Archive for the 'anunţuri din avizier' Category

3 motive sa nu mergi la Cafeneau Actorilor

Azi am ajuns conjunctural la Cafeneaua Actorilor, cea de linga Teatrul National. Aveam de stat juma de ora de vorba si era locul cel mai la indemina.
Ne-am asezat la o masa, asadar. Eu am cerut o cafea si o apa minerala. Dupa ceva vreme am primit o cafea.
-am cerut si o apa, zic eu.
-da? Ii spun colegei si va aduce imediat, zice ea.
Noroc ca nu mi-era sete, ca colega n-a mai venit. Cit n-a venit, am remarcat coada cescutei mele de cafea: murdara. Cu dire negre, pronuntate, de praf+mizerie intarite. Restul ceastii parea curat; cu exceptia urmelor de cafea proaspat varsata, stralucea. N-am protestat, nici nu m-am mirat, parerea mea despre cafenea fiind deja proasta, datorita unor experiente anterioare.
Am terminat cafeaua, am terminat de vorbit:
- nota, va rog
- imediat vine colega mea.
Pentru mine asta insemna ca tipa cu care am vorbit, va vorbi cu ‘colega’, iar colega va veni singura. N-a venit. Dupa 10 minute am prins-o chiar pe colega, care dupa inca 5 min a adus nota si a plecat. Pe nota aparea si apa pe care n-o bausem. Cum n-aveam bani potriviti ca sa lasam suma pe care stiam noi c-o avem de platit, asteptam din nou ‘colega’. Dupa ceva timp, ea apare.
- Va rog frumos sa verificati. Pe nota este o apa pe care nu am primit-o.
- Dar ati comandat-o!
- Da, am comandat-o si n-am primit-o. I-am spus colegei care a adus comanda, iar ea mi-a promis ca vine si apa. N-a venit.
- …Si n-o mai vreti?!
- N-o mai vreau. O voiam atunci.
- Imi pare rau (ton tifnos), n-am ce face. Apare pe bon. Mergeti si vorbiti cu seful.
- Imi pare rau (zic cu gratie). E problema dvs, nu a mea.
Pleaca trosnind si pufnind. Se intoarce relativ repede (fata de cit asteptasem pina atunci), si arunca din virful buzelor:
- platiti fara apa.
Si dispare. O asteptam din nou (voiam rest), apare intr-un tirziu, ia banii si da sa plece.
- O clipa, ii zic. Trebuie sa ne dati 5 lei rest.
- N…Nu am marunt. Nu lucram cu monede.
-Nu-i vorba de moneda. 5 lei e un ban de hirtie.
Se uita la mine urit, de data asta cu expresie mai degraba timpa decit tifnoasa.
Ii arat pe nota totalul, care era 29.75.
-V-am dat 30 lei. O apa e 5.5 lei. Tre’ sa-mi dati inapoi 5 lei. 50.000 lei vechi.
Se lumineaza partial (semn ca a inteles ce-i spun) si-mi da hirtia pe care o asteptam.

PS: pentru cine are nevoie de explicitarea titlului, motivele din care n-are rost sa mergi la Cafeneaua Actorilor sunt urmatoarele:
1. ceasca aia era mai murdara decit cestile pe care le-am vazut eu la o doamna care nu mai vedea bine de vreo 20 de ani.
2. petreci mai mult timp asteptind, decit petreci consumind.
3. personalul e, eufemistic vorbind, nemultumitor (=uituc, arogant si in deplina necunoastere a interesul si obligatiilor proprii).

Faptul ca era cit pe ce sa platesc ceva ce n-am primit il pun pe seama uituceniei. Ca altfel mai adaugam un punct: angajatii fura de la clienti.

PPS: @unuzero: trimit acum si la kko.ro :D :)

LE (adaugire ulterioara, adica): vad in comentariile voastre ca n-am fost chiar clara. Asa ca vin cu precizare: nota de plata (aia de 29.75) era pentru 3 cafele si doua ape. (sau, ca sa fiu si mai clara: un espresso, un cappucino, o caffe latte, o apa plata si o apa minerala). Nu pentru o cafea si o apa, cum am impresia ca se intelege.

N-am fost singura la CA. Doar eu vorbesc in textul de mai sus pentru ca principala problema era apa mea, care nu venise.

De ce nu mai calc pe la Cuptorul cu Lemne

In general, cu locurile publice de mincat sunt foarte grijulie. Daca mincarea nu-mi place, daca serviciul e prost- nu reclam. Niciodata. Las mai putin bacsis (sau deloc, dupa caz), si nu mai intru acolo data viitoare. Trimisul inapoi la bucatarie a unei ciorbe in care inoata o musca (de exemplu) mi se pare nedezirabil, 3 consecinte fiind posibile:
- iti schimba cu adevarat felul reclamat (bonus extravagant, dar posibil: maninci gratis),
- iti scot musca si-ti aduc inapoi aceeasi ciorba (cel mai probabil, parerea mea)
- iti scot musca, iti scuipa generos, si-ti aduc inapoi aceeasi ciorba (oricit de rar s-ar intimpla, e un risc pe care eu il iau in sema).

Ei, s-a facut mai mult de un an de cand n-am mai calcat prin Cuptorul cu Lemne de pe pache protopopescu, in conditiile in care ani buni am mincat cu regularitate acolo (e aproape de job).
Nu, la cuptor n-am gasit nici o musca. Am insa senzatia ca-s homofobi, ori eu lucrand la ACCEPT, am ceva sanse (pe care nu vreau sa mi le asum) sa mi se scuipe in mancare. Iar de nu-s homofobi, mancarea/serviciile oferite sunt de doi bani.

De ce zic asta:
***Am tinut mai demult un curs la Accept cu vreo 20 de participanti. Mincarea pentru pranz am comandat-o de la cuptor. Am cerut modele diferite de pizza, cu extra toppinguri de bacon, porumb, masline, ciuperci… dupa caz. Adica, ma asteptam sa primesc niste pizze generos decorate.
Am primit niste blaturi cu urme razlete si neuniform repartizate de pui, ton, salam, bacon, ardei, rosii, masline, porumb, ciuperci. Drept sa spun primul gind a fost ‘astia si-au batut joc pentru ca am facut comanda pe numele Acceptului. Si-or fi homofobi.’ Gandul 2 (si cel la care am ramas pana la urma) a fost insa: s-au stricat, nu mai e nici cuptorul ce-a fost odata. (gand usor de crezut, pentru ca (oricum) cuptorul chiar se degradase incetisor, dar sigur, de-a lungul timpului.)
***De atunci eu n-am mai mincat de la ei. Unii dintre colegii mei insa au continuat sa o faca. Astfel incit, intr-o seara in care o parte din ei ramasesera la job pana pe la 9, au sunat la cuptor si-au facut o comanda cu d-ale gurii. Intii au asteptat incredibil de mult ca sa le fie preluata comanda, apoi au asteptat peste o ora ca sa ajunga mincarea la ei. (va reamintesc: cuptorul e la 2 pasi de sediul accept). Iar persoana care a venit din partea cuptorului (cineva care era evident ca nu se ocupa cu asta in mod normal) a intrebat cu mare curiozitate: dar ce firma e aici, de n-a vrut nici unul dintre colegii mei sa vina?
***Dupa juma de ora, in aceeasi seara, cineva a sunat la accept ca sa injure poponari. (telefoanele de injurare sunt destul de rare la noi, sa stiti. Cred ca primim maxim un telefon de felul asta pe trimestru. Si, in mod obisnuit, in timpul orelelor de program, nu la 11 noaptea).
Suficiente motive, zic eu, ca sa-ti imaginezi ca e posibil ca cuptorul sa-si imparta clientii pe categorii: gay, poate-gay, si clienti ok. Sau, din alta perspectiva, categorice motive ca sa nu mai intru acolo.

N-am scris imediat ce s-a intamplat; prima data pentru ca am vrut sa pozez si n-am apucat- ori in cazul ala poza chiar facea cat 1000 de cuvinte; a doua oara pentru ca n-am vrut sa-i creez eventuale probleme persoanei care totusi a adus mancarea aici. Dar scriu acum pentru ca vreau neaparat:
-sa anunt cuptorul ca au pierdut vreo 200 de pizze et al., din martie 2007, cand le-au trimis p-alea jalnice la noi (acceptul are o sala de curs, sala care e folosita ocazional si de alte ONGuri) si altele 50 (sa zicem) pizze/ paste/inghetate +n beri pe care eu, cu prietenii mei (majoritar negay), nu le-am mai consumat de la cuptor, in aceeasi perioada. Plus cate or sa mai fie de acum incolo.
-sa-mi anunt prietenii si cunostintele (care n-au aflat deja) ca pe linga accept exista alte 4 locuri in care poti minca linistit, spre deosebire de cuptorul cu lemne.

Sa nu ziceti ca nu v-am spus. :)

Gasite pe la altii

***Bella descrie succint si prin pisici partidele politice (ale noastre). :)

***Blog de fapte bune- o zi buna

***Concurs national de fotografie digitala DigiPhoto 2008. inscrierile se incheie pe 27 aprilie. aici, galeria cu fotografiile inscrise deja.

***frumos de tot: Estera Lungu

Azi, in TimeOut

Se pare ca ma aflu intr-o configuratie astrala care-mi favorizeaza aparitiile publice :).

In numarul de saptamana asta al TimeOut, la pagina Gay&Lesbian, puteti citi un interviu luat de mine unei prietene lesbiene. Vorbim despre cum vede ea Bucurestiul, si eu zic sa-l cititi, ca-i un interviu care ‘te prinde’. (Meritul e al ei, eu doar am lasat-o sa vorbeasca :)).

Ce ma mira un pic e ca TO a schimbat titlul pe care-l dadusem eu, optand pentru ‘interviu indiscret’. Si ma mira pentru ca, in principiu (deci si in acest interviu), ma feresc sa fiu … indiscreta. Iar titlul lor ar dovedi ca nu prea imi iese. Mai ca as pune un sondaj: e interviu indiscret sau nu? :)

Daca vreti sa ma vedeti, se poate.

In dimineata asta am fost la ‘Tonomatul DP 2’, moderat de Alin Oprea. S-a intamplat asa: veverita m-a sunat si m-a intrebat daca vreau la tv ca sa vorbesc despre avizier… am dat sa zic nu, … m-am gandit mai bine si am zis da. Si am ajuns la tonomat.
Invitatii principali au fost membrii trupei Spin. Pe langa ei, veverita si cu mine am vorbit un pic despre bloguri. Daca vreti sa vedeti inregistrarea, ea se afla aici. (mergeti in josul paginii unde sunt listate tonomatele dupa data si dati click la editia din 09-04-2008). Interventiile mele sunt micutze, dar sunt multumita de ele. Ce m-a mirat e ca am o atitudine oarecum profesorala. Nu-mi dadusem seama de ea :D.

Cronica Carcotasilor nu se uita la Animal Planet

Duminica am vazut carcotasii in reluare. Pentru cine nu i-a vazut, ei au aratat asa:

carcotasii
Emisiunea a fost dedicata summitului, sub deviza ‘eliberati tibetul’.
(Ce-a spus copilul meu cand i-a vazut?
-Ce-au imbatranit carcotasii de sapatamana trecuta!)

Ce m-a mirat pe mine insa este faptul ca Gainusa-Gailama a vorbit de cateva ori despre lamele din Tibet. Poate se gandea la ‘dalai lame’. Dar voi ce intelegeti din:
La noi in Tibet, daca rade cineva asa, inseamna ca ori a gasit suprema spiritualitate a lui Buddha, ori s-a tampit la coada lamelor- un fel de oi mai mari asa.”*?

… Gailama, ai perfecta dreptate cand zici de lama ca e un animal cu coada, care seamana cu oaia. Dar cu umilinta te informez ca ea se gaseste in stare naturala in america de sud (+/- niste unele trimise sa cotropeasca america de nord- zice wiki).
La tine in tibet zburda iacul. Care are si el coada; e un fel de lama mai mare, fara gat, cu altfel de cap si altfel de corp. (Nu, nu seamana cu Dalai Lama. Si nici cu Gillette Lama.)

*cei …carcotasi, pot sa verifice acuratetea citatului aici, la minutul 9.57 (tot aici e si sursa imaginii din emisiune).

Asa-i la scoala?

Cer iertare ca va bulversez postand de doua ori in aceeasi zi… dar am gasit la Sly un filmulet in care un profesor hartuieste sexual o eleva. Asta in clasa, in prezenta celorlalti elevi. Eu cred ca inregistrarea e reala (decorul e corect si-s prea multi ‘actori’ implicati ca sa-mi imaginez ca-i farsa). Dar tot ireala mi se pare. Sa te porti asa in public inseama sa pleci de la premiza ca hartuirea elevilor de catre profesori e ceva acceptabil (sau macar tolerabil). A devenit asa intre timp? Ca ‘pe vremea mea’ stiu sigur ca nu era.

(de vazut, din film, sunt doar primele 5 minute. Restul pana la 10, cat dureaza inregistrarea, sunt goale)

 din a sau î din i?

Mi-a zis cineva azi ca academia ar da inapoi si ar recomanda revenirea la scrierea cu î din i. Am cautat pe net de m-am saturat, dar n-am gasit nimic. Stie cineva ceva?

Intentia mea era oricum sa revin la scrierea cu î din i… din motive personale. Asa cum tot din motive personale m-am conformat si am ajuns sa scriu cu â din a si cu ’sunt’. (m-am gandit c-o sa-i fie jena lui Calin cu mine, cand o sa ajung la scoala si o sa spun sînt in loc de sunt :D. zau! :))

Asa. De-as afla ca s-a razgandit academia, mult m-as bucura (pentru ca ma aflu printre cei care se bucura atunci cand pot sa spuna vezi? ti-am zis eu! celor care, desi preveniti, fac lucruri … neinspirate :)). Plus ca n-as avea probleme in a scrie in acelasi fel in toate locurile in care scriu.
Si daca tot a venit vorba, spuneti-mi va rog daca vedeti diacriticele in testul urmator. Ca daca toata lumea zice ca le vede, le… imbratisez pe blog.

Test: înţelept, şarpe, română

Sorry, there are no polls available at the moment.

(am pus acelasi sondaj si in sidebar, in dreapta adica. sa ramana la vedere si dupa ce oi posta articol nou. nu-i nevoie sa votati de doua ori)

Sa radem: azi, cu PNL

O prietena de-a mea s-a intalnit astazi in statia RATB de la Rosetti cu o echipa PNL. Echipa PNL avea niste foi de flipchart (adica hartii dintr-alea foarte mari, pe care scriu uneori participantii la emisiunile otv), si indemna trecatorii sa-si scrie doleantele pe foile respective.
Prietena a luat si ea un marker si a scris diverse, inclusiv ‘sa se legalizeze casatoriile intre persoane de acelasi sex si adoptiile gay’. Dupa ce s-a intors in statie i-a vazut pe PNListi comentand si razand pentru ca, pana la urma, unul dintre ei sa ia un marker si sa scrie un ‘sa nu’ in fata la ‘se legalizeze’. Subliniat de 2 ori.
Fata s-a intors la PNListi si i-a informat ca nu-i ok ce-au facut (ei au ras), le-a cerut markerul inapoi (ei au ras), le-a mai cerut markerul inca o data (ei au ras), le-a spus ‘am sa va reclam la partid’ (ei au ras) si a scos un pix cu care a taiat ‘nu-ul’ si a adaugat ‘drepturi pentru minoritati sexuale’. Ei au mai ras odata.
:)

Si am fost la Iasi.

***Cel mai frumos: m-am intalnit cu Hiacint si Gabi Haipa. Am mers un pic ‘cu grija’; nu-i stiam pe niciunul dintre ei. Lui gabi ii eram (si sunt :)) taare recunoscatoare ca mult m-a mai ajutat cu blogul … Iar pe Hiacint o citeam de mult si nu doar ca-mi placea cum si despre ce scrie, dar eram convinsa ca-mi placea si de ea. Chiar inainte sa ne intalnim, mi-am adus aminte cat de usor sunt de dezamagit, din cauza ca nu prea am limite la asteptari bune :D. Si cum ziceam, pana la urma am mers cu grija.

Si ce mult mi-a placut! Hiacint ne-a dus la o cafenea pe care o cheama Arte, unde, de cum am intrat, am remarcat scaunele. :). ca aveau spatarul ’scund’. (nu stiu de ce mi-a placut asta… dar stiu ca am stat bine pe ele si as mai fi stat si cand a venit clipa sa plecam.)

Impresii personale: Gabi e tonic si rade adevarat (terapeutic i-as zice, ca-mi imaginez c-ar fi bun pentru tratat depresii), iar Hiacint mi-a parut calda si senina… de zambesc cand imi aduc aminte :). Eu, proaspat racita, cu ochi si nas care usturau; cata vreme am stat cu ei am uitat sa mai stranut si sa tusesc. Deci a fost bine :). (nu stiu cum sa povestesc cat de mult mi-a placut. dar pot aduce dovezi c-a fost asa: a doua zi, mi-am luat colega vipera si am dus-o tot la Arte ca sa bem o ultima cafea in Iasi, inainte de plecare).

***Hotel Unirea (daca mergeti pe link, aveti grija- canta): aici am stat, si vreau sa-l laud. Am stat la etajul 12 si am avut parte de sublima vedere de sus a Iasiului. Noaptea, mai ales, era incredibil (n-am nici o poza; poate credeati ca atunci cand mi-am stabilit drept obiectiv personal pe 2008 sa duc camera foto la reparat, exageram; ei bine, va asigur ca inca n-am reusit s-o duc… si daca am sa fac asta inainte sa-i expire garantia, voi fi foate mandra de mine). Are net prin cablu in camere, si wireless in lobby (si chiar merge). Are restaurantul de la mezanin tare frumos decorat, iar cel de la etajul 13, cu minunata perspectiva (daca prindeti loc la mesele de la ferestre). Are nenumarate lucruri mici ‘la locul lor’, lucruri care fac diferenta dintre un hotel la altul:
- 2 scrumiere in camerele de fumatori,
- prize bine asezate (inclusiv 2 la capul patului; eu una m-am saturat de mobilul care suna cand eu dorm in alte hoteluri, iar ‘el’ e pus la incarcat departe de mine, ca doar acolo era priza).
- (iar!) prize suficiente SI asezate la indemana (ca uneori ca sa pot pune laptopul sau tel in priza, trebuie sa ma hotarasc la ce renunt: veioza, frigider sau televizor; eventual mai mut si ceva mobilier ca sa pot ajunge la priza cea pretioasa)
- carnetel si pix (care scrie) asezate langa telefonul camerei
- harta iasiului, gratuita, la receptie
- spatiu bine separat pentru fumatori, la micul dejun (ca sa pot si eu fuma linistita, la cafeaua de dimineata).

Iar personalul e prezent, politicos si folositor calatorului.

Cu regret zic ca mancarea nu m-a impresionat, c-am incercat o rata cu fructe de padure care n-a fost geniala si nici fructe de padure (vizibile cu ochiul liber) n-a avut. (Poate am avut eu ghinion.) Oricum, chiar si asa, multumita personalului (care a fost… incantator :))/’panaramei’ n-am regretat ca am mancat la ei in restaurant. (au suc proaspat de morcovi.)

***Mary Poppins. Am inceput cu ceva vreme in urma sa-i citesc lui Calin Mary Poppins. Aveam in casa primele 2 volume si ultimele 2 (din 6, cate sunt in total). de fapt, e impropriu spus ‘volume’, ele nu sunt numerotate si pot fi citite si independent. Daca vrei sa le citesti pe toate, e preferabil sa respecti o anume ordine, pentru ca in ficare din cele n carti personajele-copii inainteaza in varsta.dar nu-i obligatoriu.

Dupa ce am citit primele doua carti din serie (ambele placandu-i foarte mult lui calin), am vrut sa trec la cartea nr 5.

-nu vreau sa-mi citesti din cartea asta, ci din cea care urmeaza
-Calin, cartile nu sunt legate intre ele. Se pot citi in orice ordine
-da, dar urmatoarea e Mary Popins deschide usa. Pe asta vreau s-o citim.
-n-o avem si nici n-o gasesc s-o cumpar. e posibil sa nu mai existe… pot sa treaca ani pana cand va fi retiparita.
-nu-i nimic. astept cat e nevoie ca sa le putem citi in ordine.

Asa. Nu l-am putut convinge. Si am cautat peste tot (si in buc si in alte orase, cand ajungeam in vreo librarie) volumele lipsa. Deja pierdusem orice speranta si asteptam o re-editare… cand miracolul s-a produs: la iasi am gasit exact cele 2 volume lipsa.

(gand separat: cum se face ca am ajuns sa povestesc pe blog ce mai fac?… ca nu asta a fost intentia mea la facerea lui (a blogului). )

Merg la party. Nu merg. Merg

Nebanuite sunt caile hotararilor mele. A trebuit intai sa ma hotarasc ca nu merg la party, ca sa pot (apoi) sa ma hotarasc ca merg. Vin cu Aida.
Eu, care n-am fost la petrecerea anterioara, imi imaginam vreo suta de oameni prezenti. Si ma gandeam ca-mi va fi greu sa gasesc pe oricine dintre cei pe care i-as cauta. Acum am vazut ca-s peste 500 oameni inscrisi… mda.
Ma las in voia sortii. Dar parca nu m-as lasa de tot. Daca dintre cei din blogrollul meu/comentatori/cititori … vine cineva (stiu deocamdata ca s-au inscris aprozarnet, smilla si de ce), sa-mi dea un semn de vrea sa ne gasim. Cine stie? Poate chiar se intampla :).

PS: acuma, daca m-am trecut pe lista, nu ma mai razgandesc. mi-e greu sa ma hotarasc, dar de promisiuni ma tin usor :)

PPS: ma refer la petrecerea roblogfestului.

Azi: Ziua libertatii presei online

Va anuntam zilele trecute ca reporterii fara frontiere (RSF) organizeaza azi, de ziua libertatii presei online, cyberdemonstratii care vizeaza tarile unde accesul la net e absent/cenzurat. Pentru ca siteul RSF se incarca foarte greu, iata aici link direct catre demonstratii. Cu rabdare, urmand linkul, veti ajunge pe o pagina de unde puteti selecta tara care va intereseaza si, in cativa pasi, sunteti la cyberdemonstratie (click pe tara, paragraf jos care descrie situatia locala, click pe ‘participate’ ca sa … demonstrati, nume-prenume-oras-tara, ales slogan (din lista prestabilita de 5), confirmare slogan si gata).

Pentru fiecare demonstratie sunt afisate numarul de persoane prezente… si mie mi se pare mic. senzatia mea e ca sunt numarati doar cei efectiv prezenti online (ca numarul demonstrantilor variaza si l-am vazut si scazand).

Libertatea presei online si inca o leapsa

Hai c-am inceput sa respir. Adica am facut o barbara ordine prin feed reader si acum pot incepe o viata noua. S-a dus vremea cand ma apasau cele 1000+ articole necitite. Ieri seara am plecat din nou de la 0. Sa nu credeti ca le-am citit pe cele 1000+… :D… i-am zis doar readerului sa le marcheze pe toate drept citite (DoDu, remarca (te rog) c-am evitat o cacofonie)… si m-am uitat asa, la cateva dintre articole pe ‘deasupra’. Si am scapat.

Ei, dar uitandu-ma eu pe deasupra, am descoperit la Amar de Zi ca pe 12 martie reporterii fara frontiere (binecuvantati de unesco) lanseaza ziua libertatii presei online. Citez (tot barbareste:)) din articolul … citat: În aceeaşi zi, RFR organizează un protest online de 24 de ore împotriva cenzurii pe internet şi-i invită pe toţi utilizatorii de net să vină pe site-ul RFR pentru a demonstra virtual împotriva cenzurii şi pentru libertatea de opinie în internet.

Si daca tot incerc sa ma ‘aduc la zi’, iata ca mai bifez inca o leapsa primita pe la inceputul lui februarie, de la veverita VIP.

1 -Cat timp acorzi internetului
2- Cel mai interesant blog pe care-l citesti
3- Trimite leapsa catre 5 prieteni/cunostinte/persoane ce citesti frecvent

Raspunsuri:
1 – 2-3-4-5-6 ore pe zi
2 – Oblia
3 – citesc nenumarati oameni frecvent (afara de zilele in care nu citesc pe nimeni). Ii citesc pe cei din blogroll si pe cei carora le-am tot trimis lepse pana acum. Asa ca transmit intrebarile de fatza catre unii dintre cei cititi dar mai rar citati: DoDu, Iulian Enache (care n-o sa raspunda, dar eu pe el il citesc), Sutu cu palatului lui, Luciat, Irene si Monica (si l-as trece si pe Finix… dar parca vad ca nici leapsa asta nu-i place :)). Am trecut mai mult de 5 destinatari… dupa cum ziceam si la inceputul acestui articol- am pierdut legatura cu alte bloguri si ma astept ca o parte dintre ei sa fi primit deja aceasta leapsa si eu sa nu am habar.

PS: si am de gand sa fac inca ceva ce trebuia demult sa fac: sa-i trec pe luciat si pe finix in blogroll. Pe luciat am evitat s-o trec pentru ca ea e o fiinta erudita… si mi-era ca o sa creada lumea ca-s la fel :D (vorbesc serios… ca d-aia nu l-am trecut nici pe sutu multa vreme: sa nu creada lumea ca eu inteleg politica:)), iar pe finix oarecum din acelasi motiv (el stie si pomeneste filme, de exemplu) la care s-a adaugat si faptul ca a aparut in viata mea virtuala intr-un moment in care blogul trecuse (temporar) pe inferioare planuri.

Anunturi si o intrebare despre scrumbie

1. pe 26 februarie, 14.30, se intampla prima intalnire a Narcoticilor Anonimi din Bucuresti. La Centrul de Asistenta Integrata a Adictiilor- Obregia (CAIA OBREGIA), din Şoseaua BERCENI Nr.10 - 12 (în incinta Spitalului Clinic de Psihiatrie Prof.Dr. Al. Obregia, intrarea dinspre Str. Emil Racoviţă, pe lângă Capela Sf. Teodora), Sector 4, Bucureşti. Informaţii la tel. 3340302 (în limba română) sau 0720485563 (în limba engleză).
Va rog frumos sa preluati anuntul si sa-l dati mai departe.

2. Sa-mi spuna si mie cineva cand e sezonul la scrumbie!!! Va rog frumos!
Scrumbia e pestele meu preferat si scrumbia la cuptor e mancarea mea preferata. Din pacate, scrumbia proaspata eu stiam ca se gaseste doar o data pe an, pentru 2-3- maxim 4 saptamani. Si eu stiu ca aparitia ei e legata de Paste. Pentru ca intr-un an, asa am gasit-o, si asa am tinut minte cand s-o caut. Doar ca Pastele pica altadata in fiecare an, si uneori pica dupa ce s-a terminat sezonul de scrumbie. Ieri seara am auzit intamplator pe cineva zicand ca scrumbia se gaseste la noi de DOUA ori pe an. Ghinion insa: nu stia sa-mi spuna care-s perioadele astea doua.
De aia, va rog mult-mult-mult: cine stie care-s zilele din an cand are sens sa caut scrumbie la supermarket, sa-mi zica si mie.

3. Merg feedurile pentru articolele de pe blog. Multumita lui BlindGirl, am aflat ca nu mergeau. Multumita lui Gabi-HaiPa, s-a rezolvat. (Si ca sa fie adevarul complet: problema aparuse multumita mie, care pusesem un spatiu in plus undeva).

4. N-am curajul sa-mi redeschid google readerul. In ultimele (multe) zile, din lipsa de timp, n-am mai citit blogurile prietene. L-am deschis azi (pe reader), sa verific blogul meu (dupa sesizarea lui BlindGirl) si cu groaza am vazut ca pe blogurile pe care le urmaresc au aparut ‘intre timp’ aproape 1000 de articole noi. De-ar fi wireless in tren, n-ar fi nici o problema cu adusul la zi, ca am multe ore de calatorit. Dar deocamdata nu e.

5. In urmatoarele 2 saptamani merg la: sinaia, tg mures, cluj, predeal, brasov. Daca vreunul dintre comentatorii sau cititorii mei este din aceste localitati, m-as bucura sa ne vedem la o cafea. Daca cititorul exista (si s-ar bucura la randu-i), sa ma caute, si il anunt programul meu exact.

Apdatare

Am de scris la job (cam cum scriu la blog :)), motiv din care blogul e momentan taciturn.

Dar am zis sa ies din amutzeala sa va povestesc despre Teora. (Sa nu credeti ca am ceva cu ea, ca (desi e a doua oara cand o mentionez) n-am. La fel (prespun) ca se intampla cu toate editurile. Dar cu Teora m-am intalnit eu.)

T. RexAstazi: Descopera un T Rex, de Dennis Schaz, Teora, 2006

E tot o carte d-aia cu coperta groasa; contine si o macheta de TRex care ti se desfasoara in fata ochilor pe masura ce dai paginile. Foarte frumos.

La nu mai stiu ce pagina, autorul (sau, mai probabil, traducatorul (nici pe el nu-l stiu)) zice asa:
Animalele care alearga repede (…) au, de obicei, oasele membrelor din spate mai lungi decat ale membrelor din fatza.
(…) Oasele membrelor lui T Rex erau aproape egale, deci se presupune ca el nu alerga repede ca sa-si prinda hrana.

Asa:
Membrele din spate= oarecum, picioare
Membrele din fatza= oarecum, maini.

Acum, toti cei care ati vazut o poza de T Rex, spuneti-mi: vi se pare ca „manutzele” alea doua pe care trexu’ le tine frumos atarnate in fatza sunt aproape egale cu picioarele alea mari pe care sta trexu’?!

PS: A inceput RoBlogFestu’. De cateva zile. Avizierul e nominalizat (de mine:)) la urmatoarele categorii: cel mai bun blog personal, cel mai bun blog, cel mai bine scris blog. Mi-am permis sa ma nominalizez la categoriile astea nu pentru ca cred am cel mai bun blog… ci ca sa vad pe unde se aseaza avizierul fata de celelalte bloguri. Din pacate habar n-aveam ca fiecare votant va putea vota doar un blog la fiecare categorie… (Mi-ar fi placut sa mi se dea (ca alegatoare ce sunt) 25 de puncte pe care sa le pot acorda mai multor bloguri, min. 1- max 5 puncte de fiecare blog votat.) Asa, pe de o parte mi-e si foarte greu sa votez (ca-s nehotarata… si-s mai multe blogurile care pentru mine sunt pe locul 1)… si pe de alta parca vad c-o sa raman cu avizierul nepozitionat :D.
Procedura de votare mi se pare greoaie (ca sa votezi, tre’ sa-ti faci cont), iar blogurile înscrise, prea multe. Ma rog. „Prea multe” asta e relativ. Nu-s prea multe, daca tinem cont de cate bloguri sunt pe lume, dar sunt prea multe ca sa-mi mai vina mie sa le frunzaresc. Ma descurajează cand vad ca-s 500. Asa ca stau sa ma gandesc bine cui dau voturile mele… si aman momentul largirii orizontului blogeristic pentru cand s-o anunta „clasamentul”.