E posibil sa conteze faptul ca imi permit sa ocolesc orele de virf. De obicei ajung sa ma uit la oras noaptea. Noaptea sint mai putini oameni iar zgmotele au individualitate, nu e obisnuita masa amorfa de galagie. Luminile de pe strazi modifica cladirile. Strada luminata e un hipnotizatoare pentru mine. Sa ma uit in lungul unei strazi, noaptea, ma fascineaza cam la fel cum pe cireasa o fascineaza flacarile. Ramin uitindu-ma.
Dar imi mai place mult si dimineata. Mai ales daca e toamna. Lumina e calda, buna si oblica in diminetile cu ceva soare, toamna. (sa tineti minte si sa va uitati. merita)
Imi place cind ploua, si imi place cind e ceatza. (ca sa nu se inteleaga ca imi place orice, oricind: nu-mi place cind se topeste asfaltul de caldura, nu-mi place lumea transpirata din ratb, nu-mi place mirosul homelesiilor care dorm in autobuze, nu-mi place cind n-am loc sa merg de prea multi oameni care merg, nu-mi place galagia isteric obosita (aia de intersectie) si adesea nu-mi place bucuresteanul, sofer, blocat in trafic.
Imi plac (ce surpriza! :)) contrastele: cladirile paraginite, multe aflate in plin centru- prafuite, scorojite, cu acoperisuri in curs de disparitie si scinduri in dreptul ferestrelor; casuta veche ce pare din chirpici in marginea unui miniscul parculetz amenajat demonstrativ de ontanu linga protv; cladirile invecinate ce n-au legatura una cu alta, balconase cu ruginite si elaborate modele din fier forjat deasupra unei plate vitrine de magazin de haine contemporan; diferenta constanta dintre parter si etaje (uitati-va la cladirile din centru; multe din ele au parterul modificat ca sa cuprinda in ele banci, farmacii si magazine. partea de sus insa a ramas de pe vremuri. uneori e diferenta mare. merita sa ridicati ochii :))
Visez, cum mi-a recomandat cineva, sa ma plimb pe calea victoriei, intr-o dupa amiaza de 1 ianuarie.
Imi plac intr-o oarecare masura/limita chiar si oamenii. Imi place sa stau intr-o vitrina de cafenea si sa privesc trecatorii. Imi place zumzetul barurilor si al strazii. Imi place ca uneori gasesc greu loc cind vreau sa beau o bere/cafea in centru. Imi place ca se intimpla multe lucruri, culturaliceste vorbind, si ca uneori arta coboara in strada si ma poate opri din drumurile mele.
Pentru ca una din prietenele mele m-a intrebat odata “cum de iti place bucurestiul?” am vrut sa fac poze, si sa-i arat spre exemplificare cum se vede de la mine drumul casa-job. Mi-am dat seama ca n-am cum. Pentru ca sint prea multe lucrurile pe care as vrea sa le pozez, sint prea multe detaliile pe care as avea pofta sa le prind. Si am renuntat. Asta e, mi-e greu sa dovedesc/explic “cum imi place”.
Dar imi place.
da :)
Eu abia acum il descopar. Mergind in parc miercurea la prinz, facind piata joia la 11, privind oamenii care fac bucurestiul si altfel decit in sedinte si-n trafic la 9 am si 6 pm. Da, bucurestiul e excelent. Trebuie doar sa ai ochi si suflet pentru el.
Long time no see…
Da, si mie imi placea foarte mult Bucurestiul pana acum. Eram fascinat , imi placea aglomeratia, imi placeau oamenii.
Acum, chiar daca inca nu stau in Bucuresti, am ajuns sa nu mai am aceeasi parere. Am o temere cum ca in Bucuresti risti sa te simti singur , si da, acest lucru ma face sa nu mai fiu atras de “metropola”.
Sper sa ma insel si sa nu fie asa, dar imi va fi tare greu sa plec din provincie, micul meu orasel drag …
Ce ma fascineaza pe mine la Bucuresti noaptea sunt felinarele, luminile de la ferestre si chiar si stopurile masinilor, dragonul rosu din trafic. :)
Si daca a si plouat atunci imi place sa zic ca totul e de doua ori mai frumos, cam ca atunci cand felinarele se oglindesc si in Dambovita.
e fain in camin ..in politehnica..sa privesti pomii aia care sunt minunati…sau baltile de acolo..treb sa mi gasesc un loc in buc unde sa ma ascund…dc nu l-am gasit deja..prin herastrau ..hmm…dar mai am o luna pana ajung din nou..:)
Înainte să ajung la finalul postului tot îmi venea în cap fotografia. Că ai descris totul exact ca un fotograf ce vede lumea prin lentilă… lumini, umbre, mişcare.. totul trădează fotograful din tine. Şi chiar dacă vor fi multe poze, eu zic că ar merita. Doar nu e termen limită… le faci când le prinzi…
Sunt curiosă dacă nu cumva o să îţi descoperi o a doua vocaţie… Încearcă din când în când să prinzi una din ipostazele descrise de tine. Dar să nu renunţi până când în fotografia finală nu va fi exact ceea ce voiai tu să simţi/transmiţi.
mi-am propus si eu acum ceva timp un soi de “tema de casa”: bucurestiul…. si am ajuns la concluzia ca doar noaptea voi putea face fotografii, penca altfel, cerul bucurestiului este impanzit de un milion de fire, cabluri, stalpi si alte tampenii…
si mie imi place Bucurestiul, dar cred ca era mai potrivit pentru mine sa ma nasc atunci cand mai avea inca toate cladirile lui originale, vechi si mari si frumoase si impodobite dupa stilul secolului XIX.
am eu niste case foooaarte frumoase, pe langa care trec din cand in cand, ca sa vad cum o mai duc. sunt niste case lasate in paragina, tot pe Calea Victoriei, pe drumul dinspre Muzeul Taranului Roman spre Arcul de Triumf (cred), pe partea stanga a soselei, in zona aia unde sunt multe ambasade. acolo exista si niste case vechi atat de frumoase si parasite..
sau sa ma fi nascut macar cu mai mult timp inainte de 1984, ca sa ma fi putut plimba macar odata prin toata zona daramata pentru construirea Casei Poporului! si care am auzit ca ea era patina Bucurestiului.
Ionouka: ochi si suflet, da :)
Georgel: e greu sa fii singur oriunde. cred.
Ela: noaptea cu ploaie merita oda separata, da
benny-dana: pomii si baltile dau bine chiar si in cartierele de blocuri:)
BlindGirl: ai dreptate, asa ma uit la lume, ca fotograful, in sensul ca decupez si inghetz pt mine bucatzele de realitate-imagine. dar pasii ceilalti pina la fotografia adevarata, nu-mi sint la indemina. M-am bucurat insa mult de comentariul tau; am avut senzatia ca ai inteles cum ma uit eu la oras.
ocserver: mie imi place milionul de fire si cabluri :D :))
diana: stii ca eu m-am nascut mai devreme :P. dar a fost degeaba, din punctul asta de vedere. abia in ultimii ani am inceput sa vad bucurestiul :)
Bine ca-l mai iubeste cineva, ca io nu mai pot! L-am iubit si tocmai asta e problema, ca l-am cunoscut si l-am iubit mai demult. Lumini noaptea? Astea sunt ale oricarei asezari cat-de-cat moderne. Case paraginite? Tocmai asta ma doare, ca frumosul se darama. Mai sunt si renovate, nu zic, da’ putine si inecate in uratenii noi. Ieri am avut un flashback ciudat, de la mirosul unui corcodus inflorit mi-am amintit deodata mai multe seri de primavara in Bucuresti, din ani diferiti (foarte diferiti). Acum e mult, mult mai rau si mai urat, pute a praf, cerul nu se mai vede limpede, nu mai poti sa te opresti practic oriunde sa respiri primavara, in fata blocului, de exemplu.
Dar ca grands esprits ce ne rancontram, chiar daca din directii opuse, tocmai ce scrisei de Bucuresti ca nu mai e oras, pe cand tu constatai ce-ti place la el. Ei, pe mine m-a orbit atata praf si nu mai vad nimic din ce-mi placea.
ileanasp, am remarcat si eu in timp ce scriam ca insir si aspecte care nu-s specifice bucurestiului. le-am lasat, ca pina la urma completeaza imaginea pe care o am despre oras.
ce sa zic? vorba reclamei “stiu cum e”. dar eu vin din directie opusa, fatza de tine. ani (multi) nu mi-a placut deloc. apoi mi-a fost indiferent/normal-nesuferit. recent am ajuns la o mica reconciliere. si ieri-alaltaieri m-am indragostit de contrastele din el.
cateodata imi place si mie, dar mai ales noaptea. sau mai bine zis, numai noaptea
mai ales acum ca vine vara…
Acum, ca tocmai m-am intors din Bucuresti, am cazut pe ginduri… It’s a love and hate relationship, cred :-)
E frumos Bucurestiul primavara, in weekend. Parca uiti de trafic, nesimtire si cocalari.
Mie imi place bucurestiul..noaptea…sa ma aflu pe bancheta din spate a unei masini, cu capul rezemat usor de geam si sa privesc in gol in timp ce masina se afla in miscare…Bucurestiul e altfel noaptea, parca se transforma…parca e alt oras …toate luminitele acelea colorate..magazinele..cafenelele..ma impresioneaza…pana si stopurile de la masinile din fata …nu stiu de ce,dar as putea privii in gol asa oreee la rand …sa fiu doar un observator intr-o masina ..hoinarind noaptea pe strazile din B.
fiecare este “legat” in mod inconstient de orasul in care locuieste. Modul in care noi privim spre frumusetea sau uratenia din orasul nostru, depinde si de starea noastra psihica din acel moment… orasul se schimba odata cu oamenii care locuiesc in el… orasul reflecta multe din modul de viata al celor care-l locuiesc…este imaginea noastra reflectata intr-o oglinda…:)
Si mie imi place, dar chiar mi-e greu sa explic cum si de ce. Prin ce zona circuli?
Cel mai frumos Bucuresti pentru mine este cel de duminica dis-de-dimineata, cand e deja soare si linistea pare luminoasa.
Un prieten de-al meu a venit din strainatate pentru prima oara in Romania. A aterizat la Bucuresti…zicea ca este una din cele mai frumoase capitale pe care le-a vazut noaptea, luminata, aglomerata :) toate la un loc l-au facut sa spuna aceste cuvinte. Pe langa toate astea a zis ca este extrem de scumppp :)
Bucurestiul…hmmm
Nu am fost de multa vreme in Bucuresti, insa imi place sa merg rar si sa aud doar povesti despre aglomeratie, asfalt topit si praf. In rest, imi place Clujul linistit, ardelean si cochet.
Sper sa nu ajungem si noi o aglomeratie urbana.
Mihaela
Album2-album de familie
“Clujul linistit, ardelean si cochet” — ce idee frumoasa. Dar tare ma tem ca si Clujul o ia pe urmele Bucurestiului…
Iti place Bucurestiul, dar noaptea, e ca si cum ai spune cuiva, imi place personalitatea ta, cand dormi. Pai…
Sensio, tu ai comentat de doua ori pentru ca ai uitat ca mai comentasesi odata? Pentru link, nu?
sa ma ierti daca sint suspicioasa degeaba.
merg din militari la iancului. si-mi place bucata de drum dintre cotroceni si iancului.
Pinocchio si Mihaela… eu cind am fost ultima data in cluj am stat minute bune blocata in trafic. oamenii reactionau diferit fatza de cei din bucuresti- da, dar aglomeratia era mult mai mare decit in idilicele mele amintiri despre acelasi cluj dar din alti ani.
Bucurestiul imi place pentru ca imi da libertate. Libertatea sa ma abat de la drumurile batute, libertatea sa ma pierd in multime, fiind totusi singura, inconjurata de oameni. Libertatea sa descopar mereu ceva nou in orasul pe care care dealtfel il cunosc atat de bine. Ar merita mai mult din partea locuitorilor sai: mai multa grija, mai multa atentie, mai multa dragoste. Ma bucur sa vad ca unii dintre voi, cei care il vedeti zilnic, ati invatat sa-l iubiti :)
In general capitalele tarilor sunt mai frumoase si mai pline de oportunitati decat celelalte orase. Dar si pline de cele mai urate lucruri posibile. Ai de unde alege..
Cunosc multe persoane care locuiesc in bucuresti si se plang de trafic, de aglomeratie, poluare etc. Uite ca e prima data cand citesc si eu o alta opinie
Bucurestiul cred ca a fost frumos in perioada interbelica. Atunci, probabil chiar avea charm. Acum, e prea obositor pentru mine.