femeia simplă

Sa-mi pun, deci, niste cenusa in cap pentru felul cum ma port cind ma suna cineva si nu pot raspunde.
Iata backgroundul:
1. Unul din telefoanele mele este public; e in semnatura mailurilor de job si pe cartile de vizita. Si-l am, in aceasta situatie, de citiva ani.
2. Exista momente prelungite din viata mea cind nu pot vorbi la tel. De exemplu cind sint trainera, pot fi 2-3 zile in care fie am oameni care se uita la mine – in timpul cursului, fie am chestiuni organizatorice de rezolvat si discutii cu participantii prezenti la curs de dus – in pauze. Sint in afara Bucurestiului adesea, si uit umpic de realitatea comuna celorlalte zile.
3. Pentru mine apelul telefonic n-are prioritate in fatza activitatilor curente. Adica, daca tocmai vorbesc cu cineva, daca tocmai maninc, daca lucrez la ceva ce voi termina in 10 minute, daca dorm, atunci mai mult ca sigur ca nu voi raspunde la telefon.

Ei, in aceste conditii, daca ma suna cineva si nu pot raspunde, eu inchid. “Inchisul” insemna “nu pot vorbi acum, dar am vazut ca ma cauti; te sun eu… +nu ma suna pe alt telefon” … Nu numai ca inchid, dar chiar credeam ca sint politicoasa pentru ca fac asa :). Si vad zilele trecute pe cineva care incepe sa bombane cind apelatul ii inchide: “Nu-mi vine sa cred! Mi-a dat reject!! Ce nesimtit!”
- … :D inseamna ca nu poate sa vorbeasca, zic.
- sa-l lase sa sune, daca nu poate. Nu sa mi-l inchida in nas!
(… Pai daca doar amutzesti telefonul, apelantul n-are idee daca doar nu poti vorbi in clipa respectiva sau daca ai uitat tel acasa si, in continuare, habar n-ai ca te cauta.)

Totusi, sa mai explic. :) Cind sun pe cineva, daca omul imi inchide, sint multumita- presupun ca si-a luat angajamentul ca ma suna, iar eu am scapat de o parte din grija. Trimit eventual un sms de prima lamurire si astept sa ma sune, cind o putea. Daca insa nu-mi raspunde, trec la planul B. Si la C. Si la restul alfabetului. Adica las sa treaca oarece vreme dupa care… in absenta vreunui semn de viata, incerc pe celalalt tel (daca exista, si adesea exista), eventual pe fix… si sun, si mai astept, si sun si mai astept, si sun. Pai bine e?

Nu e. Luind in calcul si raspunsurile de data trecuta, ce am invatat eu de aici?
1. ca s-ar cadea sa nu mai inchid persoanelor carora nu le-am inchis deja de suficiente ori incit sa fi inteles singure ca, in cazul meu, e de bine :P
2. ca trebuie sa va rog pe cei care ma cunoasteti: daca va sun si nu puteti raspunde, nu mai lasati telefonul sa sune. Uitati politeturile si inchideti-mi. Va rog frumos :)

Suni pe cineva pe mobil. Dupa 3 apeluri, apelatul iti inchide. Ce intelegi din asta? Si, ca sa psihologizam si mai clar :P, ce gindesti si ce simti?

Anunturi fara numar:
*** oferta la Polirom: cartea de 4.99 lei. exista si cartea de 9.99 lei si exista alte citeva promotii. scotociti prin site :)

*** semnati aici pentru ca femeile operate de cancer la sin sa primeasca gratuit proteza de sin

*** mergeti aici ca sa aflati cum puteti explica primariei care va priveste ca doriti linga casa “un sistem de colectare selectiva a deseurilor”.

***felixuca traduce vol 5 din Twilight. ea zice ca traduce bine. capitolul 1 e disponibil gratis aici. (si celelalte, tot gratis vor fi; felixuca zice ca le face publice pe masura ce le traduce)

*** mi-am luat shalvari. unii facuti in india. de la magazinul Indian Style de la intersectia lui Pache cu Traian. (cu vreo 30shi de ani in urma treceam printr-un sat din dobrogea; din masina am vazut pentru 2-3 secunde un copil tatar de vreo 4-5 ani, cu shalvari rosii. era prima data cind vedeam shalvari. cred ca mi s-au dublat ochii de incintare, incercind sa-i vad si sa-i prind in memorie cit mai bine. iar sufletul mi s-a strins umpic la gindul ca in viitor mai degraba tatarul/tataroaica va ajunge sa se imbrace ca mine, decit eu ca el/ea. credeam atunci ca shalvarii imi vor ramine pe veci inaccesibili. iata ca n-a fost asa :))

***am gasit o retzeta de macrou marinat (d-ala cum se gaseste la supermarket, in otet, in galetuse de plastic). l-am preparat ieri, simbata ar trebui sa fie gata. daca e bun, va dau si voua retzeta.

Daca aveti drum zilele astea la Carturesti (str Arthur Verona 13-15), Verde Cafe (str Domnita Ruxandra 15) sau Soho Lounge (str Bacani nr 3) uitati-va dupa sacosa eco cu acest slogan:  Drepturi aici, acolo si pretutindeni. In ea se afla materiale info despre drepturile tale/mele/noastre. Plus niste carduri postale, stickere si carnetzele. Daca le mai gasiti, cereti-le si le veti primi. Gratuit :).

PS: La Verde Cafe, pe deasupra, mai puteti vedea si expozitia Stencil for Citizenship – autor Ion Indigo. De stencils, da. Facute pe cartoane din cutii reciclate, donate de Copacul de Hartie.

PPS: lucsien este responsabil cu grafica materialelor pe care le veti gasi in sacosa (care sint frumoase, parerea mea :)).

perspectiva preferata, din locul preferat: terasa de la cherhana

De la 2 mai, august, 2009

In primul rind vreau sa va spun ca m-am intors.  Nu povestesc, c-ar semana mult cu povestea de anul trecut si cu cea de acum doi ani :). Am pus niste poze pe Picasa, pentru cine vrea detalii.

In al doilea rind, va recomand sa va uitati pe site-ul Nemira, la sectiunea de carti de 5-10 lei. Sint carti bune. Am facut inainte de vacanta o comanda si, dat fiind pretul ridicol de mic, mi-am permis sa traiesc aventuros: am cumparat si carti pe care nu mi le doream si despre care nu stiam nimic. Printre ele Ubik – nu mai citisem SF de peste 5 ani; am avut noroc, am nimerit carte buna, o sa mai citesc- si O pisica, un barbat si doua femei.  Aceasta din urma a fost sideranta. Va dau citat spre exemplificare (Lily e pisica):

“Si-a scos un genunchi afara, sprijinindu-l de balustrada, si, aplecata deasupra acoperisului, a soptit inca o data:
- Lily!
Imediat s-a auzit raspunsul:
- Miau!
Apoi, s-au vazut apropiindu-se de ea, pe acoperis, doi ochi stralucind, fosforescenti.
-Lily!
- Miau!
- Lily!
- Miau!
A continuat sa o cheme intruna si, de fiecare data, Lily i-a raspuns – asa ceva nu se mai intimplase pina atunci.”

Deci: daca ati ajuns sa va simtiti vreodata jenati de faptul ca ati povestit prea mult despre o pisica sau daca, fiind de cealalta parte a baricadei, ati fost vreodata exasperati de cineva care v-a povestit prea mult despre o pisica, luati de cititi. E o carte bine si delicat scrisa, care va poate scapa de frustrari, indiferent in care dintre cele doua categorii numite mai sus va incadrati :).

… Celelalte lucruri ramin cum am stabilit: inca mai vreau sa renovez blogul, intentionez sa raspund la comentarii, inca nu m-am dezmeticit, nu mi-a lipsit netul… dar ma bucur sa-l regasesc :).