femeia simplă

Il stiti? daca nu, intrati pe blogul sau: Fursecul Mecanic. Daca il stiti si va intrebati cum sint fursecurile pe care le daruieste, va spun eu: buuune.

Mi-e greu sa exprim ideea in 3 cuvinte, pentru ca e prea frumoasa. Incerc totusi, pentru lenesii care nu merg pe linkuri: Fursecul face dulciuri de casa, cu ingrediente alese cu grija (si drag, zic eu), dulciuri pe care le da celor care le cer… si il conving ca s-ar bucura de asa cadou. Procedural, lucrurile se intimpla astfel: Fursecul anunta pe blog <dulcele> saptaminii, iar cei interesati sint invitati sa-l contacteze. Fursecul raspunde cerind adresa la care este asteptat dulcele respectiv si, dup-aia, il livreaza.

Eu, care apreciez foarte mult <intentiile> (exemplu: ma bucur de intentia cuiva de a-mi face un cadou aproape la fel de mult ca de cadoul propriu zis), am vazut blogul mai demult, m-am bucurat … si mi-am zis ca-i voi lasa pe altii sa si ceara. Eu aveam doar de gind sa scriu despre Fursec, ca sa fie cit mai multi cei care se vor bucura :). Si, pe cind ziceam asa, fursecul a anuntat ca martzipanul va fi tema respectivei saptamini. Ori martzipanul era un mister pentru mine… Multumita explicatiilor Fursecului am inteles ca ce incercasem eu ca martzipan, era martzipan doar cu numele. Asa ca m-am mobilizat exemplar si, desi eram intr-o perioada nevorbareata, i-am scris.

Fursecurile au ajuns la mine acasa cind eu eram plecata si abia astazi am ajuns sa le maninc. :))

Sunt foarte, foarte BUNE, iar eu sunt foarte … induiosata (nu-i asta cuvintul ideal, dar pe cel ideal nu-l gasesc acum. ca prea sint bune :))

Asa incit, dragii mei, va mai trimit inca o data pe blogul Fursecului. Mai ales la articolul acesta in care este vorba despre cele ce s-au intimplat in luna care s-a scurs de la inaugurarea blogului pina in zilele noastre. Mult succes si tot atitea multumiri, Fursecului. :)

PS: fursecurile sint oferite gratuit, donatiile sint insa si ele posibile. detalii pe blogul pe care va trimit acum pentru a treia oara :)

ACCEPT, organizatia la care lucrez, organizeaza periodic ateliere pentru psihologi, medici, asistenti sociali (inclusiv studenti) cu tema Introducere in problematica LGBT (unde LGBT- lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender). Urmatorul curs se intimpla la sfirsitul acestei saptamini. Trainere sunt eu si Dana Olteanu (ea- fosta psiholologa la ACCEPT, vreme de vreo 3 ani). Din motive de vacanta combinata cu sesiune (imi imaginez), am ramas cu citeva locuri libere. Daca este cineva (cu profilul profesional de mai sus) interesat sa participe, sa mearga pe www.accept-romania.ro. Acolo exista ceva detalii despre atelier si formularul de inscriere. Mai primim formulare pina miercuri (dar, de va intereseaza, va recomand sa va grabiti; in clipa in care facem numarul vizat de participanti (25) inchidem inscrierile, chiar daca e inainte de miercuri). Cursul e rezidential (la Sinaia) si toate cheltuielile sunt acoperite de ACCEPT (e un proiect finantat de Fondul Global de Lupta Impotriva HIV/SIDA, Tuberculozei si Malariei, prin Fundatia Romanian Angel Appeal).

Off topic: n-am mai raspuns la comentarii, nu citesc alte bloguri si ma rezum la minimum de activitate posibila din cauza ca stelele care vegheaza asupra sanatatii mele au ramas neschimbate. Si pe weekendul asta tot suferinda l-am petrecut. Dar n-o sa tina asa la nesfirsit, nu? Ca n-am nici o boala adevarata. Doar pasagere siciieli. Care se succed cu perseverenta una alteia.

Am primit pe una din listele de discutii la care sunt abonata urmatoarea invitatie:

Va transmitem un apel calduros pentru a va alatura, maine, 3 iunie, ora 13:00, unui actiuni de protest in legatura cu criza romilor din Italia, organizata de mai multe organizatii neguvernamentale ale romilor in fata Ambasadei Republicii Italiene din Bucuresti (Str. Henri Coanda, nr.9). Initiatorii, Romani Criss, Amare Rromentza, Alianta Civica a Romilor din Romania, spera ca si alte organizatii neguvernamentale – rome sau nerome -, sa se alature demersului, precum si reprezentantii romi sau neromi ai autoritatilor publice.

Simultan, organizatiile de romi din Spania organizeaza un protest in fata Ambasadei Italiei din Madrid, ceea ce ii confera evenimentului un caracter transnational.

In perioada 25-29 aprilie, o delegatie de 10 reprezentanti ai organizatiilor de romi si de drepturile omului din tarile europene au vizitat peste 20 de campuri din Italia (Milano, Roma, Napoli), documentandu-se despre situatia romilor si efectele ultimelor acte de violenta impotriva romilor.

V-am fi recunoscatori daca ati disemina aceasta invitatie si pe alte liste la care sunteti membri sau colegilor/prietenilor care sunt suporteri ai cauzei noastre.

Va multumim si va asteptam!

LE: am fost si am protestat. au mai fost alti 70 de oameni, de toate culorile, si multa presa. prea putini (parerea mea) chiar daca luam in calcul faptul ca protestul a fost anuntat doar cu o zi inainte si ca  ora era inaccesibila celor incadrati in cimpul muncii.

Sa va zic de GayFest. A inceput azi si, din ziua curenta, data fiind ora la care apuc sa scriu, n-au mai ramas evenimente disponibile, asa incit va prezint ce se intimpla miine (marti, 20 mai):
***filme: Cintecele de dragoste (ora 14), O iubire secreta (ora 16), Dincolo de ura (18) si Domnul Max (20), toate la sala Union a Cinematecii Romane (str Ion Campineanu 21). Intrarea e gratuita, iar o mica prezentare a filmelor (de marti si din celelalte zile) gasiti aici.
***expozitie foto: Diversitatea prin ochii tai, la libraria Carturesti.

Programul GayFest 2008, pe scurt:
- in fiecare zi, de luni pina simbata, sunt filme (artistice sau documentare) la cinemateca, sala Union; intrare gratuita;
- miercuri, ora 21: seara devoratorilor de publicitate gay, club Frankie (str Benjamin Franklin, pe linga Ateneu) (vedeti ca acest eveniment nu-i inclus in programul oficial; eu am primit un anunt offline ieri, din ‘sursa de incredere’… dar inca nu l-am verificat; va tin la curent)
- joi si vineri sunt dezbateri (religie si homosexualitate; export de extremism romanesc la Chisinau; parteneriatul civil- o institutie necesara?- detalii in program);
- expozitia foto, vizitabila toata saptamina, la carturesti;
- incepind de joi – expozitie de postere Campaign Against Homophobia, la sediul ACCEPT;
-vineri si simbata nopatea: partyuri in Purple (Selimbar 1) si Queens (Mihai Bravu 32)
-simbata, ora 17, Mars GayFest ’08 (punct de intilnire: intersectia Nerva Traian- Bd Unirii; iar daca vreti sa participati, sunteti asteptati de la 4-4.30; 5 e ora de plecare… si ora la care jandarmii nu mai permit oamenilor intrarea in grupul marsaluitorilor).

Ceream cu ceva vreme in urma informatii despre magazine (din Bucuresti) in care gasesti jocuri care sa prespuna bricolaj / handcraft, pentru copii. Maria a fost prima care mi-a recomandat Casa Retro, aflata in zona Ptei Victoriei, intrarea geneva nr 8. Am ajuns acolo ieri si am cumparat urmatoarele: un avion de asamblat, din carton; alt avion, de asamblat si colorat (culorile si pensula incluse), tot din carton; niste gize, de facut (din… nu stiu ce; niste puf); un fluturas si o floare, tot de facut (din pinza); niste ingerasi (oficial decoratiuni de pom) (tre sa vopesti in argintiu niste ghivecele mici, de teracota, si apoi sa pui niste fundite); sabloane pentru desenat animale diverse; hirtie de origami + niste modele (pe care ma indoiesc ca le vom putea copia); creta pentru asfalt; si inca …ceva pentru pictat modele diverse. In total, pe toate astea (si probabil ca am uitat 1-2 produse) am dat 44 lei. Peste 2 saptamini mi s-a spus ca voi gasi si argila si alte materiale pentru modelaj. Iar de marti ati putea gasi jobene(uri?), din carton (de jobene intreba altcineva; cind am auzit insa, m-am gindit ca si lui Calin i-ar placea unul).

Se mai gasesc acolo jocuri ´inteligente´ pentru diferite virste, jucarii din lemn, culori (de multe feluri) si materie prima diversa pentru facut felicitari sau animalute. sau orice altceva. Magazinasul e ingesuit si plin de lume… dar vestea buna (pe care n-am auzit-o de la sursa, ci de la o colega care a ramas in magazin inca putin dupa plecarea mea) e urmatoarea: magazinul se va muta intr-un sediu mai mare cu program la fel (acum e deschis doar dupa ora 17 si nu in toate zilele) SI, dupa mutare, vor fi organizate cursuri de bricolaj pentru copii si parinti. Noutatile vor fi anuntate pe siteul Casa Retro. Asadar, cei care nu aveti copii si vreti la cursuri, vedeti cum va puneti bine cu vreun copil din vecini, pina atunci.

[acesta NU este un post platit, ci un post scris din proprie initiativa, ... intrucit nu m-am saturat de anumite activitati din copilarie si ma bucur acum ca exista posibilitatea sa le reiau]

Da. Am diploma de bacalaureat. Bonus- e posibil ca in viitorul apropiat s-o recuperez si p-aia de facultate. (pe cea de bac am pierdut-o, iar pe cea de facultate n-am ridicat-o niciodata, ea fiind intr-un domeniu care n-are legatura cu activitatea mea profesionala).

Poate voua nu vi se pare o realizare semnificativa… motiv din care vreau sa precizez: e uriasa. Am pierdut-o (de diploma de bac vorbesc) acum vreo 10 ani, cind incercam sa ma inscriu la o a doua facultate. Apoi am descoperit ca-i foarte greu de recuperat (liceu, monitorul oficial, notar, inspectorat si iar liceu- astia ar fi pasii) si, odata la 3 ani, am mai facut cite un pas mic in directia obtinerii duplicatului.

Acum am facut un curs de pe urma caruia obtin acreditarea ca trainer… si ca sa obtin diploma de trainer trebuia sa aduc o diploma de studii. Bacalaureat sau facultate. Fiind in criza de timp, le-am incercat pe amindoua, sa vad care se obtine mai repede. Drept care ieri am ajuns la drept:), crezind ca gata sunt ca si cu diploma de facultate in mina… si am auzit:
- nu va gasesc. Sunteti sigura ca n-ati ridicat-o deja? (sunt). Nu este. Dati un telefon zilele urmatoare, sa vad daca dau de ea.
Si tot ieri am primit un telefon de la secretariatul liceului:
- buna ziua. In legatura cu diploma. La ce clasa a 9a ati fost? Ca nu va gasesc in nici un catalog.
(cei care au citit cit de putina memorie am isi pot da seama cit de absurda era aceasta cerinta; eu, care am mai si schimbat literele la clasele din vremea liceului, sunt foarte mindra de mine ca mai stiu ca am terminat la a XII I (adica i). ce litera eram intr-a noua? Poftim?!!… ha-bar n-am.)

Ei bine, in mod miraculos, astazi la ora 14.20 m-au sunat de la liceu:
-daca ajungeti pina la 15.30 puteti trece azi sa luati diploma
… in conditiile in care eram la curs (asta pe care zic ca-l fac, de traineri), iar la 15 era programat examenul care incununa cele doua saptamini de instruire. Examen la care trebuia sa ma prezint cu diploma.
Si m-am prezentat. Asadar, am diploma de bac, daca da Domnu’ – si de facultate. Si am si diploma de trainer(a) (ma rog… o sa am; ca mai dureaza umpic pina e gata diploma. Prespun ca pe asta o sa ma duc s-o iau :D :)).

Pentru cei scrupulosi anunt cu aceasta ocazie ca am bifat unul din cele 2 obiective personale pe acest an :)).

Si pentru toti anunt ca ma gindesc (acum ca AM diploma) sa ma inscriu la o facutate. Drept sau psihologie?

PS: alte anunturi, de interes general:
- miine Copacul de Hartie organizeaza Ziua cea mai verde, mare eveniment (ecologic), mare. In piata revolutiei, incepind cu ora 13, vedeti 15 organizatii de mediu. Iar de la ora 17 concerte: vita de vie, sarmalele reci, byron, krypton. Detalii aici.

- tot mine e noaptea muzeelor. Detalii aici (si, de data asta, in multe alte parti; ca ma plingeam in anii anteriori ca nu se promoveaza cum trebuie evenimentul)

- mine e si ziua internationala impotriva homofobiei… drept care intre 19 si 24 mai ACCEPTul va invita la GayFest 2008. Programul- aici, bannere- aici. Despre GayFest o sa mai povestesc… dar pina atunci vreau sa va reamintesc: am diploma!!

Azi am ajuns conjunctural la Cafeneaua Actorilor, cea de linga Teatrul National. Aveam de stat juma de ora de vorba si era locul cel mai la indemina.
Ne-am asezat la o masa, asadar. Eu am cerut o cafea si o apa minerala. Dupa ceva vreme am primit o cafea.
-am cerut si o apa, zic eu.
-da? Ii spun colegei si va aduce imediat, zice ea.
Noroc ca nu mi-era sete, ca colega n-a mai venit. Cit n-a venit, am remarcat coada cescutei mele de cafea: murdara. Cu dire negre, pronuntate, de praf+mizerie intarite. Restul ceastii parea curat; cu exceptia urmelor de cafea proaspat varsata, stralucea. N-am protestat, nici nu m-am mirat, parerea mea despre cafenea fiind deja proasta, datorita unor experiente anterioare.
Am terminat cafeaua, am terminat de vorbit:
- nota, va rog
- imediat vine colega mea.
Pentru mine asta insemna ca tipa cu care am vorbit, va vorbi cu ‘colega’, iar colega va veni singura. N-a venit. Dupa 10 minute am prins-o chiar pe colega, care dupa inca 5 min a adus nota si a plecat. Pe nota aparea si apa pe care n-o bausem. Cum n-aveam bani potriviti ca sa lasam suma pe care stiam noi c-o avem de platit, asteptam din nou ‘colega’. Dupa ceva timp, ea apare.
- Va rog frumos sa verificati. Pe nota este o apa pe care nu am primit-o.
- Dar ati comandat-o!
- Da, am comandat-o si n-am primit-o. I-am spus colegei care a adus comanda, iar ea mi-a promis ca vine si apa. N-a venit.
- …Si n-o mai vreti?!
- N-o mai vreau. O voiam atunci.
- Imi pare rau (ton tifnos), n-am ce face. Apare pe bon. Mergeti si vorbiti cu seful.
- Imi pare rau (zic cu gratie). E problema dvs, nu a mea.
Pleaca trosnind si pufnind. Se intoarce relativ repede (fata de cit asteptasem pina atunci), si arunca din virful buzelor:
- platiti fara apa.
Si dispare. O asteptam din nou (voiam rest), apare intr-un tirziu, ia banii si da sa plece.
- O clipa, ii zic. Trebuie sa ne dati 5 lei rest.
- N…Nu am marunt. Nu lucram cu monede.
-Nu-i vorba de moneda. 5 lei e un ban de hirtie.
Se uita la mine urit, de data asta cu expresie mai degraba timpa decit tifnoasa.
Ii arat pe nota totalul, care era 29.75.
-V-am dat 30 lei. O apa e 5.5 lei. Tre’ sa-mi dati inapoi 5 lei. 50.000 lei vechi.
Se lumineaza partial (semn ca a inteles ce-i spun) si-mi da hirtia pe care o asteptam.

PS: pentru cine are nevoie de explicitarea titlului, motivele din care n-are rost sa mergi la Cafeneaua Actorilor sunt urmatoarele:
1. ceasca aia era mai murdara decit cestile pe care le-am vazut eu la o doamna care nu mai vedea bine de vreo 20 de ani.
2. petreci mai mult timp asteptind, decit petreci consumind.
3. personalul e, eufemistic vorbind, nemultumitor (=uituc, arogant si in deplina necunoastere a interesul si obligatiilor proprii).

Faptul ca era cit pe ce sa platesc ceva ce n-am primit il pun pe seama uituceniei. Ca altfel mai adaugam un punct: angajatii fura de la clienti.

PPS: @unuzero: trimit acum si la kko.ro :D :)

LE (adaugire ulterioara, adica): vad in comentariile voastre ca n-am fost chiar clara. Asa ca vin cu precizare: nota de plata (aia de 29.75) era pentru 3 cafele si doua ape. (sau, ca sa fiu si mai clara: un espresso, un cappucino, o caffe latte, o apa plata si o apa minerala). Nu pentru o cafea si o apa, cum am impresia ca se intelege.

N-am fost singura la CA. Doar eu vorbesc in textul de mai sus pentru ca principala problema era apa mea, care nu venise.

In general, cu locurile publice de mincat sunt foarte grijulie. Daca mincarea nu-mi place, daca serviciul e prost- nu reclam. Niciodata. Las mai putin bacsis (sau deloc, dupa caz), si nu mai intru acolo data viitoare. Trimisul inapoi la bucatarie a unei ciorbe in care inoata o musca (de exemplu) mi se pare nedezirabil, 3 consecinte fiind posibile:
- iti schimba cu adevarat felul reclamat (bonus extravagant, dar posibil: maninci gratis),
- iti scot musca si-ti aduc inapoi aceeasi ciorba (cel mai probabil, parerea mea)
- iti scot musca, iti scuipa generos, si-ti aduc inapoi aceeasi ciorba (oricit de rar s-ar intimpla, e un risc pe care eu il iau in sema).

Ei, s-a facut mai mult de un an de cand n-am mai calcat prin Cuptorul cu Lemne de pe pache protopopescu, in conditiile in care ani buni am mincat cu regularitate acolo (e aproape de job).
Nu, la cuptor n-am gasit nici o musca. Am insa senzatia ca-s homofobi, ori eu lucrand la ACCEPT, am ceva sanse (pe care nu vreau sa mi le asum) sa mi se scuipe in mancare. Iar de nu-s homofobi, mancarea/serviciile oferite sunt de doi bani.

De ce zic asta:
***Am tinut mai demult un curs la Accept cu vreo 20 de participanti. Mincarea pentru pranz am comandat-o de la cuptor. Am cerut modele diferite de pizza, cu extra toppinguri de bacon, porumb, masline, ciuperci… dupa caz. Adica, ma asteptam sa primesc niste pizze generos decorate.
Am primit niste blaturi cu urme razlete si neuniform repartizate de pui, ton, salam, bacon, ardei, rosii, masline, porumb, ciuperci. Drept sa spun primul gind a fost ‘astia si-au batut joc pentru ca am facut comanda pe numele Acceptului. Si-or fi homofobi.’ Gandul 2 (si cel la care am ramas pana la urma) a fost insa: s-au stricat, nu mai e nici cuptorul ce-a fost odata. (gand usor de crezut, pentru ca (oricum) cuptorul chiar se degradase incetisor, dar sigur, de-a lungul timpului.)
***De atunci eu n-am mai mincat de la ei. Unii dintre colegii mei insa au continuat sa o faca. Astfel incit, intr-o seara in care o parte din ei ramasesera la job pana pe la 9, au sunat la cuptor si-au facut o comanda cu d-ale gurii. Intii au asteptat incredibil de mult ca sa le fie preluata comanda, apoi au asteptat peste o ora ca sa ajunga mincarea la ei. (va reamintesc: cuptorul e la 2 pasi de sediul accept). Iar persoana care a venit din partea cuptorului (cineva care era evident ca nu se ocupa cu asta in mod normal) a intrebat cu mare curiozitate: dar ce firma e aici, de n-a vrut nici unul dintre colegii mei sa vina?
***Dupa juma de ora, in aceeasi seara, cineva a sunat la accept ca sa injure poponari. (telefoanele de injurare sunt destul de rare la noi, sa stiti. Cred ca primim maxim un telefon de felul asta pe trimestru. Si, in mod obisnuit, in timpul orelelor de program, nu la 11 noaptea).
Suficiente motive, zic eu, ca sa-ti imaginezi ca e posibil ca cuptorul sa-si imparta clientii pe categorii: gay, poate-gay, si clienti ok. Sau, din alta perspectiva, categorice motive ca sa nu mai intru acolo.

N-am scris imediat ce s-a intamplat; prima data pentru ca am vrut sa pozez si n-am apucat- ori in cazul ala poza chiar facea cat 1000 de cuvinte; a doua oara pentru ca n-am vrut sa-i creez eventuale probleme persoanei care totusi a adus mancarea aici. Dar scriu acum pentru ca vreau neaparat:
-sa anunt cuptorul ca au pierdut vreo 200 de pizze et al., din martie 2007, cand le-au trimis p-alea jalnice la noi (acceptul are o sala de curs, sala care e folosita ocazional si de alte ONGuri) si altele 50 (sa zicem) pizze/ paste/inghetate +n beri pe care eu, cu prietenii mei (majoritar negay), nu le-am mai consumat de la cuptor, in aceeasi perioada. Plus cate or sa mai fie de acum incolo.
-sa-mi anunt prietenii si cunostintele (care n-au aflat deja) ca pe linga accept exista alte 4 locuri in care poti minca linistit, spre deosebire de cuptorul cu lemne.

Sa nu ziceti ca nu v-am spus. :)

***Bella descrie succint si prin pisici partidele politice (ale noastre). :)

***Blog de fapte bune- o zi buna

***Concurs national de fotografie digitala DigiPhoto 2008. inscrierile se incheie pe 27 aprilie. aici, galeria cu fotografiile inscrise deja.

***frumos de tot: Estera Lungu

Se pare ca ma aflu intr-o configuratie astrala care-mi favorizeaza aparitiile publice :).

In numarul de saptamana asta al TimeOut, la pagina Gay&Lesbian, puteti citi un interviu luat de mine unei prietene lesbiene. Vorbim despre cum vede ea Bucurestiul, si eu zic sa-l cititi, ca-i un interviu care ‘te prinde’. (Meritul e al ei, eu doar am lasat-o sa vorbeasca :)).

Ce ma mira un pic e ca TO a schimbat titlul pe care-l dadusem eu, optand pentru ‘interviu indiscret’. Si ma mira pentru ca, in principiu (deci si in acest interviu), ma feresc sa fiu … indiscreta. Iar titlul lor ar dovedi ca nu prea imi iese. Mai ca as pune un sondaj: e interviu indiscret sau nu? :)

In dimineata asta am fost la ‘Tonomatul DP 2’, moderat de Alin Oprea. S-a intamplat asa: veverita m-a sunat si m-a intrebat daca vreau la tv ca sa vorbesc despre avizier… am dat sa zic nu, … m-am gandit mai bine si am zis da. Si am ajuns la tonomat.
Invitatii principali au fost membrii trupei Spin. Pe langa ei, veverita si cu mine am vorbit un pic despre bloguri. Daca vreti sa vedeti inregistrarea, ea se afla aici. (mergeti in josul paginii unde sunt listate tonomatele dupa data si dati click la editia din 09-04-2008). Interventiile mele sunt micutze, dar sunt multumita de ele. Ce m-a mirat e ca am o atitudine oarecum profesorala. Nu-mi dadusem seama de ea :D.

Duminica am vazut carcotasii in reluare. Pentru cine nu i-a vazut, ei au aratat asa:

Emisiunea a fost dedicata summitului, sub deviza ‘eliberati tibetul’.
(Ce-a spus copilul meu cand i-a vazut?
-Ce-au imbatranit carcotasii de sapatamana trecuta!)

Ce m-a mirat pe mine insa este faptul ca Gainusa-Gailama a vorbit de cateva ori despre lamele din Tibet. Poate se gandea la ‘dalai lame’. Dar voi ce intelegeti din:
“La noi in Tibet, daca rade cineva asa, inseamna ca ori a gasit suprema spiritualitate a lui Buddha, ori s-a tampit la coada lamelor- un fel de oi mai mari asa.”*?

… Gailama, ai perfecta dreptate cand zici de lama ca e un animal cu coada, care seamana cu oaia. Dar cu umilinta te informez ca ea se gaseste in stare naturala in america de sud (+/- niste unele trimise sa cotropeasca america de nord- zice wiki).
La tine in tibet zburda iacul. Care are si el coada; e un fel de lama mai mare, fara gat, cu altfel de cap si altfel de corp. (Nu, nu seamana cu Dalai Lama. Si nici cu Gillette Lama.)

*cei …carcotasi, pot sa verifice acuratetea citatului aici, la minutul 9.57 (tot aici e si sursa imaginii din emisiune).

Cer iertare ca va bulversez postand de doua ori in aceeasi zi… dar am gasit la Sly un filmulet in care un profesor hartuieste sexual o eleva. Asta in clasa, in prezenta celorlalti elevi. Eu cred ca inregistrarea e reala (decorul e corect si-s prea multi ‘actori’ implicati ca sa-mi imaginez ca-i farsa). Dar tot ireala mi se pare. Sa te porti asa in public inseama sa pleci de la premiza ca hartuirea elevilor de catre profesori e ceva acceptabil (sau macar tolerabil). A devenit asa intre timp? Ca ‘pe vremea mea’ stiu sigur ca nu era.

(de vazut, din film, sunt doar primele 5 minute. Restul pana la 10, cat dureaza inregistrarea, sunt goale)

Mi-a zis cineva azi ca academia ar da inapoi si ar recomanda revenirea la scrierea cu î din i. Am cautat pe net de m-am saturat, dar n-am gasit nimic. Stie cineva ceva?

Intentia mea era oricum sa revin la scrierea cu î din i… din motive personale. Asa cum tot din motive personale m-am conformat si am ajuns sa scriu cu â din a si cu ‘sunt’. (m-am gandit c-o sa-i fie jena lui Calin cu mine, cand o sa ajung la scoala si o sa spun sînt in loc de sunt :D. zau! :))

Asa. De-as afla ca s-a razgandit academia, mult m-as bucura (pentru ca ma aflu printre cei care se bucura atunci cand pot sa spuna vezi? ti-am zis eu! celor care, desi preveniti, fac lucruri … neinspirate :)). Plus ca n-as avea probleme in a scrie in acelasi fel in toate locurile in care scriu.
Si daca tot a venit vorba, spuneti-mi va rog daca vedeti diacriticele in testul urmator. Ca daca toata lumea zice ca le vede, le… imbratisez pe blog.

Test: înţelept, şarpe, română

(am pus acelasi sondaj si in sidebar, in dreapta adica. sa ramana la vedere si dupa ce oi posta articol nou. nu-i nevoie sa votati de doua ori)

O prietena de-a mea s-a intalnit astazi in statia RATB de la Rosetti cu o echipa PNL. Echipa PNL avea niste foi de flipchart (adica hartii dintr-alea foarte mari, pe care scriu uneori participantii la emisiunile otv), si indemna trecatorii sa-si scrie doleantele pe foile respective.
Prietena a luat si ea un marker si a scris diverse, inclusiv ‘sa se legalizeze casatoriile intre persoane de acelasi sex si adoptiile gay’. Dupa ce s-a intors in statie i-a vazut pe PNListi comentand si razand pentru ca, pana la urma, unul dintre ei sa ia un marker si sa scrie un ‘sa nu’ in fata la ‘se legalizeze’. Subliniat de 2 ori.
Fata s-a intors la PNListi si i-a informat ca nu-i ok ce-au facut (ei au ras), le-a cerut markerul inapoi (ei au ras), le-a mai cerut markerul inca o data (ei au ras), le-a spus ‘am sa va reclam la partid’ (ei au ras) si a scos un pix cu care a taiat ‘nu-ul’ si a adaugat ‘drepturi pentru minoritati sexuale’. Ei au mai ras odata.
:)