Miine merg cu Calin in excursia “de absolvire a gradinitei”. O zi cu autocarul la Vidraru, cu colegii de gradinita + minimum un parinte de copil + doamna educatoare.
Atunci cind am fost de acord ca baiatul meu si cu mine sa participam la acest eveniment, nu mi-am dat seama de implicatii. Din cite crezusem eu, plecam cu autocarul de dimineata (pe la 10), vizitam minastirea de la curtea de arges, mergem la baraj la vidraru unde copiii “sustin” serbarea si venim acasa. Ma gindeam c-o sa fie greu cu galagia de la 15 (20?) copii si cu conversatia cu parintii care-mi sint necunoscuti. Si pe care reusisem sa-i pastrez asa 2 ani de gradinita.
Dar urma sa fie un eveniment de care copiii sa se bucure, nu? Asta conta.
Acum, realitatea se contureaza cu cruzime altfel. Arata a iesire in natura a parintilor sub tema “gratar la iarba verde”. Socializarea adultilor necunoscuti devine, se pare, elementul central. Vad cu ochii mintii scene barbeque-esti, vad mamici strigind cu frenezie vai de mine, am uitat uleiul, cum mai facem salata acum, vad tatici bind bere si facind conversatie de gratar, vad 20 de copii, fericiti c-au scapat dintre blocuri, alergind ca tatarii cind ne cotropeau meleagurile strabune si tipind ca o colonie de maimutze atacata de dusmani, vad parinti care-i cearta fara deosebire de gradele de rudenie, fiind ei (parintii) deranjati din ritualurile grataresti. Ba chiar mi se pare ca aud si manele.
De parca asta nu era destul, ora de plecare este… este…. este… 6 dimineata. Pentru toata aceasta distractie va trebui sa ma trezesc la o ora la care absolut toata lumea va fi dormind afara de mine; la 5 dimineata eu voi umbla pe strazi, in intimpinarea zilei de odihna care ma asteapta.
Dragi cititori,
Mi-e greu.
Va rog din tot sufletul meu mare sa va ginditi la mine miine; sa-mi tineti pumnii, sa-mi faceti descintece aducatoare de sprijin si noroc, sa va rugati la dumnezeii vostri si la Mama Terra; si sa-mi trimiteti oceane de energie pozitiva, pace si orice credeti voi ca m-ar mai putea ajuta.
Va doresc toate cele bune, si imi doresc sa ne vedem cu bine, simbata seara, cind toata aceasta distractie va fi amintire.
Loading ...
Cred ca exagerezi. Nu e un cenaclu intelectual… e doar o iesire la iarba verde. Copiii trebuie sa si manance, si tu la fel.
Vrei sa dezbati filozofia lu’ varu’ Kant?
Hai, relax, alea.
Ia cu mustar si chifla.
Unde-s castravetii murati? :))
Prezinti peisajul intr-un mod apocaliptic! Cine stie, poate chiar te vei simti bine si ai sa reusesti sa cunosti oameni deosebiti, care pana acum iti erau doar necunoscuti;).
good karma, good vibes, good luck
chiar o sa ma gandesc la tine pana diseara.
>:D<
fingers crossed. suna inspaimantator. uite, eu repet in gand: Irina si Calin, se vor intoarce chicotind!
sa ne zici si impresiile de dupa;)
Imi pare rau ca tocmai azi te chinui asa. Sa speram ca nu toti parintii sunt manelisti si gandesc doar cu stomacul avid dupa cat mai multe gratare. Faci si tu echipa cu cei ce supravegheaza copii de la distanta mai mult decat gratarele…
multumesc, a trecut :)
- copilului i-a placut
- n-au fost manele
- n-a fost apocaliptic
- a fost foarte greu … eu credeam ca ies la gratar cu 2-30 de necunoscuti. cind colo am iesit cu 100. ca atitia oameni au fost (parinti+copii) pina la urma.
- copiii au fost niste ingerasi,tinind cont de circumstante. 3 au cazut, involuntar, intr-o balta cu noroi, al meu n-a fost printre ei
- parintii au fost ok. mult mai ok decit la serbarea de craciun, cind au taiat accesul copiilor la mosh. ca s-au inghesuit sa prind pozitii bune pentru poze. (si asa au ramas,in ciuda eforturilor dnei educatoare).
Concluzie: multumesc foarte mult. a trecut :)
Lui Calin i-a placut :) Restul, cum se zice, e istorie… :) Irina, te inteleg la faza cu 100 de necunoscuti, dar, pentu Calin, n-aveai incotro,nu?
Poza e absolut geniala, ca un tablou de gen.
Tu te gindesti la mine din cind in cind, mm?
Foarte frumoasa aceasta iesire a ta, si baltoacele cu noroi dovedesc ca n-a fost lipsita de peripetii. :P
Copiii pot fi lasati uneori si singuri, in nici un caz nu e necesar sa fie ambii parinti. In fine, a fost Ok, se pare.
Mihaela, am comentat la tine acum vreo 2-3 zile si comentariul n-a aparut :(
Pinocchio, vai, si inca cum ma mai gindesc! :D (cu mustrari de constiinta; incerc sa mai scap de o parte din ele sapt asta).
Iar poza asa mi s-a parut si mie :)… d-aia i-am si lasat atita loc. :)
100 de necunoscuti? auch. ma bucur ca nu a fost chiar atat de dificil precum tabloul pictat inaintea escapadei :)
VA INVIT SA VIZITA TI UN BLOG NOU,NON-CONFORMIST,DEDICAT VIETII, IN CARE SPER SA VA REGASI-TI SI LA CARE SPER SA CONTRIBUI TI SI VOI CU MATERIALE SI OPINII,CHIAR DACA SUNT CRITICE. CU STIMA SI RESPECT CIRSTEA FLORIN.
La multi Ani Irina.
Amu’ am pus mana pe internet. Au trecut doar 2 minute, sa-mi iei in considerare urarea! :)
am o intrebare femeie simpla ce esti , ai stat mult sa te gandesti ca sa scrii asta? io cred ca nu ..sincer ..jet
un mic sacrificiu pentru copil. unul din multele care au fost, care sunt si care vor urma :)
>:D< O sa fie bine
Cat imi place ca aveti atata rosu in poza.
E culoarea care imi place cel mai mult acum, nu ma mai satur s-o privesc.
data viitoare… voi lua copilul vecinui… si vin si eu… ma primitzi???
hai… zi da…
promit ca aduc sarea… pentru salata…
ovi
Hehehe, Ovi, daca vii doar cu sarea n-am facut nimic. :))
andreea… ce mai trebuie?? spune-mi si aduc…
Ni s-a propus si noua sa mergem cu copiii de 4 ani la Muzeul Iulia HAsdeu.. Nu am fost.. Pana la urma nu s-a mai organizat.. Ce sa inteleaga un copil la 4 ani din asa ceva?
Exemplu eu o pun pe fetita mea sa stranga jucariile.. Dupa o iau langa mine ii arat ce frumos e si ii spun ca munca da roade.. O intreb apoi ce a inteles din toate astea. Raspunsul ei: Ca munca ne roade . Bine, era seara dupa o zi plina.. Deci un copil e copil nu ii poti cere multe
Imi place ca iesi in aer liber si te bucuri de viata. Mi-ai dat de gandit.
Poze de colectie. Culori atat de reale, incat pentru o clipa m-am simtit acolo. Pana la urma sunt placute si aceste momente !