femeia simplă

Acest post nu este un strigat de ajutor, ci un promo pentru numarul pentru urgente europene.

Cu ceva vreme in urma, noaptea, in fata blocului, m-a amenintat cu un cutzit un cetatzean. N-am apucat sa aflu ce voia, deoarece el mi-a spus “nu tzipa”, eu cu mare si nebanuit volum am tipat, iar el a fugit. repede. (Diana, pls, nu-i spune lu’ mama :D).

Eu, in seara respectiva, acasa la mine, il aveam pe bunicul care (adormit) se uita la tv asteptindu-ma sa ma intorc, ca sa-mi predea copilul; asa ca n-am comentat incidentul in nici un fel, ca sa ajunga si minunatul bunic sa se odihneasca la el acasa pina la urma. M-am  gindit o vreme sa merg a doua zi sa reclam la politie, dar am renuntat la gind. Caci nu-i retinusem deloc fatza omului, si sa merg sa fac o plingere de principiu, nu prea vedeam la ce ar ajuta.

La citeva zile dupa, am ajuns sa ma gindesc c-ar ajuta alti oameni care vin noaptea acasa… dar tot nu m-am dus la politie. iar dupa o saptamina cineva mi-a zis “trebuia sa suni la 112. trimiteau un echipaj de politie in zona. si chiar daca nu-l prindeau, cetazeanul cu cutitul ar putea fi macar intimidat de prezenta politiei in zona.”

Si atunci a fost  prima data cind m-am gindit la 112 in respectivul context. Pentru mine 112 era numar pentru urgente, ori eu scapasem de agresor, deci n-aveam nici o urgenta.

Ieri am vorbit cu un om din politie despre asta. Om care mi-a spus ca trebuia sa sun la 112 si dupa ce “urgenta” a trecut. Un cetazean cu un cutit in mina e motiv suficient pentru ca mai multe echipaje de politie sa fi fost trimise in zona. Daca ar fi prins pe cineva care corespundea semnalmentelor, atunci politia m-ar fi contactat si mi-ar fi cerut sa vin sa fac o declaratie. daca nu, n-ar mai fi trebuit sa fac nimic in plus  DAR politistii ar fi fost atenti in mod special in zona respectiva, la barbatii care aveau semnalmentele agresorului meu. S i toata lumea ar fi fost in mai mare siguranta.

[In alta ordine de idei, eram odata intr-un autobuz in care 2 oameni au inceput sa se bata. cineva a sunat la 112 si, spre mirarea mea, in 2 minute un echipaj de politie a oprit autobuzul, a invitat extrem de politicos oamenii care se bateau sa coboare (respectivii au coborit), si in 5 minute de cind bataia incepuse, ea si disparuse dintre noi.]

Asadar, eu n-am stiut, dar acum stiu, si va spun si voua: 112 nu e doar pentru urgente “active”, e si pentru informat politia de posibile probleme, spre binele tuturor. In plus, uneori e posibil sa treaca doar citeva minute de cind suni, pina politia ajunge.

Sau, cum imi zicea cineva, 112 e ca apa sfintita:  cind  ai o problema, poate nu ajuta, dar nici n-are la ce sa strice daca suni. :)

Cu vreo 20 de ani in urma, am nimerit in avion linga un alt student la filosofie (“student la filosofie” este doar coincidenta care mi-a permis recuperarea acestei amintiri; nu are nici o alta semnificatie.)  Care tot pe feministe avea boala si voia sa vorbim despre asta. Nu stiu cum e cu feministele, i-am zis, dar stiu ca nu-mi place cum sint “abordata” ca femeie de catre lumea in care traiesc. Sint discriminata. (Abia invatasem asta, cu sint discriminata, de la sefa mea englezoaica. recunosc :))

- Cum esti discriminata? Respectul meu pentru femeie este nesfirsit, nu ma intelege gresit. Dar cred ca femeia in romania poate sa faca orice face un barbat.

- Femeia din romania (anului 1990siunpic) nu poate sa mearga cu o prietena intr-un bar, in ro. deci sint discriminata (paranteza pentru cei care nu inteleg: in anii de dupa revolutie existau doar circiumile de cartier, in care o femeie “respectabila” nu putea intra orice ar fi fost, si restaurantele obosit-comuniste in care ca femeie trebuia sa intri neaparat insotita de un barbat. altminteri se chema ca esti lucratoare de sex comercial, care cauta clienti. ca a venit vorba de restaurant- acolo o femeie respectabila nu putea sa dea comanda- era nevoie de un barbat ca sa comunici cu chelnerul. punct. zau :))

- Nu e vorba ca nu poate, imi raspunde tinarul. E vorba ca nu vrea.

- Ce nu vrea? N-auzi ce eu vreau? si nu pot. Asta iti zic.

- Nu e vorba ca nu poti. Nu e nici o lege care sa te opreasca. Si sint convins ca daca ai intra intr-o circiuma de cartier, n-ar veni nimeni sa-ti zica sa iesi afara. Poti sa mergi unde vrei. Intrebarea este de ce ar vrea o femeie sa intre in spatii in care sint doar barbati beti, sau in care femeile singure la  masa sint automat bifate la prostituate? Poti s-o faci. Dar daca o faci, iti asumi consecintele- nu vii dup-aia si zici “am  fost discriminata. m-a ‘njurat “.

————-

Discutia de acum 20 de ani nu mai are nici o miza in prezent. Tot asa, pun pariu ca filosoful din povestirea de alaltaieri, peste 20 de ani va zice senin, de exemplu: da, bai, chiar erau de ris regulile pe vremuri. femeile luau numele sotului, cind se maritau. iar daca divortau si voiau sa pastreze numele pe care il folosisera in ultimii 3-5-15 ani, ex-sotzul putea zice “ba nu, ca nu vreau eu- e numele meu”. si “nu” raminea. ha :)

Acum mi-a zis  “dar nu obliga nimeni pe nimeni sa ia numele nimanui. asta nu e o problema.”

Am avut recent o mica ciondaneala cu un tinar student la filosofie care mi-a explicat ca el e mare iubitor si respectator de femei.

si eu la fel, am zis  la inceput, crezind ca, iata, am gasit deja ceva semnificativ si comun. ca sa inteleg repede ca tinarul cind zicea femei, in expresia de mai sus, se referea la mama sa. A-ha. ok. eu n-o cunosc pe doamna. Am vrut sa schimb subiectul, caci  doamna mama nu ma interesa…ca sa constat insa ca tinarul pornise un dialog pe termen lung in care eu primisem din oficiu rolul de ascultator. voia sa vorbim despre feministe, si sa zicem, in cor, ca feministele, spre deosebire de mama sa, sint niste femei frustrate care  vor nu se stie ce, dar foarte probabil – mai multe drepturi ca barbatii.

Am regretat o data in plus ca n-am cultura feminista; sint femnista, dar asa, mai din popor. dogma, n-o cunosc. Si atunci, cum sa fac conversatie cu filosoful? mda. sa-i zic deci pe intelesul meu. Pentru mine feminista inseamna normala la cap. Femeia care vrea pentru ea (si pentru celelalte femei) sa fie lasata in pace. fara ca nimeni sa-i explice ce s-ar cadea sa faca si ce nu, sau ce poate sa faca si ce nu. Si pentru barbati, feminista din mine vrea tot asa.

si tinaru’  mi-a zis aproximativ: uite, vezi, asta e cusurul tau (si-al feministelor, fie ele culte sau din popor):  exagerezi! cine nu te lasa pe tine, sa faci ce vrei?

[va urma]

A trecut atita timp de cind n-am mai scris, incit cei care inca ma mai au in readere isi vor imagina poate ca mi-a fost hackuit blogul.

Dar n-a fost. Eu sint.

Sa-i dea Cel care repartizeaza sanatatea, sanatate lui Gabi HaiPa, caci doar pentru ca el a platit si a gazduit, acest blog continua sa existe.

Planuiesc sa ma intorc. Inca n-am ajuns sa citesc ce scriu altii (pe bloguri, zic, n-am mai ajuns. ca de citit, slava … nu stiu cui, citesc. si pe hirtie si online. bloguri, nu). Dar de luni de zile ma tot gindesc la “asta ar fi un subiect bun”. Pentru ca gasesc din nou lucruri care ma mira si pe care le vreau impartasite. Si pentru ca in ultima luna, am gasit iar (desi au trecut ani de cind nu mai scriu constant) oameni care ma stiau dupa blog. (Ca sa fiu corecta, ma stiau mai degraba dupa Calin de pe blog. Care Calin are acum 8 ani, e in clasa a IIa si nu se bucura deloc ca e in aceasta situatie).

Hai, ca zic “publish” inainte sa ajung sa ma razgindesc. Eu sint. I’m back.