femeia simplă

Pentru Bucuresti.

Orice fel de uleiuri sau grasimi comestibile pe care pina acum le aruncati, pot fi colectate si date centrului de colectare a uleiului uzat, spre reciclare.  Le colectati in ce recipiente puteti (fara apa sau resturi alimentare. trebuie strecurat) si cind le-ati umplut , sunati la centru ca sa vedeti cind puteti trece sa le lasati. Sau colectati peste 30 kg, caz in care vine centrul la voi sa ia uleiul, gratis. Hai, cititi.

[si in aceeasi nota verde: magazinele Mega Image colecteaza baterii/acumulatori uzati. nu stiu daca toate, dar cel de la Lujerului, da]

Fatza nevazuta de catre cei care nu au participat. De vazut. De ris. De plins. De venit la marsul de anul asta.

Dragilor, am fost la facultate.  (Ma rog, pentru cine nu stie ar trebui sa zic intii ca m-am inscris la facultate. Studiez psihologia la Titu Maiorescu, de la distanta.) Ei bine, noi astia care sintem la distanta platim 450 euro pe an, fata de 500 cit plateste studentul la zi. Ce credeti ca ofera facultatea de acesti banii pentru studentii indepartati? Eu m-asteptam sa ofere un loc unde studentii sa poata interactiona cu profesorii pe net. Un forum, niste emailuri ceva. Dar nu. Ni se ofera: un CD cu cursurile (pentru fiecare student) + 3 intilniri “tutoriale” per semestru (pentru toti laolalta). Totalul totalului e de 12 ore, pentru toate disciplinele, pentru toti studentii (peste 500) per semestru. (Si, evident, banii pe care-i platesc imi dau si posibilitatea de a da examenele si apoi, la un moment dat, o diploma.) … Dar nu vreau sa scriu un post din categoria luptelor cu morile de vint. Vreau sa va spun cum a fost la scoala. :)

Astazi am fost la intilnirea tutoriala de noiembrie. Teoretic erau 4 ore in care o persoana didactica ne statea la dispozitie; in 2 dintre ore se studia?/prezenta?/discuta? disciplina “Fundamentele psihologiei”, iar in celelalte 2, “Statistica” (cu aceeasi persoana. ambele).

Era prima data pentru mine, ca la intilnirea din septembrie nu m-am nimerit in oras.

Asa. Am intirziat… si am deschis pe la 14.15 usa amfiteatrului in care ar fi trebuit sa fi ajuns inainte de ora 14.. Vai! stiti ce se afla dincolo de usa? Oameni. O maaare de oameni. Prea multi. Toate locurile ocupate si multi care stateau in picioare, in partea asta cu usa fiind chiar student inghesuit, linga student inghesuit. in tot spatiul disponibil. Cam ca intr-un autobuz aglomerat pe care, dupa ce se deschid usile si vezi ce-i inauntru, iti vine sa-l lasi sa plece si sa-l astepti pe urmatorul. Dupa un minut zabovit in usa, timp in care am discutat (mult, nonverbal  :)) si cu cei dinafara, si cu cei dinauntru, am intrat. M-am foit putin, m-am uitat la lume, pina la urma  mi-am gasit un loc in picioare in care aveam chiar o bruma de spatiu personal doar pentru mine. La un moment dat chiar am inceput  si s-o aud pe tipa care vorbea (frumos) de la catedra. Vorbea despre senzatii. Dar la alt moment dat, o studenta care statea cu pardesiu pe ea si batic pe cap in acel aer care era cald si inainte sa fi fost respirat intens de peste 200 de oameni, s-a ridicat si a inchis singura fereastra deschisa. Si astfel s-a incheiat pentru mine prima intilnire tutoriala. Am iesit afara si am fost fericita :). Incerc sa-mi imaginez ce s-ar fi intimplat daca veneam devreme, ocupam un loc central si n-as fi avut curajul sa ridic in picioare si sa plimb 50 de oameni, in timpul cursului, ca sa pot iesi afara.

Suni pe cineva pe mobil. Dupa 3 apeluri, apelatul iti inchide. Ce intelegi din asta? Si, ca sa psihologizam si mai clar :P, ce gindesti si ce simti?

Urmare a unei actualizari de wordpress s-a intimplat, iata, ceea ce puteti vedea cu ochii vostri liberi.

Cu speranta ca artistul nu va intra aici in zilele urmatoare si nu va observa cum a ajuns sa aratate headerul desenat de el, ma gindesc sa stau asa, cu mobila strinsa in mijlocul camerei, inca 3-5-7 zile. Ca oricum voiam sa schimb una-alta pe aici. Si ma apuc sa ma gindesc ce si cum schimb. Pina ma hotarasc, primesc sugestii  de la voi.  Ramine acelasi desen in header? sa-l fac (pe blog) cu trei coloane? Diacritice tot nu pun, inca nu m-am convins ca tot universul virtual e pregatit sa le faca fatza. Ce va incurca/deranja la vechea forma?

1. Poate cineva sa ma ajute cu un link la reclama schweppes cu buldogul francez& bici si catuse?

2. foarte frumos, tot schweppes. hai, da click. merita :)

Poate stiti, poate nu stiti, marele concurs de bloguri, roblogfest pe numele sau, e in plina desfasurare. Ce-a fost greu a trecut, adica s-a incheiat etapa in care, dintre miile de bloguri inscrise la sectiunea populara, au fost selectate cite 20 la fiecare categorie.
Acum poporul e invitat sa voteze din nou, si sa hotarasca ordinea in care vor fi aranjate, la categoriile lasate la voia votului popular, cele 20 de bloguri finaliste.

Cireasa, cea la adresa careia mi-am exprimat aici&adesea nesfirsita bucurie pe care mi-o face faptul ca ea scrie, e finalista la 3 categorii +1.

Votati-o. Sau, daca n-o cunoasteti inca, cititi-o si apoi votati-o.
Ca sa o votati, trebuie sa aveti cont. Daca nu v-ati facut deja cont, dureaza citeva minute sa va faceti acum. Si veti avea apoi multumirea sufleteasca de a fi votat cireasa, cea care si merita, si stie sa aprecieze fiecare vot. Parerea mea :)

Daca e sa privesc din perspectiva protectiei mediului (+cea a aspectului si  mirosului) raspunsul meu e “de brad”.

Motive:
1. Bradul de plastic ramine forever.  Orice brad de plastic va ajunge gunoi … si asa va ramine pe termen lung si incredibil de lung. (Bashca, daca e un brad de plastic prost, va ajunge gunoi dupa o singura iarna. Adica foarte repede. “Refolosirea” (=singurul avantaj al bradului de plastic) s-a dus si ea pe apa simbetii.)

2. Ca sa-l produci (ma gindesc) tot poluezi, ca asa se intimpla cu orice fabricare de plastic: polueaza.

Atunci de ce zice una lume ca bradul de plastic e ecologic? Adica pe de o parte sint invitatata sa nu folosesc punga de plastic, iar pe de alta sa-l cumpar (pe plastic) la kilogram, sub forma de brad?

La asta ma gindeam azi cind spalam geamuri.

PS: drept consolare pentru cei neinteresati de subiect si ne-atinsi de obligatii domestice, iata un site unde puteti construi fulgi de zapada. (dati click si pe 2D rotate si 3D rotate)

Azi am fost la gradinita lui Calin, la serbare. La 12 ore post eveniment , cum imi las gindurile libere, cum incep sa imaginez (desi a trecut atita timp de atunci) chinuri elaborate si prelungibile pe termen lung pentru o parte a parintilor participanti.

Ma refer la parintii
-care s-au protapit in picioare in fata tuturor celorlalti spectatori (de n-ar fi stat cu spatele la public, as fi crezut ca se pregateau sa spuna poezii, asa loc central ocupau) si care erau gata sa calce pe cadavre ca sa-si pozitioneza camera foto/video in fata celorlalte;

-care, atunci cind Mosu a anuntat ca da cadourile, au dat buzna in jurul lui (si-au ramas strins inghesuiti acolo) in timp ce cea mai mare parte a copiilor asteptau cuminti ¨la coada¨ si (probabil) nu mai vedeau Mosu de parinti.

-care, desi au fost invitati sa aduca (in calitate de complici ai mosului) cadouri care sa incapa in punga standard de cadou pe care urma s-o primeasca fiecare copil…. au adus cutii uriase. Asa incit Mosul a daruit majoritatii copiilor pungi identice si …cadouri de 5- 10 ori mai mari celor citorva copii alesi de karma sa aiba parinti cretini (nu exagerez; o fetita a primit o cutie aproape cit ea de mare).

Actualizare&completare: apollinaire, cu impresii de la o alta serbare.

Ce-ai fost in viata anterioara?

Eu am fost chimista, alchimista sau preparatoare de otravuri. in Lituania.
… Sint curioasa ce alte  ocupatii exista. :) (trebuie doar sa introduceti data nasterii; hai faceti-o si ziceti-mi si mie rezultatul)

Stiti ca pun muzica o data pe an. Azi insa n-am incotro: am facut o fixatie pe acest cintecel. Poate daca-l pun aici acum, miine imi scutesc colegii de a-mi asculta falsul (dar plin de buna credinta!) lalait dupa regina :))

Spaţiul verde al parcurilor bucurestene este în prezent interzis accesului oamenilor, prin HCLMB 44/1994 (si HCGMB 10/2001). Însăşi menirea spaţiului verde, anume ca oamenii să se bucure de el, este contrazisă de obligaţia de a călca doar pe alei. Pe iarba parcurilor din alte oraşe europene oamenii păşesc, se plimbă, se joacă, stau, citesc, dorm, discută etc., fără ca aceasta să dăuneze peluzelor. Iarba trebuie îngrijită, nu îngradită.

De aceea, cerem modificarea HCLMB nr. 44/1994 – privind protecţia spaţiilor verzi de pe teritoriul Municipiului Bucureşti, prin eliminarea articolului 1, litera b, si stipularea pemisiunii accesului public pe spaţiile verzi.

PS:  petitia nu-i a mea, dar o simt ca si cind ar fi. hai, semnati. aici :)

PPS: si invitati-i si pe altii sa semneze. ginditi-va ca miine-poimiine vine primavara.
v-ati gindit?
asa.
acum imaginati-va cum simtit iarba sub un picior descult. nu-i bine? :)

Azi, ieri sau miine blogul meu implineste 2 ani. (miine- daca luam drept data a nasterii momentul aparitiei primului articol. azi sau chiar ieri- daca mergem la momentul conceptiei).

In total, 285 de articole (2 pe saptamina, adica) si vreo 3700 comentarii (ceea ce inseamna 13 comentarii per articol, in medie).

Cu vizitatorii e mai complicat- ca mutindu-ma cu blogul dintr-un loc in altul + schimbind tipul de numaratoare de-a lungul timpului, n-am o imagine de ansamblu. Am incercat atunci, privind la google analytics, sa inteleg ce se intimpla in prezent cu cititorii. Si am aflat ca in ultima luna au fost 4050 unici, iar dintre acestia, 630 au trecut pe aici (tot in ultima luna, da?) de cel putin 9 ori.

(Voi puteti sa va imaginati 600 de oameni care sa ma citeasca constant? (hai, care dintre ei sau dintre ceilalti e primul care-mi semnaleaza cacofonia? :P :))… 600 de oameni adevarati, asezati asa, unul linga altul? … Eu cam stiu cit ar fi 600 de oameni. dar de incerc sa mi-i imaginez citind blogul meu… asta nu mai pot :)).

M-am fisticit si m-am emotionat. Zau! :).

… Si iata ca, oarecum abrupt, am ajuns si la ceea ce de la inceput voiam sa spun: fara cititorii mei, n-as fi ajuns sa aniversez 2 ani de activitate a femeii simple.
Multumesc.

Ceea ce pentru mine e incredibil de imbucurator :).

Plec cu treaba dar voi avea parte si de citeva zile cu totul si cu totul libere. Ceea ce e si mai imbucurator.

si voi testa si leacurile recomadate de voi pentru durerile de urechi din avion (mi-am luat dopuri) :)

si, cind ajung la net,…. o sa raspund si la comentariile din ultimele zile. cu atit mai mult cu cit sint citeva memorabile (a scris Mugur, ati vazut?) (… si-l mai aminteste cineva?)

… plec in Mexic :)

Azi am ajuns conjunctural la Cafeneaua Actorilor, cea de linga Teatrul National. Aveam de stat juma de ora de vorba si era locul cel mai la indemina.
Ne-am asezat la o masa, asadar. Eu am cerut o cafea si o apa minerala. Dupa ceva vreme am primit o cafea.
-am cerut si o apa, zic eu.
-da? Ii spun colegei si va aduce imediat, zice ea.
Noroc ca nu mi-era sete, ca colega n-a mai venit. Cit n-a venit, am remarcat coada cescutei mele de cafea: murdara. Cu dire negre, pronuntate, de praf+mizerie intarite. Restul ceastii parea curat; cu exceptia urmelor de cafea proaspat varsata, stralucea. N-am protestat, nici nu m-am mirat, parerea mea despre cafenea fiind deja proasta, datorita unor experiente anterioare.
Am terminat cafeaua, am terminat de vorbit:
- nota, va rog
- imediat vine colega mea.
Pentru mine asta insemna ca tipa cu care am vorbit, va vorbi cu ‘colega’, iar colega va veni singura. N-a venit. Dupa 10 minute am prins-o chiar pe colega, care dupa inca 5 min a adus nota si a plecat. Pe nota aparea si apa pe care n-o bausem. Cum n-aveam bani potriviti ca sa lasam suma pe care stiam noi c-o avem de platit, asteptam din nou ‘colega’. Dupa ceva timp, ea apare.
- Va rog frumos sa verificati. Pe nota este o apa pe care nu am primit-o.
- Dar ati comandat-o!
- Da, am comandat-o si n-am primit-o. I-am spus colegei care a adus comanda, iar ea mi-a promis ca vine si apa. N-a venit.
- …Si n-o mai vreti?!
- N-o mai vreau. O voiam atunci.
- Imi pare rau (ton tifnos), n-am ce face. Apare pe bon. Mergeti si vorbiti cu seful.
- Imi pare rau (zic cu gratie). E problema dvs, nu a mea.
Pleaca trosnind si pufnind. Se intoarce relativ repede (fata de cit asteptasem pina atunci), si arunca din virful buzelor:
- platiti fara apa.
Si dispare. O asteptam din nou (voiam rest), apare intr-un tirziu, ia banii si da sa plece.
- O clipa, ii zic. Trebuie sa ne dati 5 lei rest.
- N…Nu am marunt. Nu lucram cu monede.
-Nu-i vorba de moneda. 5 lei e un ban de hirtie.
Se uita la mine urit, de data asta cu expresie mai degraba timpa decit tifnoasa.
Ii arat pe nota totalul, care era 29.75.
-V-am dat 30 lei. O apa e 5.5 lei. Tre’ sa-mi dati inapoi 5 lei. 50.000 lei vechi.
Se lumineaza partial (semn ca a inteles ce-i spun) si-mi da hirtia pe care o asteptam.

PS: pentru cine are nevoie de explicitarea titlului, motivele din care n-are rost sa mergi la Cafeneaua Actorilor sunt urmatoarele:
1. ceasca aia era mai murdara decit cestile pe care le-am vazut eu la o doamna care nu mai vedea bine de vreo 20 de ani.
2. petreci mai mult timp asteptind, decit petreci consumind.
3. personalul e, eufemistic vorbind, nemultumitor (=uituc, arogant si in deplina necunoastere a interesul si obligatiilor proprii).

Faptul ca era cit pe ce sa platesc ceva ce n-am primit il pun pe seama uituceniei. Ca altfel mai adaugam un punct: angajatii fura de la clienti.

PPS: @unuzero: trimit acum si la kko.ro :D :)

LE (adaugire ulterioara, adica): vad in comentariile voastre ca n-am fost chiar clara. Asa ca vin cu precizare: nota de plata (aia de 29.75) era pentru 3 cafele si doua ape. (sau, ca sa fiu si mai clara: un espresso, un cappucino, o caffe latte, o apa plata si o apa minerala). Nu pentru o cafea si o apa, cum am impresia ca se intelege.

N-am fost singura la CA. Doar eu vorbesc in textul de mai sus pentru ca principala problema era apa mea, care nu venise.