Sint intr-o stabila perioada de trecere.
Niste oameni dintre cei apropiati au putut sa ma amuteasca cu zimbetul pe buze si cu aerul ca-s binevoitori cavaleri ai dreptatii.
Am obosit si as vorbi putin. M-as gindi mai mult. As spune direct concluziile. Uneori nu le-as mai spune nici pe ele.
Stau si ma gindesc: vine GayFestul. As scrie pe teme gay. N-as scrie pe teme gay.
Ma preocupa “aspecte gay” dar imi lipseste zvicul ala care sa ma faca sa-mi fac publice preocuparile.
Cui sa spun ce?
De peste 10 ani discut despre drepturi/oameni/diferente. In ultimii 6, de cind lucrez la ACCEPT, discut despre homosexualitate la orice bere la care ajung. (nu eu aleg tema. eu raspund) Am dus majoritatea discutiilor posibile. Am auzit iar si iar aceleasi argumente (chiar daca oamenii se schimbau)… si mi-am rafinat raspunsurile, am caut exemplele care sa treaca dincolo de cuvinte goale, am caut intonatii de rabin, am exersat rabdarea si intelegerea cind eram calcata pe bataturi. Mi-a devenit o a doua natura “sa explic”, sa interpretez ce spun- spre atingerea sufletului ascultatorului, sa mosesc minuscule si partiale revelatii.
Si?
Asa o sa fie si de acum incolo?


Comentarii noi