femeia simplă

Nu stiu ce s-a intimplat, dar google-ul care pina mai ieri imi era prieten, m-a dezmostenit. Si de la un PR de 4 (atins, inexplicabil, aproape imediat dupa infiintare), am ajuns acum la 0. Stie cineva sa-mi explice cu ce l-am suparat pe google?

Pentru cititorii nevinovati, PRul e un “rang al paginii” acordat, nu se stie dupa ce criterii, de insusi google. PR mic e rau, PR mare e bun.

Senzatia mea (dar poate ma insel) este ca nu stie nimeni exact (afara de google, v-ati prins) cum se socoteste PRul. Dar se pare ca pentru cresterea PRului propriu e mai bine sa fii linkuit (ca site) de catre siteuri cu pr mare.

Pina acum insa eu am descoperit care-s dezavantajele PRului mare. Daca ai PR mare, oamenii vor link la tine. Si comenteaza de dragul de a lasa pe blogul meu link la site-ul lor… sau ma contacteaza pe mail cu textul magic “salut, te intereseaza un link exchange?”

Acum, ca am PR 0, vreau sa vad cine se mai grabeste sa comenteze, dintre creditele, lenjeriile si celelalte obiecte&servicii care comentau in ultima vreme? Cine mai vrea schimb de linkuri? :)

Fara legatura cu nimeni si cu nimic, doar pentru ca l-am ascultat azi toata ziua (si abia a 5a oara am remarcat versul “So you say it’s not okay to be gay”) si pentru ca imi place in continuare, iata cintec:

Versurile – aici.

Si fara legatura cu paragraful anterior, va anunt ca parca am chef sa scriu. Miracol! :).

PS: multumiri Dianei Enciu :)

Concurs pentru bloggeri, adica.

Daca ai blog si daca esti printre ce care cred ca merita sa participi la marsul organizat de GayFest, atunci te invitam sa scrii un articol in care sa prezinti argumente pro-participare la mars.

Pui articolul la tine pe blog, trimiti un mail cu link prin care iti anunti participarea si esti inscris la Blog My GayFest, concurs organizat de ACCEPT.

Termenul limita pentru inscrieri este 4 mai, premiile sint doua (un iPod nano si o imprimanta), iar cistigatorii sint stabiliti de un juriu din care si eu fac parte. Detalii- pe site-ul ACCEPT.

Stimati tovarasi de blogo/neto/virtualo…sfera, ajutati-ma va rog sa colectez adresele site-urilor care au afisat din bannerele GayFest 2009. Daca stiti astfel de site-uri, lasati linkurile in comentarii.  Pe linga linkul (dofollow) de aici, sustinatorii virtuali vor fi afisati si undeva pe site-ul ACCEPTului, intr-un loc pe care imediat ce-l voi sti, il voi anunta aci. merci :)

Actualizare: blogurile sustinatoare sint listate pe site-ul GayFest, la anul 2009, sectiunea “Amici”.

Actualizarea nr 2: la cererea publicului, artistul a facut si banner de 125×125, si de 250×250.

E posibil sa conteze faptul ca imi permit sa ocolesc orele de virf. De obicei ajung sa ma uit la oras noaptea. Noaptea sint mai putini oameni iar zgmotele au individualitate, nu e obisnuita masa amorfa de galagie. Luminile de pe strazi modifica cladirile. Strada luminata e un hipnotizatoare pentru mine. Sa ma uit in lungul unei strazi, noaptea, ma fascineaza cam la fel cum pe cireasa o fascineaza flacarile. Ramin uitindu-ma.

Dar imi mai place mult si dimineata. Mai ales daca e toamna. Lumina e calda, buna si oblica in diminetile cu ceva soare, toamna. (sa tineti minte si sa va uitati. merita)

Imi place cind ploua, si imi place cind e ceatza. (ca sa nu se inteleaga ca imi place orice, oricind: nu-mi place cind se topeste asfaltul de caldura, nu-mi place lumea transpirata din ratb, nu-mi place mirosul homelesiilor care dorm in autobuze, nu-mi place cind n-am loc sa merg de prea multi oameni care merg, nu-mi place galagia isteric obosita (aia de intersectie) si adesea nu-mi place bucuresteanul, sofer, blocat in trafic.

Imi plac (ce surpriza! :)) contrastele: cladirile paraginite, multe aflate in plin centru- prafuite, scorojite, cu acoperisuri in curs de disparitie si scinduri in dreptul ferestrelor; casuta veche ce pare din chirpici in marginea unui miniscul parculetz amenajat demonstrativ de ontanu linga protv; cladirile invecinate ce n-au legatura una cu alta, balconase cu ruginite si elaborate modele din fier forjat deasupra unei plate vitrine de magazin de haine contemporan; diferenta constanta dintre parter si etaje (uitati-va la cladirile din centru; multe din ele au parterul modificat ca sa cuprinda in ele banci, farmacii si magazine. partea de sus insa a ramas de pe vremuri. uneori e diferenta mare. merita sa ridicati ochii :))

Visez, cum mi-a recomandat cineva, sa ma plimb pe calea victoriei, intr-o dupa amiaza de 1 ianuarie.

Imi plac intr-o oarecare masura/limita chiar si oamenii. Imi place sa stau intr-o vitrina de cafenea si sa privesc trecatorii. Imi place zumzetul barurilor si al strazii. Imi place ca uneori gasesc greu loc cind vreau sa beau o bere/cafea in centru. Imi place ca se intimpla multe lucruri, culturaliceste vorbind, si ca uneori arta coboara in strada si ma poate opri din drumurile mele.

Pentru ca una din prietenele mele m-a intrebat odata “cum de iti place bucurestiul?” am vrut sa fac poze, si sa-i arat spre exemplificare cum se vede de la mine drumul casa-job. Mi-am dat seama ca n-am cum. Pentru ca sint prea multe lucrurile pe care as vrea sa le pozez, sint prea multe detaliile pe care as avea pofta sa le prind. Si am renuntat. Asta e, mi-e greu sa dovedesc/explic “cum imi place”.

Dar imi place.

da :)