Comments on: Anii sint tot mai scurti. Nu-i asa?

By: Steluta

Steluta — Mon, 06 Jun 2011 18:55:16 +0000

Cred ca sunt multi ani de cand ma gandesc la natura timpului si, trebuie sa recunoasteti, este cel mai mare mister. Mi-a provocat multe reflectii. Se zice, de exemplu, ca timpul este o componenta specifica acestui Univers, a acestei lumi… cum sa zic? In sensul ca el nu exista in afara lumii noatre fizice. Este ceva ce puteti concepe? O lume fara timp? Eu nu am reusit pana acum. In vis, am observat, percepem timpul altfel. Este stiut. Putem visa intr-un minut, sau o clipita, o lunga poveste. S-a facut si un film pe tema asta “Inception”. Ca timpul din vis e mai lung decat timpul in care visul este visat.
Apoi mai este momentul prezent. Si amintirile. Ce este trecutul nostru decat niste amintiri? Poate ele sunt mai comprimate sau mai putin comprimate in amintirea noastra. Si ca sa fac iar o comparatie cu visul… Am observat ca si in vis am amintiri, amintiri din alte vise? Ce fel de amintiri sunt amintirile mele din vise? Unele par a fi din viata mea reala, altele insa nu. Persoane pe care in vis le cunosc foarte bine dar care nu exista in realitate. Sau in visul Irinei cu focul. Era acolo o geanta despre care ea stia ca este a cuiva. A cui si de unde avea ea “amintirea” asta care ii dadea certitudinea ca geanta apartine cuiva pe care ea il cunostea? Trebuia sa stie de undeva din trecut, nu-i asa? Din ce trecut, al cui trecut?
Cred ca, inainte de a ne intreba daca timpul curge mai repede sau mai incet, ar trebui sa ne intrebam daca stim ce este timpul sau daca el cu adevarat “curge” sau ce face?

By: LittleGreenLies

LittleGreenLies — Sun, 21 Mar 2010 19:29:48 +0000

Cred ca este vorba de experienta si de felul personal in care o rememoram: daca parcurgem un drum anevoios, la intoarcere acesta ni se poate parea mai scurt prin prisma faptului ca deja ne este cunoscut, stim la ce sa ne asteptam si suntem pregatiti. Dar la fel de bine ni se poate parea mai lung, imposibil de traversat inca o data, in masura in care amprenta asupra memoriei noastre este mai zdrobitoare decat experienta in sine. Cu alte cuvinte, prima oara esti marcat doar de experienta, a doua oara deja esti prins in capcana repetabilitatii, a comparatiei, a subiectivitatii propriilor amintiri. Prima experienta este unica pentru ca ai senzatia trairii “live”. Repetitia submineaza timpul prezent si ca atare perceptia acestuia este dictata de amintiri.

By: tudor

tudor — Thu, 04 Feb 2010 12:31:42 +0000

nope.
Anii sunt tot mai lungi. A demonstrat-o un destept. Parca-i spunea Kant, dar nu stiu sigur.
Cu cat sunt mai lungi…
Cam cu o secunda la cativa ani…
Mai multe detalii aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Leap_second

By: prostoevski

prostoevski — Wed, 03 Feb 2010 16:08:51 +0000

perceptia timpului pare a fi mult mai subiectiva decat s-ar putea crede, desi este propus un criteriu “cantitativ”: multimea de lucruri “noi” pe care le poti incadra ca fiind experimentate intr-o anumita perioada de timp. de exemplu: un drum pe care nu l-ai mai parcurs, de la o destinatie la alta. in sens tur, pare ca dureaza mai mult. la retur, mai putin, chiar daca “fizic” timpul a fost acelasi.
cititi chiar si voi jay ingram – theatre of the mind. ca introducere.

By: diana

diana — Wed, 03 Feb 2010 08:38:42 +0000

eu mi-am mai dat seama de ceva ce mi se intampla de cand sunt “om mare”. mi se pare ciudat ca am prieteni asa “mari” si ei, adica de varsta mea, bineinteles, dar ma gandesc uneori ca uite, discut cu oameni care au in jur de 30 ani (ca mine, ca de aia sunt prietenii mei :)), si avem teme comune, discutii cu sens, chestii de astea…
si mi se pare ciudat.
nu stiu daca se intelege ce zic, dar ma simt de parca toti de fapt ar trebui sa fim mai mici ca varsta, nu mi se pare prea logica varsta asta a mea adevarata ;)

By: nenea

nenea — Tue, 02 Feb 2010 13:47:34 +0000

Anii sunt la fel. Latul se scurteaza.
Sau, altfel: cand eram mici nu purtam ceas. Acum da

By: irina

irina — Tue, 02 Feb 2010 09:01:29 +0000

@tequila_cu_varza: vezi ca nepretuita perspectiva a autoarei postului e desupra comentariul tau. eu sint ea. ea e irina :)

@unbeso: iata teorie elaborata! merci :). vezi, insa, eu copilaresc inca :D. n-am ajuns la perioada in care sa ma uit in urma si sa ma caut de realizari. dupa cum stii, abia am ajuns sa ma gindesc la “ce ma fac, cind ma fac mare” :)

@windwhisperer: poate tu. eu ma ingras :P :)

@mara: ai pus punctul pe i. of. daca ma astepti putin, miine poimiine ajung eu la 50, si-ti spun cum e :)

@Maria: excelent linkul, merci! :)

By: Maria

Maria — Tue, 02 Feb 2010 08:51:22 +0000

sau asa: http://www.youtube.com/watch?v=b5mSrRGuf5U

By: mara

mara — Mon, 01 Feb 2010 18:43:57 +0000

eu nu vreau explicatii, eu vreau solutii! ca ma ingrozesc de cate ori povestesc ceva din tineretze si spun „acu 2-3 ani”, dupa care imi dau seama ca era cu mult inainte de copil, care intre timp are aproape 5, deci ceea ce percep eu ca 2-3 ani sunt de fapt cam dublu, adică vreo 6. concluzia mea: la 35 anii trec dublu de repede. cum o fi la 50?

By: windwhisperer

windwhisperer — Mon, 01 Feb 2010 02:13:13 +0000

hehehe, noi ne scurtam :)