Intii nu mi-a placut iarna. Cind a nins prima data am reactionat ca femeia simpla si adulta care sint: off. zapada! :(. Apoi am descoperit intimplator si surprinzator ca, dupa o pauza de foarte multi ani, patinez mult mai bine. Inexplicabil, dar imbucurator. Si am inceput sa-mi doresc sa fie frig, ca sa ramina cit mai mult patinoarele deschise.
Si mai apoi, intr-o noapte de duminica in care reincepuse sa ninga, m-am trezit in fatza unui trotuar cu zapada neinceputa. Era pustiu, asa ca am intrat pe trotuar cu seriozitate stiind ca las urme care probabil vor fi acoperite cu zapada inainte sa apuce altcineva sa le calce in picioare. Iar in fatza mea toata mizeria orasului era coplesita de un strat de curatenie neteda, asezat linistit, exact pretutindeni. A inceput sa-mi rida sufletul si m-am intors la bucuria copilareasca si deplina pe care o simteam la tzara in fatza zapezii nesfirsite.
Clipa magica doi a fost intr-o zi cu zapada varianta pufoasa, groasa si inca alba peste care a inceput sa ninga cu fulgi MAAARI si multi, care bezmeticeau agale. Am mers pe strada uitindu-ma in sus- erau uriasi, elaborat construiti si fara numar.
Clipa 3 a fost intr-o noapte inghetzata, fara vint si cu fulgi- bobite mici de gheata. Si sus, si jos, totul stralucea. Parca eram intr-un film-poveste, in care zapada sclipea peste tot urmare a unor bine cintarite efecte speciale.
Iar clipa 4 a fost una pe care nu mi-as fi putut-o imagina de nu s-ar fi intimplat. Duminica dimineata eram pe linga Cismigiu. Ninsese viscolit peste noapte, utilajele de dezapezire nu ajunsesera in zona inca, iar oamenii erau prin casele lor sau ale altora, numai pe strada nu. Bulevardele pareau ulitze, fara masini, fara marcaje si cu contururile imblinzite de zapada de’un cot. Am mers prin zapada nebatatorita inca si am traversat pe rosu de citeva ori, pentru ca in nici o directie nu se vedea nici tipenie de masina. Stiti sintagma <liniste ireala>? Ei bine, imaginati-va ca nu e una deja consumata si ca o auziti pentru prima data; pentru situatii ca aceasta pe care v-o povestesc a fost creata. Si deodata:), in linistea ireala se aude zgomot de masina. Si imediat dupa zgomot, pe linga mine trece “in tromba” o masina de teren. Si dupa ea, inca una. Si inca una. Si inca una. Mergeau in fortza, zapada sarea din rotile lor, si aratau vesele ca niste ciini scapati in aer liber dupa prea mult stat in casa.
Frumoase sint lucrurile potrivite, in locurile potrivite si la momentele potrivite! Am zis! :)
ih, acum ca sunt departe si nu mai am cum sa traiesc aceasta senzatie iti dau dreptate:nu-i nimic mai placut decat sa “incepi” tu o strada pe care, peste noapte, s-a asternut zapada.
intrebare, ca sa imi lamuresc senzatia: e drept ca asemenea premiere au loc doar dimineata, dar nu ti se intampli sa asociezi zapada cu linistea?
(acuma, ca mi-ai atras atentia, imi dau seama ca asociez “zapada de basm” cu linistea)
in Bucuresti e greu sa gasesti zapada neinceputa dimineata. Oamenii (multi) incep sa mearga pe strazi de la 5-6 am. Poate eventual, simbata/duminica dimineata- dar nici asa nu-i sigur:clipa magica 4 s-a intimplat dimineata pe la 9; desi pustiu, si desi nu era nici urma de potecutze, niste urme de pasi existau. Clipa magica 1, cea cu zapada neinceputa, a fost intr-o seara de duminica, pe la 10 pm. Ningea de citeva ore. si am dat peste un trotuar neumblat.Imi aduc aminte ca era liniste :). Chiar daca-i putin probabil sa fi fost liniste deplina, probabil ca era una din cele mai linistite ore posibile.
eu ma tot contrazic cu toata lumea care tot comenteaza ca “iara ningeeee, iara o sa fie mocirla si nu stiu ce” si ma cam enervez asa.
eu am ramas la un stadiu in care intotdeauna mi-a placut iarna (si n-am suportat vara, printre altele) si cand ninge asa mult, sunt si mai fericita. poate pentru ca n-am masina, si chiar daca as avea, poate m-as gandi sa n-o mai folosesc o vreme, pana o sa se poata circula in tara asta pe timp de iarna, si as merge cu metroul, ca nu e mare lucru.
plus ca nu e printre prioritatile mele ca nu pot masinile sa circule. eu ma bucur ca ninge mult de tot, ca mereu.
si cateodata prind si eu momente ca tine, de zapada neatinsa, cea mai frumoasa :)
frumos spus… momentul 4 ar putea fi o reclama foarte reusita la niste masini de teren :D
ca ieri tot am vb si imi ziceai ca vrei sa vina frigul pt patinaj…ei bine azi dim la noi era un soooare,am luat adidasii (renuntand la bocancii de iarna) si cu fericire in suflet,fuga la curs. pe parcursul cursului,vedeam pe geam cum a inceput ploaia, si apoi mai tare si mai tare..ca a ajuns sa ploua cu galeata. apoi s-a transformat intr-o ninsoare superba,cu fulgi mari si albi (bine…un pic umezi si greoi,plini cu apa,dar nah..tot minunati),care m-au facut pana la urma sa vreau sa merg pe jos pana acasa de la curs si din nou cu fericire imensa in suflet si o stare de bine :).deci da…poate fi si iarna frumoasa (daca nu ingheti de frig :P )
Am citit cu plăcere… am zâmbit.. a nins astă noapte cât pentru două ierni la mine.. văd eu cum fac…
e frumos sa fii boem din cand in cand sa uiti de tine si de restul si sa te … pierzi in zapada.
permite-mi totusi sa fiu pesimistul si negativistul care spune ca as fi preferat sa fiu la munte sa vad ninsoarea, nu intr-un oras deja prea aglomerat unde o intrusa ca zapada nu poate face decat sa incurce.
in rest, cu aceeasi simplitate de om “simplu” te pup si abia astept sa ne mai si vedem ( dupa ce trec ghetzarii )
… intre timp am mai colectat niste clipe, dar de alta natura :). multumita soferilor. dar nu voi detalia aici. poate, cine stie, apuc sa scriu un post despre asta