune , si asta pentru ca toti prietenii au vb despre el si l-au laudat. O fi chiar atat de bun? Sunt sigura ca replica mea din final va fi :” Asta a fost tot? Ma asteptam la mai mult!”