Author Archive for irina

Muzica sufletului meu romanesc

Published
by
irina
on February 13, 2008
in ale mele and blogging
. 14 Comments

Mi-a dat Tomata o leapsa, leapsa pe care eu mai reusesc s-o vad doar multumita Google Readerului…. Ca site-ul Tomatei e momentan disponibil doar pentru initiati si norocosi (e in restructurare, iar Tomata promite ca va reveni in forta :)).
Asa. Ma invita ea sa vorbesc despre muzica autohtona (contemporana) care-mi gadila mie urechile in mod placut.

Trebuie sa recunosc ca nu-s printre cei calificati sa vorbeasca pe acest subiect. Habar n-am ce-o fi cu muzica asta contemporana. O stiu doar pe Oana Zavoranu cantand live ‘TUUU! Esti soa-re-le meu…’… asa cum doar ea stie s-o faca. (daca n-o stiti, ascultati-o. dureaza 19 secunde.) De memorabila, e memorabila. Dar gadilat … nu; poate zgariat. (apasat).
Asa c-o sa-mi iau libertatea sa mentionez muzica romaneasca de care mi-e dor in seara asta.

Apoi, pentru completa informare a cititorului, pot sa precizez preferintele ceva mai recente (si fara linkuri): Iris (fara Felicia Filip!).
Si taxi, vama veche, sarmalele reci, vank, pasarea colibri, tapinarii… si-or mai fi si altele.

Si… in afara de orice concurs, pe primul loc, minunata, incredibila si inegalabila Ada Milea. Catre care nu pun link, ca ea e de ascultat ‘in direct’ :).

Iar daca e sa zic care-i cea mai buna voce romaneasca a momentului… cu toata lipsa mea de expertiza in domeniu, pe cea mai buna voce o stiu. Multumita intamplarii (si karmei mele bune), am ascultat-o live si nu-mi mai trebuie sa ma documentez ca sa ma conving ca EA e. Maria Raducanu.

Voce si suflet :).

Sf. Valentin e bun

Published
by
irina
on February 12, 2008
in ... educative, anunţuri din avizier and gay et al.
. 14 Comments

Sf Valentin (ca si din morti resuscitatul Dragobete) e o sarbatoare buna pentru indragostiti. Cand nu esti indragostit invazia de inimioare e kitchoasa, iar sarbatoarea e ‘consumerista’. Cand esti indragostit iti pare rau ca nu poti cumpara toate inimioarele. (cel putin in cazul meu asa e :P). Ei, daca-i bun pentru indragostiti, eu cred ca putem zice linistiti: Sf Valentin e bun.

Acuma sper sa nu lezez simtamintele religioase ale nimanui* dar dupa cum se vad lucrurile de aici, din biroul meu, Sf Valentin pare sa fie un sfant nu doar bun, ci si gay friendly.

Altfel nu stiu sa explic coincidenta care face ca:
- de sf. Valentin, Taromul sa anunte o promotie care cuprinde si** cuplurile gay (acelasi Tarom care cu ceva vreme in urma a fost atentionat de CNCD ca-i discriminatoriu sa vii cu o oferta promotionala valabila doar pentru cupluri barbat-femeie )
- de Sf. Valentin, Radio Total anunta Valentine’s Gay… cu un promo care mie mi-a placut. Iata-l:

Nu cautati intelesuri obscure si revelatii senzationale.

La Radio Total Valentine’s Gay este, ca peste tot si pentru oricine, ziua indragostitilor. Tuturor indragostitilor.
La Radio Total credem ca sintem in sfirsit suficient de destepti si de deschisi la minte incit sa ne acceptam unii pe altii asa cum sintem. In culori si sunete si forme diferite.
La Radio Total chiar credem ca daca dragoste e, restul nu conteaza !

La Radio Total chiar auzim cu totii aceeasi muzica.

Asculta Valentine’s Gay la Radio Total, si vei auzi si tu aceeasi muzica, alaturi de noi.

Esti liber sa intelegi ce vrei.
Esti liber sa intelegi.
Esti liber.

14 februarie - Valentine’s Gay - la Radio Total - o singura zi si aceeasi muzica - pentru toti.

Si, fara legatura cu Sf Valentin, dar oarecum pe aceeasi tema:
Editura Parlalela 45 a lansat ieri, la Carturesti, volumul „Legendele iubirii: miturile necenzurate ale Greciei” a lui Andrew Calimach. Cartea costa 20 Roni, si-i tradusa de o draga prietena de-a mea, prietena care vorbeste si scrie foarte frumos romaneste. Deci ma astept sa fie foarte frumos de citit :).
Iar despre continutul cartii… dupa cum zice Calimach pe ultima coperta:
“Nu putem decat sa ne intrebam daca aceste povesti, odinioara sacre, n-ar fi cumva si mai apreciate in forma lor autentica, daca, descoperind in ele intregul spectru al dorintei, copiii nostri n-ar creste cumva mai toleranti unii cu altii, mai bogati in respect si acceptare de sine.”

Sa ne-ntrebam.

———————-
*eu nu-s deloc o fiinta religioasa; dar ii respect pe unii oameni care sunt.
** promotia pare sa cuprinda, de fapt, si cuplurile parinte-copil: Oferta este valabila pentru 2 pasageri care calatoresc impreuna ( 1 adult + 1 companion).

Mr Perfect

Published
by
irina
on February 10, 2008
in ale mele and blogging
. 19 Comments

Leapsa de la Aida. (Foarte grea leapsa!) Am stat si m-am tot gandit, confuzata fiind in primul rand de partea fizica a perfectiunii.

Cum arata barbatul ideal?
Cred ca-i mai complicat si din cauza ca, fiind eu mai in varsta, am un trecut destul de vast la care sa ma raportez cand ma gandesc la partenerul ideal. :) Ori, raportandu-ma la el (la trecut adica) remarc ca barbatii din viata mea n-au prea semanat unul cu altul. (Ceea ce mi se pare un lucru bun, nu?). Nici ca look (culoare par/ochi, inaltime, constitutie, trasaturi ale fetei), nici ca temperament. As zice cu mana pe inima (pana la urma) ca datele fizice nu conteaza. Datele fizice conteaza, eventual, intr-o prima etapa, pentru ca oamenii frumosi au sanse mai mari sa trezeasca interesul… si odata trezit, iti poti da seama si de suflet. De fapt conteaza (nu va enervati; sunt femeie si am voie sa ma razgandesc de cate ori vreau). Ca trasaturile si firea omului sunt oarecum exprimate de felul in care arata.
Sa zicem asa: barbatul ideal (pentru mine) are ochii vii, un zambet care te face sa ramai o clipa in plus uitandu-te la el si maini expresive.

Daca ajungem insa la suflet, e mult, mult mai clar.
Obligatoriu:
- e bun (bunatatea vine la pachet cu onestitatea, parerea mea)
- e destept
- imi ofera tipul de afectiune care-mi trebuie (asta nu stiu sa explic; dar prespune sigur niste liniste, echilibru, incredere); + poate sa primeasca si sa se bucure de felul de afectiune pe care pot sa-l ofer

Facultativ, dar important pe termen lung:
- rezoneaza cu tipul meu de umor
- imi inspira atitudini mai histrionice decat pornirile mele standard (pentru ca mie imi place de mine mai mult cand ies din starea mea obisnuita… si un partener in preajma caruia mie imi place mai mult de mine, e de apreciat, nu? :))
- aude ce ii spun din prima (hai, maxim a treia oara)
- ma lasa sa-mi vad de ale mele (daca nu-s si ale lui);
- nu cere socoteala (la atitudinea fata de mine si fata de altii ma refer, nu la nota de plata de la masa); intelege firesc (nu pentru ca-si impune sa fie politicos) oameni diferiti; nu-i deranjat de diversitatea prietenilor mei
- apreciaza macar in linii mari aceleasi mancaruri ca si mine (asta nu-i obligatoriu… dar imi place ca atunci cand fac mancare sa fie toata lumea multumita, …si vorbesc de ideal, nu? :))
- nu vrea sa ma ingrase si, in general, nu conteaza pe faptul c-o sa ma schimb.
- imi lasa un coltisor care sa fie doar al meu (asta am mai zis-o odata, sub alta forma, dar e importanta :)).
- ma vede frumoasa (asta cred c-ar trebui trecuta la obligatorii:))
- se implica in … implementarea activitatilor domestice pentru ca i se pare firesc sa fie asa, nu pentru ca ‘vrea sa ma ajute’;

Tot la obligatorii: Este atras de mine si ma atrage sexual. Ma iubeste si il iubesc.

Pentru ca lucrez la ACCEPT ;), imi permit sa fac o succinta referire si la femeia ideala: Ally McBeall (ma refer la personaj, d-aia nu mai dau alte detalii). (Sa nu intelegeti ca-mi plac femeile blonde, slabe, cu sanii mici, gura mare… e doar o coincidenta; pana la urma, DOAR sufletul conteaza :)).

Test-bonus: ‘what color heart do you have?’

Your heart is purple

For you, love is about establishing and developing a deep connection. If it’s true love, it brings you more wisdom and inner strength. Your flirting style: Sincere.
Your lucky first date: An afternoon at a tea house.
Your dream lover: Is both thoughtful and expressive.
What you bring to relationships: Understanding

(What Color Heart Do You Have?)

Leapsa merge mai departe (+/- test) la: cirese, Monica, Janie, Dna Arhi . Hai, si la Dono, Finix si De Ce. (toti (si toate) au libertatea sa vorbeasca despre femeia ideala, in cazul in care ‘barbatul ideal’ nu-i un titlu care sa-i inspire).

(cine vrea lepse e rugat sa lase un semn; mai am trei restante, dupa cum urmeaza: filmul in care as vrea sa traiesc, cea mai buna voce romaneasca, cel mai bun blog.)

A fi sau a nu fi. Mircea Badea

Published
by
irina
on February 8, 2008
in ... educative, anunţuri din avizier, gay et al. and in lupta cu morile de vant
. 28 Comments

L-ati vazut pe Badea aseara? Eu am dat de el tocmai in clipa in care a inceput sa vorbeasca de un blog (la emisiunea care se cheama “in gura presei”, emisiune in care povesteste ce i se pare lui de interes din ziarele zilei). Ce a zis despre blog? Ca autoarea lui trebuie sa se epileze pe maini, si asta plecand de la o poza in care se vede ceva par pe antebrat. Care e legatura cu ‘specificul emisiunii’, si anume cu presa? Nu este.
Inseamna (deci) ca are o legatura cu Mircea Badea. Cat a vorbit el pe aceasta tema? 5 minute! (5 minute dintr-o emisiune care dureaza o ora, cu reclame cu tot). Asadar subiectul e de maxima importanta pentru MB.

Trec peste faptul ca parerea lui Badea despre parul de pe maini e doar parerea lui Badea. (parerea lui despre par pe maini la femei… pentru ca vrand sa se dea ca exemplu de mascul caruia femeile paroase ii fac concurenta, a ridicat maneca. Moment in care prespun ca telespectatorii care impartasesc oroarea lui B pentru par, au exclamat involuntar: acopera-te!!) Si peste faptul ca libertatea lui Badea de a fi oripilat de par e pe picior de egalitate cu libertatea fetei de a se bucura de el sau de a-l ignora. Si peste faptul ca felul in care se prezinta cineva intr-o imagine pe blogul personal ramane la alegerea celui care se prezinta. Si peste faptul ca Badea isi poarta parul intr-un fel care mie NU imi place (ca pare o casca, nu par).

Trec peste toate ca sa asez lucrurile intr-un context mai larg.
Observam deci ca lui MB nu-i plac femeile care au par pe maini.
Alta data (in trecutul recent), l-am auzit explicand cu aplomb ca nu-i plac femeile incaltate in balerini. (adica in pantofi simpli, fara toc*).
Si in mod constant l-am auzit oripilandu-se ca femeile dezbracate pe prima pagina a libertatii sunt grase. (pentru DoDu, care fiind in canada poate nu e la curent cu libertatea: libertatea asta e un tabloid, cotidian, de foarte mare circulatie care are pe prima pagina in mod obisnuit vedete porno feminine prezentate natur sau in chiloti si alte vedete feminine, prezentate tot asa. Uite aici o exemplificare de prima pagina a libertatii). Ei, femeile in cauza sunt oricum numai grase nu. E adevarat ca nu sunt nici anorexice… dar sunt modelul de femei care-si intemeiaza cariera (si) pe silueta… deci sunt mai slabe decat femeile reale :). Deci putem zice ca lui Badea nu-i plac femeile reale (sau cel putin majoritatea lor covarsitoare).
(Hi, sunt irina, nu ma epilez pe maini, sunt foarte slaba si port pantofi fara toc.)

Ce observam in cele de mai sus? Ca lui B ii plac poate papusile Barbie,
- la care talpa e asa configurata incat si sa vrea n-au cum purta balerini,
- care au o talie suficient de fina incat pot s-o invidieze doamnele purtatoare de corset in cautarea unui record de Guiness Book,
- si la care toata pielea (afara de scalp) este dintr-un fin si catifelat plastic.
(s-ar putea totusi sa nu-i placa nici Barbie, pentru ca am auzit de la el si niste remarci legate de sanii ‘amigdale’, pe care nu m-am priceput sa le interpretez… dar care ar putea sa insemne ca sanii nefiresc de ridicati nu sunt ok).

Sau am putea conchide ca lui Badea nu-i plac femeile.

[Poate n-am dreptate si, oricum, departe de mine gandul de a-l infiera… (posturile mele anterioare pro drepturi gay pot sa confirme intelegerea mea fata de realitate). De ce scriu despre asta atunci?
Pentru ca, daca am dreptate, am impresia ca Mircea Badea nu-si da seama. Nu-si da seama ca lui Mircea Badea nu-i plac femeile.]

LE- adica, adaugire ulterioara, later edit:
*Aprozarnet insista aici si aici ca n-am inteles cum e cu balerinii. E posibil ca MB sa fi vrut, de fapt, sa spuna ca nu-i plac femeile care poarta ceea ce le dezavantajeaza, pe motiv ca e la moda. Ramane de clarificat acest aspect.
Dar eu tot sunt convinsa ca pentru MB femeia ideala e papusa barbie. (aprozarnet, esti multumit? :)) (si DoDu ar trebui sa fie multumit, pentru ca am evitat o cacofonie, inlocuind mai sus ‘zica ca’ cu ‘spune ca’.)

ANSITul suna intotdeauna doar o data

Published
by
irina
on February 7, 2008
in ... educative and pe la altii auzite
. 3 Comments

Am primit un mail despre niste cursuri organizate de ANSIT (Agentia Nationala pentru Sprijinirea Initiativelor Tinerilor), mai precis de reprezentantul ANSIT pentru regiunea de nord vest (Bistrita-Nasaud, Bihor, Cluj, Maramures, Satu-Mare si Salaj). La aceste cursuri se pot inscrie tinerii intre 14 si 35 de ani, din judetele din paranteza anterioara (vad ca limita de sus a ‘tineretului’ urca permanent, asa incat sa se mentinta la distanta de 2-3 ani de varsta mea (cand aveam eu 28, tinerii se terminau la 25, cand aveam 30, la 28)). Dar sa trecem peste asta, fiecare cu karma lui. Am citit mesajul cu atentie, sa vad daca-i potrivit pentru tinerii din jurul meu. Si nu regret deloc ca l-am citit. :)

Pentru ca astfel am aflat cateva lucruri de genul celor pe care ma asteptam sa vad… daaar si alte lucruri, mai putin comune. Vi le prezint pe acestea din urma:

  • Tipul programului: program naţional de educaţie non-formală în domeniul tineretului derulat si la nivel regional la nivel de start-up. (tineret derulat? si la nivel national la nivel de start-up?????? … Aham!)
  • Toti participantii vor primi materialele personalizate ANSIT necesare la curs. (pentru mine asta e de ras, dar poate e asa din cauza ca nu ma inscriu in grupa de varsta vizata. Stimati cititori mai tineri, spuneti-mi: voi va alegeti cursurile la care mergeti in functie de ce-i inscriptionat pe mapele si pe pixurile pe care le primiti acolo?))
  • Programul: fiecare participant va primi in mapa programul zilnic de training, masa si activitati. (e luat cu copy/paste, deci scris si in original fara diacritice; va asigur ca la prima citire am inteles ca oamenii primesc masa (si activitati) in mapa. Cu program cu tot.)

Si acum cireasa de pe tort: adevaratul motiv care m-a determinat sa fac un post pe tema asta este procedura de selectie a candidatilor.

  • Selectia se va face conform metodologiei de accesare a programului, pe principiul “primul venit primul servit” [..]. Doar persoanele selectionate vor fi contactate telefonic o singura data. (Daca nu raspundeti la telefon va fi contactat urmatorul de pe lista) .

Daca nu raspunzi la telefon O DATA, va fi contactat urmatorul???? (nu-s suficiente semne de intrebare, dar ma opresc aici). (si daca esti la baie? Si daca esti in examen? Si daca pur si simplu nu poti sa raspunzi in momentul in care te suna ei pentru ca esti un tanar implicat in diverse activitati de schimbat lumea si chiar in clipa aia o schimbi?)

I-am cautat pe net ca sa va dau linkul (poate vreti sa va inscrieti), ocazie cu care am remarcat o diferenta intre mesajul primit pe mail si prezentarea de pe net.
Conform mesajului primit de mine te puteai inscrie oricum, numai prin email nu (si eu pusesem asta pe seama procedurii de selectie, ca daca selectezi oamenii in ordinea primirii formularelor, n-ar fi fost corect fata de cei care n-au acces la net sa accepti si emailul ca mijloc de comunicare). Dar pe site scrie ca te poti inscrie si pe mail, daca trimiti formularul de inscriere scanat. Problema era stampila prespun; si intre timp s-au lamurit ca formularul stampilat poate sosi si pe mail. :)))

Si mi-am adus aminte de o faza de la notariat:
Notaritza, catre secretara/asistenta:
- asta e original, nu copie!
- e copie, doamna
- tu, la experienta mea, imi spui mie care e copie si care e original?! E original! Nu vezi ca are stampila rosie?
- … e copie, doamna. Copie color :D
(era copie color, iar notarita era de pe vremea cand fotocopiile erau neaparat alb-negru).

Stau si ma intreb cum a fost selectat personalul care a gandit prezentarea cursurilor. Pe principiul ‘primul venit, primul servit’? :P :) (in cazul in care cel care a elaborat prezentarea e un tanar aflat la inceput de drum, il rog sa considere acest articol drept o critica constructiva, care sa-l ajute in activitatea viitoare:). Si ca sa va dovedesc buna mea intentie, iata link catre pagina ANSIT-ului unde sunt prezentate si cursurile din alte regiuni. Succese!)

Casatoria gay: argumente contra

Published
by
irina
on February 6, 2008
in ... educative, gay et al. and in lupta cu morile de vant
. 22 Comments

Poate ati auzit sau poate n-ati auzit despre o initiativa a unor parlamentari romani, parlamentari care solicita modificarea definitiei familiei si casatoriei din Codul Familiei. Ce doresc dumnealor? Ca acolo unde scrie “soti” in codul familiei (si inca 2 legi pe tema asta) sa scrie si “barbat si femeie”. Nu vreau sa discut acum chestiunea casatoriei gay, ci sa va supun atentiei ‘expunerea de motive’ pe care parlamentarii initiatori au adus-o in sprijinul initiativei lor. (Va rog sa va pregatiti sufleteste pentru un moment aparte.)

Citez:
Inca de pe vremea stramosilor nostri daci si apoi in timpul vremelnicei ocupatii romane a 14% din teritoriul Daciei [va rog, nu treceti nepasatori peste acest inceput de fraza; reluati-l!], familia a constituit o institutie fundamentala. Acest lucru este confirmat de doua definitii din Istoria Dreptului Roman [pai…noi ascultam la dreptul Roman? Romanii- rai; dacii –buni… Credeam ca asta am lamurit-o la inceput] care au ramas celebre [p-astea ar trebui sa nu vi le mai spun, odata ce sunt intrate in memoria colectiva. Dar vi le zic.]: Domitius Ulpianus (223 en) – ‘casatoria este unirea dintre un barbat si o femeie, care depinde de convietuirea neintrerupta’; Erremius Modestinus – ‘casatoria este unirea dintre un barbat si o femeie si continuitatea de viata atat pe plan religios, cat si pe plan social si politic’ [doua citate, memorabile intr-adevar, din care inteleg ca sunt nule casatoriile in care partenerii nu convietuiesc neintrerupt, sau nu sunt de aceeasi religie, sau nu au aceleasi afinitati politice; ‘continuitatea de viata pe plan social’ nu mi-e clara… dar prespun ca asta nu va impiedica anularea altei serii de casatorii, in care ea nu-i respectata].

Daca Goethe, un romantic, facea remarca dupa care casatoria este ‘inceputul si culmea oricarei culturi’, Proudhon, mai sobru, sublinia: ‘casatoria este sacralitatea justitiei, misterul viu al armoniei universale, forma data de insasi natura religiei speciei umane’ , iar dupa Leon Blum ‘casatoria este punerea laolalta cu o fiinta de celalalt sex a tuturor intamplarilor vietii, a tuturor functiilor fizice [:D] si a tuturor nazuintelor morale care o alcatuiesc’. [totdeauna am avut o slabiciune pentru eruditi; eu zic ca si asta e de recitit… si chiar de memorat daca sunteti de aceeasi parte a baricadei (desi p-aia cu functiile fizice, eu zic s-o treceti sub tacere; memorati-o daca vreti, dar n-o citati ca argument pro casatorie intre persoane de sex opus (mi se pare usor promiscua, adica))]

Va scutesc de un citat (scurt) din … Dreptul Bisericesc Oriental, Bucuresti, 1915, p 30 (dar v-am dat sursa, la o adica) si de enumerarea unor mari juristi din epoca moderna si contemporana care prin casatorie au inteles ‘uniunea liber consfintita intre un barbat si o femeie’ [lucru de care, de altminteri, nu ma indoiesc].

Dar va citez inca putin din final (ma stradui sa respect intocmai forma):
Pentru a nu da loc interpretarii in cea ce priveste intocmirea actelor de stare civila si sa se solicite ca in Romania sa aiba loc oficierea casatoriei intre persoane de acelasi sex, incalcandu-se Biblia initiatorii au propus modificarea si completarea unor dispozitii din Codul Familiei […]

Deci asta este. Nu va imaginati ca am sarit pasaje importante cu alt tip de argumente. (eu am in fata un print dupa un pdf… dar promit ca maine incerc sa gasesc varianta electronica, sa v-o pun la dispozitie, spre convingere ca e reala). Iata link catre original.

Aceasta argumentare este semnata de 27 de senatori si deputati (20 PRM, 4 PSD, 1PD, 1 PNL si un independent).

Am vrut sa v-o impartasesc pentru ca mi se pare sa-vu-roa-sa. :)

Dar nu-i doar atat! Pana acum aceste randuri au fost analizate si discutate de oamenii din fruntea tarii (initiativa a primit avize negative din partea Guvernului, Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte şi Minorităţi, Comisiei pentru Muncă, Familie şi Protecţie Socială şi Comisiei pentru Egalitatea de Şanse… si este inca departe de a-si fi incheiat drumul). Si mi-am zis ca ar fi pacat sa ramana necunoscuta oamenilor simpli care-mi citesc blogul. Cand zic asta ma refer inclusiv la oamenii simpli care sunt impotriva casatoriilor gay. Iata, ei pot sti acum mai clar care sunt fundamentele acestui punct de vedere si au la dispozitie o comoara de argumente suplimentare. Iar cei care au reusit deja sa-si faca publica sustinerea fata de aceasta initiativa, pot sti mai clar alaturi de cine combat (sa va reamintesc? 20 prm, 4 psd… impotriva bibliei, 14%din teritoriul Daciei etc, etc, etc… eu ma duc sa mai citesc o data expunerea de motive :)))

PS: O parte a parerii mele despre parerea altora despre casatoriile gay poate fi gasita aici.

Lactee

Published
by
irina
on February 5, 2008
in special guests
. 5 Comments

[poezie aparuta ca si comentariu al lui DoDu (comentatorul meu preferat) la postul anterior; am mutat-o aici… ca imi place mult. sa nu se piarda :)]

Mă păştea un cal, adormisem , mă visam Quasimodo, cocoşat şi desculţ
alergând pe-o idee
pe obraz îmi ieşise-o acnee şi plângeam
cu capul rezemat de-un buştean
Mamico, mai plouă? întrebam. Mai plouă, -mi spunea şoptindu-mi în ceafă
mi-era cald, poate foame şi-o priveam pe mama în păr
prinzând o agrafă

Aş putea, (aş putea!) prin absurd, să ajung la poiană înainte de şase, e ora
să mă văd cu Lenora, fetiţa vecinei Saveta, din sat, o brunetă
promisesem să-i arăt o cometă
cu coadă. O eclipsa de soare şi-o stea
căzătoare

De Crăciun, am primit de cadou un borcan cu magiun afumat
şi-un ochean!
Mă rugasem pentru el în genunchi de vreun an, ori mai mulţi, cătranit c-o să-l scap
şi-am oftat din rărunchi, împlinit, văzându-l în sac

Ce-ar fi?
Aş putea
dacă plouă să amân întâlnirea pe nouă, aha, am trece pârleazul
prin şantier şi-ntr-un fel
Am privi cu ocheanul în cer, spre-o planetă
dintr-un univers paralel

Şi ce-ar fi
să mă-nsor cu Lenora-ntr-o zi? Am aflat dintr-o carte mai veche
că prin Calea Lactee oricine-ar găsi, cautând, un suflet pereche
şi adorm din nou, suspinând
Mă visez pilotând o rachetă cu mama
Scărpinându-mă în ureche

Pe la alti auzite

Published
by
irina
on February 4, 2008
in pe la altii auzite
. 8 Comments

***Cristi Sutu vrea sa faca un album foto pentru ministrul Nicolaescu. Asa ca, daca Doamne fereste ajungeti prin spitale in viitorul apropiat, faceti o poza. Pentru album.

***Pe ultima cearta din peisajul RoBlogFestian n-am nici cea mai mica dispozitie sa o analizez si nici de gand sa o linkuiesc. Nu inteleg de ce se cearta cine cu cine se cearta. Iar pentru cine nu stie despre ce vorbesc si ar vrea sa stie, iata link catre un articol impaciutor.

***Am gasit intamplator Cartea din geanta, blog despre oameni care citesc (si) in spatiul public. Oricine poate contribui, fie cititind, fie scriind despre cei care citesc. Cum cea mai importanta parte a lecturilor mele se intampla in transportul in comun (care-mi asigura uneori si 2 ore de citit pe zi) am trecut prin toate posturile, … cautandu-ma. Nu m-am gasit, dar promit sa citesc in continuare. (Promit si ca daca vad pe cineva ca-mi priveste insistent cartea, ii arat omului titlul.)

***Crismilla a primit de la mama ei cel mai frumos cadou aniversar ‘de blogger’. Mi-a placut mult. :). Ziceti-mi femeie simpla, dar asta-mi place mie cel mai mult la bloguri: iti dau pretextul (uneori) sa spui lucrui pe care altfel nu le-ai fi spus, si ar fi fost pacat :) (si reversul e valabil; alteori, ce intelept ramaneai daca taceai!)

PS si off topic: voi, cei care v-ati dori sa scriu cu diacritice, votati acolo in dreapta sus… ca in clipa asta diacriticele sunt mai departe de blogul meu decat erau in clipa in care am propus sondajul. :)

Era ceatza, da?

Published
by
irina
on February 3, 2008
in ale mele
. 10 Comments

Fostul header al avizierului era asta:

header vechi

Habar n-am a cui e poza (de fapt e o decupatura dintr-o poza pe care n-o mai am). Atunci cand mi-am inceput blogul, nu mi-am imaginat ca va supravietui mai mult de cateva saptamani… n-am alocat nici un gand copyright-ului :D. Am ajuns la fostul header cautand o imagine care sa fie confortabila pentru mine. In clipa aia am crezut ca urma sa fie provizorie (incercam sa vad daca si cum pot schimba headerul). Si apoi am uitat de ea, probabil si din cauza ca mi se parea ‘la locul ei’ acolo unde era.

Ce reprezinta poza pentru mine?
Ceatza! :)

Rad pentru ca, in timp, mi-am dat seama ca nimeni altcineva nu parea sa vada ceata. Am auzit de la diversi, de-a lungul timpului, ca headerul meu era ‘padure’. Pana la urma m-am uitat si eu la ea ca si cand ar fi fost padure si mi s-a parut chiar sinistra. Daca tot m-am uitat, am realizat si ca poza nu era a mea si, multumita artistului, am schimbat-o cu alta, pentru care am drept de folosinta. (Mare noroc am cu artistul, pentru ca un header care sa-mi placa atat de mult eu niciodata nu mi-as fi putut produce.)

Asa ca, desi cam tradiv, as vrea sa lamuresc povestea cu ceatza.
O iubesc. Renasc cand e ceata. Stiti reclamele la cremele pentru fatza de femeie 40+? Cand doamna cu fata obosita isi da cu crema minune si fatza renaste? Ei, exact asta e efectul cetzii asupra sufletului meu. Imi reface nivelul de colagen afectiv. Sufletul e mai proaspat, mai luminos si arata cu 10 ani mai tanar :). Mi se pare ca respir cu adevarat doar daca-i ceatza. Respir prin piele. Si iubesc contururile estompate. De ceata.

PS: de stie cineva de unde am luat poza asta, sa-mi zica si mie… sa precizez sursa :D

Pierdut Afganistan

Published
by
irina
on February 1, 2008
in ... educative and in lupta cu morile de vant
. 10 Comments

Fiind eu o femeie simpla, atunci cand intamplarea mi-a pus in fatza un atlas pentru copii, am zis sa nu-i dau cu piciorul (intamplarii) si sa ma uit la poze. Mi-am luat un aer preocupat si am deschis atlasul, asteptandu-ma sa vad harti. Si am ramas uitandu-ma, pentru ca acolo unde trebuia sa fie harta lumii (… harta lumii, nu? o stie toata lumea, aia de pe peretii scolii… sau de la tv) am avut o surpriza. Harta lumii era centrata pe Americi. Asa incat pe centru erau (dupa cum v-am zis) americile, pe langa ele era mult albastru de la oceane si la marginile hartii erau inghesuite multe tari. Cum originalul aparuse in State, mi-am zis… mda. e si asta o perspectiva. hai sa nu fiu carcotasa si sa vad cum se vede lumea cand esti american.

Ei bine, am constatat ca nu e prea usor sa fii american; am inceput sa inteleg de ce oamenii aia nu stiu geografie. Pai cum sa stii? Ca urmare a acestei reprezentari a lumii, indiile de vest apareau frumos scrise in dreapta (acolo unde se zice c-ar fi estul), iar indiile de est apareau in stanga (la vest adica). Pe deasupra, daca esti american, toate tarile alea multe din asia iti apar jumate intr-o parte a hartii, jumate in cealalta. Neplacut. Uitandu-ma in continuare (totusi, de ce n-or fi taiat harta dupa un ocean?… sau macar dupa ce se termina india, cum vad ca fac altii?) remarc o tara care nu avea nimic scris pe jumatatea ei cea mai mare. Desi era mai mare decat alte jumatati si desi pe jumatatile de tari mai mici incapuse numele lor. Ma uit in partea cealalata a hartii, dupa jumatatea 2- tot nici un nume. Ok, hai ca v-am deconspirat tara inca din titlu: Afganistanul, desi cu granitele frumos conturate, nu era si denumit (in nici un fel) pe ‘harta politica a lumii’. Ha! :)

Ca sa n-o mai lungesc am cautat in continuare Afganistanul acolo unde ar fi putut el fi mentionat. Si anume: pg 37 Orientul mijlociu, pg. 39-40 Asia Centrala, pg 43- Sudul Asiei. Da, ati ghicit. Nu era nici urma (adica urme erau, uneori chiar bucati semnificative, dar nicaieri nu scria Afganistan. Scria in schimb Pakistan, Iran, Turkmenistan… cred ca si Tadjikistanul (nu mai am atlasul la indemana si acum pentru Tadjidkistan n-as mai baga mana in foc). Afganistanul nu era nici la index. M-am uitat din curiozitate sa vad daca Qatarul exista. Exista.

Pana acum v-am vorbit de Atlasul geografic al lumii (glob rotitor), Sarah Lavete, Teora, 2007 . O carte frumoasa, colorata, cu un glob ‘rotitor’ inclus (pe glob apare afganistanul), achizitionabila contra 70 Ron.

D’aia zic, Teora poate sa declare: pierdut Afganistan.

PS: de citit comentariul lui DoDu. ca de obicei :)

Eu te-am facut, eu ‘te postez’

Published
by
irina
on January 31, 2008
in ale mele and mama lui Calin
. 15 Comments

Hai sa va fac martorii unei dileme pe care o port cu mine de vreo doua luni.

Stiti ca am un baiat care are pagina lui aici, pe avizier. I-am inceput pagina la ceva timp dupa ce mi-am facut blogul, si anume intr-o zi in care cineva mi-a amintit niste vorbe ale lui calin, pe care eu le uitasem. Am zis atunci sa-mi fac un loc unde sa pot inregistra ce zice el, si unde prietenii mei si ai lui sa poata la randu-le consemna vorbe pe care eu le treceam cu vederea. Initial pagina era parolata. O parolasem pentru ca in ea era vorba de altcineva, nu de mine.Si n-aveam acordul ‘autorului’ pentru a-i publica vorbele… iar de cerut acordul nu se punea problema (adica puteam sa-l intreb pe calin daca vrea sa-i postez cuvintele pe net, dar cata vreme calin nu intelegea ce-l intreb, ce relevanta ar fi avut raspunsul?).

La inceput am dat linkul si parola doar celor care-l cunosteau personal pe Calin. Apoi am ajuns sa le dau si altora, care erau prieteni doar de-ai mei.
Si mai apoi m-am gandit ca vorbele erau la urma urmei destul de publice; Calin este mult mai sociabil decat mine si nu pare a avea probleme in a vorbi cu strainii (ba chiar dimpotriva, pare dornic de a spune oricui tot ce stie). Plus ca exista cineva care ma tot batea la cap ca nu poate vedea pagina desi tasta parola… asa ca am lasat pagina publica. I-am spus lui Calin cum m-am priceput mai bine (a parut ok cu gandul), apoi am ajuns chiar sa-l pomenesc in articole (nu fac asta cu prietenii/rudele mele, decat daca am acordul explicit). Odata a fost chiar foarte mandru cand a auzit ca povestea lui a aparut intr-un ziar (iar atunci cand l-am intrebat daca i-a placut ce-am scris, mi-a raspuns: Da, imi place. E adevarat ce-ai scris.)

Pana intr-o zi. Cand am postat primele litere scrise de Calin si (ca de obicei) i-am aratat si lui articolul. Si …surpriza… am avut senzatia ca-i nemultumit:
- nu-ti place ca am pus pe internet ce-ai scris tu?
- nu
- pai de ce?
- era un cadou pentru buni
- si nu trebuia sa-l arat tuturor?
- nu. Ca era al lui buni.
- lui buni i-a ramas cadoul, ca hartia e in continuare la ea. Dar acum avem si poza hartiei pe care pot s-o vada si alti oameni.

Pana la urma a parut ca-i impacat cu gandul… dar am ramas cu senzatia c-am influentat consimtamantul… si mi-am adus aminte de retinerile pe care le-am avut initial.

Si, de atunci, n-am mai consemnat o serie de citate la care eu am ras in hohote… si calin s-a suparat (umpic) ca rad ‘de el’. Nu radeam de el, dar nici nu mi-a mai venit sa le fac publice, ca m-am gandit ca daca rasul meu il deranjeaza, atunci si rasul altora tot asa ar fi fost primit. Ei, problema e ca, daca nu le-am scris pe blog, le-am uitat. Ca erau cuvinte inventate sau folosite… inovator si, fiind ele atat de neobisnuite pentru neuronii mei, s-au dus.

Imi imaginez ca unii vor crede ca exagerez rau. Dar cei carora li se pare ca exagerez (doar) un pic (sau nici un pic), pot sa ma ajute sa ma lamuresc?
Copilul meu e proprietatea mea? (sau, in varianta soft, ceea ce produce copilul meu e proprietatea mea?)
Pot sa public orice vreau, pe principiul ‘cand o sa fie mare o sa-mi multumeasca pentru inregistrarea vorbelor/situatiilor care-l deranjeaza acum’?

2 Lepse

Published
by
irina
on January 30, 2008
in ale mele and blogging
. 1 Comment

Prima e de …mult primita de la Aida si de azi primita de la Bogdan. E cea cu deschide cartea:
1 Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2 Deschide-o la pagina 123.
3 Gaseste a 5-a propozitie/fraza.
4 Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5 Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6 Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

O sa-mi permit sa iau cartea care era cel mai aproape cand am aflat de leapsa de la Aida (mai ales ca respectiva carte, desi terminata intre timp, e tot aproape… si pot apela la ea).
Deci: Viata mea aici si acum, Andre Moreau
Vom aborda acest aspect ceva mai incolo.
Pe aceasta leapsa n-o dau nimanui ca am senzatia ca in ultima luna a aparut pe toate blogurile. Asa ca o pastrez aici. De o doreste cineva insa, e binevenit sa o culeaga (eventual sa lase si un semn).

—————————————————–

Leapsa 2 vine de la BlindGirl si raspunzand azi la ea inregistrez un record personal de viteza: doar 2 zile :)
Tema: originile numelui blogului meu
[fac o paranteza sa va zic ca blogul meu are ceva probleme de identitate. Eu cred ca numele blogului meu e avizier personal. Multi insa zic ca-i blogul femeii simple, dupa cum zice si domeniu. Ca sa fie si mai neclar, femeia simpla din mine s-a cam plictisit sa-si foloseasca acest nume, asa ca in ultimul an m-am autoidentificat virtual drept irina. Ceea ce nu-i in avantajul nimanui, dupa cum bine zice Dan aici. Asa ca ma gandesc sa-i schimb numele blogului, sa-l redenumesc femeia simpla, iar avizier personal sa-i ramanda de subtitlu; si ma gandesc (da, ma gandesc mult, dar rezultatele nu-s totdeauna vizibile) sa ma reintorc la (re)prezentarea mea ca femeie simpla. (Ca sa vedeti cate eforturi pentru a facilita comunicarea cu cititorii mei.)(ma rog, prespun ca pentru moment mai mult v-am confuzat… dar pe termen lung unificarea asta identitara ar trebui sa ajute, nu?)]
Asa. Deci, in clipa de fatza, numele blogului meu e avizier personal. Si am ajuns la el pentru ca despre asta e vorba: blogul e spatiul public unde-mi afisez acele nelamuriri, raspunsuri, situatii care-s ale mele. Cand mi-am cautat numele stiam ca vreau un blog care sa ma arate cu identitatea mea reala si cu preocuparile de zi cu zi… Dar cum ziceam si alta data, imi place sa cred ca nici unul dintre prietenii mei nu se simte amenintat de blog. Pentru ca ceea ce pentru mine este de domeniul privatului, nu ajunge pe blog. Deci, da. E personal, dar e totusi un avizier. :)
(exista explicatii, deja exprimate, si pentru ‘femeia simpla’)

Pe aceasta leapsa o dau mai departe urmatorilor
Aprozarnet, Madelin, Scrintin, Optzecea, Idaho, Tomata cu scufita
(si ma opresc cu greu aici, ca-s multe blogurile despre care as vrea sa stiu cum si-au gasit numele)

Ce-am facut azi

Published
by
irina
on January 29, 2008
in ale mele, anunţuri din avizier and astăzi
. 4 Comments

Astazi Calin are otita, drept care ne-am petrecut dimineata intr-un spital (V. Gomoiu), asteptand o consultatie ORL. N-as fi vrut sa-l comentez pe spital, cu atat mai mult cu cat doctora la care am fost azi este cea care acum 2 ani i-a pus lui Calin un diagnostic corect dupa saptamani (cu diagnostice gresite si tratamente la fel) petrecute pe la alti medici si in alt spital. Iar personalul de aici pare sa fie compus din fiinte umane.
Dar n-am cum sa nu zic ca nu-i firesc:
- sa lasi parintii sa astepte fara sa stie ce (cabinetul ORL e vecin cu cel de pediatrie; cei care vin pentru prima data, n-au idee ca ar trebui sa existe 2 cozi distincte … si nu-i vina lor; oamenii se trezesc dupa o ora ca au stat la o coada gresita; nu exista nimeni care sa dea bonuri de ordine de cum ajungi; o data la juma de ora iese o asistenta din unul dintre cabinete si incearca sa descurce lucrurile… dar e greu)
- sa nu faci o selectie a pacientilor care asteapta, dupa gravitatea situatiei. O femeie cu un copil de 3 luni (internat imediat dupa ce a fost consultat), a stat la rand cu toti ceilalti copii (macar o ora, daca nu cumva 2)
- sa ceri datele personale ale oamenilor in lobby (ok, aici probabil ca exagerez daca e sa tin cont de … cultura in care ma aflu si felul in care functioneaza sistemul sanitar).

Asa. Facand insa abstractie de cele de mai sus (care nu-s chiar atat de neobisnuite, la urma urmei) cel mai mult mi-a placut un anunt care era scris cu majuscule subliniate, pe foi A4, si lipit pe cele mai diverse usi. Pe anunt scria:
LIMITAREA ACCESULUI VIZITATORILOR in acest spatiu (… sau cam asa ceva ca nu mai sunt sigura de ‘in acest spatiu’; nici urma de predicat insa- de asta sunt sigura).
Parea un anunt adresat vizitatorilor… si presupun ca e un fel de “acces interzis/limitat”… dar mergand cu gandul mai departe (ca timp pentru asta am avut berechet) mi-am imaginat cum ar suna alte anunturi formulate in acest stil. Imaginati-va placute presarate prin parcuri, placute pe care sa scrie: NECALCAREA IERBII. :)

————–
Help Tudor get a Maserati Tot azi am ajuns pe blogul lui Tudor Barbu. Unde am gasit o descriere geniala prin simplitatea sa, despre religie, prostie si politica. Drept care, iata, va fac o invitatie:

Pe la altii auzite

Published
by
irina
on January 28, 2008
in ... educative, anunţuri din avizier, blogging and pe la altii auzite
. 7 Comments

***Pe 1 februarie incepe Roblogfest 2008 (am aflat via Zoso).

***Tot de la Zoso (dar gasit via Arhi :)) am aflat (1) cum poti sa iti asociezi o poza cu o adresa de email, poza care sa apara atunci cand comentezi in diverse locuri si (2) cum faci daca esti proprietar de blog si vrei ca pozele oamenilor posesori de … gravataruri sa se vada la tine pe blog (eu sunt proprietara de blog, dar v-am mai zis ca-s …introvertita. de cand ma gandesc sa fac ceva pana pun in practica trebuie sa treaca niste timp) (totusi nu-s introvertita rau de tot, ca mi-am facut gravatar (?!) deja).

***La Staicu Ionut Bogdan am gasit (via Napster) “ceva” (ii zice … bookmarklet) multumita caruia poti scapa de scris nume, email si adresa site de fiecare data cand comentezi. Este foarte frumos explicat, asa incat chiar si eu m-am priceput a urma pasii necesari. Si functioneaza, ca l-am testat deja pe cateva bloguri. Ii multumesc mult autorului. :)

***La mărie am gasit un loc unde poti vedea cate secunde mai ai de trait. (ca sa afli va trebui insa sa-ti declari indicele de masa corporala; indice pe care la ‘ei’ il poti calcula doar daca-ti stii greutatea si inaltimea in alte unitati de masura decat kg si m. iata aici link unde-l puteti socoti in unitatile noastre de masura)(daca esti slab/a, nu mai calcula nimic. pune <25). E o senzatie aparte, eu zic sa incercati. (Dupa parerea lor eu mor pe 2 noiembrie 2042.)

***Si ultima, dar si cea mai importanta veste: BlindGirl cu sotul si cu un …ajutor:) au produs ‘o altfel de protectia consumatorului’. Este vorba de eopinii, un site care sa inregistreze parerile consumatorilor, site care nu contine reclama platita si care nu plateste pentru pareri. Iar activitatea initiatorilor site-ului e neplatita si ea. Le zic succes si ma bucur ca am unde sa-mi popularizez review-urile de servicii fara sa-mi fac griji ca servesc interesele (nepublice) ale cuiva. Puteti lua bannere de sustinere de aici.

CV-ul: sfaturi pentru cei fericiti*

Published
by
irina
on January 27, 2008
in ... educative and in lupta cu morile de vant
. 24 Comments

Extrase din CVul unei domnisoare studente la jurnalism, care anterior a mai lucrat ca operatoare calculator, si care isi doreste postul de coordonatoare PR:

***Unde va vedeti peste 5 ani?
cred ca maritata cu un copilas si reporter la o mare televiziune sa tranzmit in direct

****Care este cel mai mare vis pe care-l aveti? Care este idealul dumneavoastra in cariera?
sa pot sa calatoresc prin lume si sa-mi fac prieteni cat mai multi iar in cariera mi-as dorii sa fiu macar pe sfertul Andreeai Esca pe care o ador inca de mica.

***Care este departamentul in care doriti sa lucrati? Explicati de ce credeti ca sunteti potrivit.
PR deoarece imi place foarte mult sa comunic, sunt o fire foarte curiosa de fel si imi place sa stiu cat mai multe lucruri despre persoane importante.

***Detaliati personalitatea dvs (hobbyuri, aspiratii, ce va motiveaza, stil de viata si de lucru)
Sunt un pic cam rasfatata fiind si singura la parinti, imi place sa-mi plimb cainele prin parc, sa citesc seara in special, sa fac integrame, sa pierd vremea pe internet, sa ascult muzica, sa dansez, si nu in ultimul rand sa ma distrez.

Induiosator…

Initial am avut de gand sa compun niste recomandari… dar imi dau seama ca cele la care ma gandeam ar fi fost inutile. Si atunci am compus altele, adaptate nevoilor domnisoarei, zic eu. Iata-le:
1. Exista deosebiri mari intre CV si profilul de hi5. Te invit sa gasesti macar 1, pentru inceput. Dupa ce ai gasit-o, mai cauta una. Si tot asa. In momentul in care cele doua (cv-ul si hi5) ti se par suficient de diferite, poti trece la pasul urmator.

2. CVul ar trebui sa te faca interesanta pentru angajator. (Nu ca acum n-ai fi…). Gandeste-te: cum i-ar placea angajatorului sa fie piaristul lui? Fa o lista (cat mai lunga) cu raspunsurile. Apoi incercuieste raspunsurile care au legatura cu activitatea profesionala. (indiciu: integramele sau faptul ca vrei sa te mariti nu-s de incercuit; plimbatul cainelui- la fel (dar el va ramane cand candidezi la un post de plimbator de caini… sau pentru orice post la Animal Planet). (vezi, tre’ faci lista cat mai lunga. ideea e sa ai pe ea minim 3 raspunsuri incercuibile; daca nu gasesti… mai zaboveste in etapa asta; eventual, intreaba un prieten).

3. Prespunand ca ai incercuit ceva, pretinde ca tu ai acele calitati, si incearca sa le mentionezi in CV, la intrebarile alea care par de oracol. (desi aici am scris putin, e un pas important. Nu-l trece cu vederea!)

4. Dupa ce ai completat CVul, reciteste-l si incearca sa vezi daca nu cumva ce-ai scris tu poate fi interpretat si altfel decat ai intentionat ( in clipa de fatza vrei sa te mariti cu un copilas si vrei sa te distrezi in randurile de la 1 la penultimul.)

5. Dupa ce l-ai modificat pe ici si colo, cand ti se pare tie ca arata bine, da-i un print si mergi cu foile si cu un pix rosu la cineva care stie limba romana. Spune-i: corecteaza-mi si mie, te rog, paginilea astea.

6. Daca iti corecteaza terminatii la cuvinte, daca-ti pune sau iti taie linioare, daca nu intelegi ce a corectat, mergi pe net si cauta-ti alt job (unul la care sa nu fii obligata sa scrii in interes de serviciu). … Repeta pasii 2-5, pentru noul job vizat si rescrie CV-ul (cu corecturi cu tot). Si pana termini facultatea ia meditatii la scriere (o invatatoare ar fi ideala)…

Sfat bonus: cand termini meditatiile de care zic mai sus, poate vei vrea sa-ti insotesti CVul de o scrisoare de intentie/motivatie. Daca da, ai mare grija. Cand iei cu copy/paste textul, corecteaza genul (nu-i frumos sa ramana ‘sunt interesat’ daca la sex ai bifat F). Si dupa ce ai corectat genul, vezi daca apare undeva “firma dvs” sau un nume de firma. Daca da, inlocuieste cu numele (scris corect) al firmei catre care trimiti CV-ul. Succes!

*fericiti=eufemism pentru ’saraci cu duhul’