Da. E vorba despre un restaurant italian in care am ajuns oarecum conjunctural, caci se afla la jumatatea drumului dintre locul meu si al unei prietene, de munca. Amindoua apreciem bucatele italiene ( si de alte nationalitati), asa ca ne-am dus sa-l testam cind l-am vazut ca s-a deschis. Dupa testare, l-am inclus pe harta locurilor cu mincare si l-am mai vizitat de 3-4 ori intre timp. De fiecare data ne-au primit cu pasta de masline si piine prajita din partea casei. Ba chiar, odata, ne-au dat si un amaretto dupa masa, tot din partea lor.  Dragut.

Astazi insa s-a intimplat ceva inimaginabil.

Am mers in acest loc la prinz, si cum prietena in cauza si cu mine nu ne mai intilniseram de ceva vreme, aveam mult de povestit. Asa ca am mincat piinea cu masline primita din partea casei, am vorbit, am mincat niste paste cu fructe de mare (ea) si cu somon (eu), am vorbit, am baut un cappuccino (eu) si un cappuccino decaf (ea), am vorbit, am cerut nota, am vorbit, am platit, am vorbit, am mai cerut un ceai (doar eu), am vorbit, am mai cerut o data nota si am mai platit o data, am vorbit, am vorbit, am vorbit. M-am gindit de citeva ori, in trecere, ca stam fara sa  “consumam”, dar se dusese ora la care oamenii maninca de prinz si nu venise ora la care oamenii maninca de seara, asa ca am zis ca nu incurcam pe nimeni.  Ma asteptam insa, neconstient, ca personalul sa se uite urit de la un punct incolo. Si sa fim intrebate mustrator “mai doriti ceva?”.

Asa incit nu m-am mirat cind, intr-un tirziu tirziu, una din tinerele  care se ingrijeau de noi a venit si a pus niste tacimuri pe masa. Le-am luat drept un fel de somatie /invitatie la masa de seara:) si am dat sa chiar plecam.  In timp ce-mi adunam geanta, am auzit:
- Nu mai stati?! Macar cinci minute!
- mmmnnnu mai stam, am zis in culmea confuziei. am stat destul, nu? :)
- mai stati doar umpic. voiam sa va aduc niste ananas din partea casei.

Pane e Vino. Pe strada Popa Nan.

Orice fel de uleiuri sau grasimi comestibile pe care pina acum le aruncati, pot fi colectate si date centrului de colectare a uleiului uzat, spre reciclare.  Le colectati in ce recipiente puteti (fara apa sau resturi alimentare. trebuie strecurat) si cind le-ati umplut , sunati la centru ca sa vedeti cind puteti trece sa le lasati. Sau colectati peste 30 kg, caz in care vine centrul la voi sa ia uleiul, gratis. Hai, cititi.

[si in aceeasi nota verde: magazinele Mega Image colecteaza baterii/acumulatori uzati. nu stiu daca toate, dar cel de la Lujerului, da]

Astazi am fost la intilnirea tutoriala de noiembrie. Teoretic erau 4 ore in care o persoana didactica ne statea la dispozitie; in 2 dintre ore se studia?/prezenta?/discuta? disciplina “Fundamentele psihologiei”, iar in celelalte 2, “Statistica” (cu aceeasi persoana. ambele).

Era prima data pentru mine, ca la intilnirea din septembrie nu m-am nimerit in oras.

Asa. Am intirziat… si am deschis pe la 14.15 usa amfiteatrului in care ar fi trebuit sa fi ajuns inainte de ora 14.. Vai! stiti ce se afla dincolo de usa? Oameni. O maaare de oameni. Prea multi. Toate locurile ocupate si multi care stateau in picioare, in partea asta cu usa fiind chiar student inghesuit, linga student inghesuit. in tot spatiul disponibil. Cam ca intr-un autobuz aglomerat pe care, dupa ce se deschid usile si vezi ce-i inauntru, iti vine sa-l lasi sa plece si sa-l astepti pe urmatorul. Dupa un minut zabovit in usa, timp in care am discutat (mult, nonverbal  :)) si cu cei dinafara, si cu cei dinauntru, am intrat. M-am foit putin, m-am uitat la lume, pina la urma  mi-am gasit un loc in picioare in care aveam chiar o bruma de spatiu personal doar pentru mine. La un moment dat chiar am inceput  si s-o aud pe tipa care vorbea (frumos) de la catedra. Vorbea despre senzatii. Dar la alt moment dat, o studenta care statea cu pardesiu pe ea si batic pe cap in acel aer care era cald si inainte sa fi fost respirat intens de peste 200 de oameni, s-a ridicat si a inchis singura fereastra deschisa. Si astfel s-a incheiat pentru mine prima intilnire tutoriala. Am iesit afara si am fost fericita :). Incerc sa-mi imaginez ce s-ar fi intimplat daca veneam devreme, ocupam un loc central si n-as fi avut curajul sa ridic in picioare si sa plimb 50 de oameni, in timpul cursului, ca sa pot iesi afara.

Cu speranta ca artistul nu va intra aici in zilele urmatoare si nu va observa cum a ajuns sa aratate headerul desenat de el, ma gindesc sa stau asa, cu mobila strinsa in mijlocul camerei, inca 3-5-7 zile. Ca oricum voiam sa schimb una-alta pe aici. Si ma apuc sa ma gindesc ce si cum schimb. Pina ma hotarasc, primesc sugestii  de la voi.  Ramine acelasi desen in header? sa-l fac (pe blog) cu trei coloane? Diacritice tot nu pun, inca nu m-am convins ca tot universul virtual e pregatit sa le faca fatza. Ce va incurca/deranja la vechea forma?

2. foarte frumos, tot schweppes. hai, da click. merita :)

Cireasa, cea la adresa careia mi-am exprimat aici&adesea nesfirsita bucurie pe care mi-o face faptul ca ea scrie, e finalista la 3 categorii +1.

Votati-o. Sau, daca n-o cunoasteti inca, cititi-o si apoi votati-o.
Ca sa o votati, trebuie sa aveti cont. Daca nu v-ati facut deja cont, dureaza citeva minute sa va faceti acum. Si veti avea apoi multumirea sufleteasca de a fi votat cireasa, cea care si merita, si stie sa aprecieze fiecare vot. Parerea mea :)

Motive:
1. Bradul de plastic ramine forever.  Orice brad de plastic va ajunge gunoi … si asa va ramine pe termen lung si incredibil de lung. (Bashca, daca e un brad de plastic prost, va ajunge gunoi dupa o singura iarna. Adica foarte repede. “Refolosirea” (=singurul avantaj al bradului de plastic) s-a dus si ea pe apa simbetii.)

2. Ca sa-l produci (ma gindesc) tot poluezi, ca asa se intimpla cu orice fabricare de plastic: polueaza.

Atunci de ce zice una lume ca bradul de plastic e ecologic? Adica pe de o parte sint invitatata sa nu folosesc punga de plastic, iar pe de alta sa-l cumpar (pe plastic) la kilogram, sub forma de brad?

La asta ma gindeam azi cind spalam geamuri.

PS: drept consolare pentru cei neinteresati de subiect si ne-atinsi de obligatii domestice, iata un site unde puteti construi fulgi de zapada. (dati click si pe 2D rotate si 3D rotate)

Ma refer la parintii
-care s-au protapit in picioare in fata tuturor celorlalti spectatori (de n-ar fi stat cu spatele la public, as fi crezut ca se pregateau sa spuna poezii, asa loc central ocupau) si care erau gata sa calce pe cadavre ca sa-si pozitioneza camera foto/video in fata celorlalte;

-care, atunci cind Mosu a anuntat ca da cadourile, au dat buzna in jurul lui (si-au ramas strins inghesuiti acolo) in timp ce cea mai mare parte a copiilor asteptau cuminti ¨la coada¨ si (probabil) nu mai vedeau Mosu de parinti.

-care, desi au fost invitati sa aduca (in calitate de complici ai mosului) cadouri care sa incapa in punga standard de cadou pe care urma s-o primeasca fiecare copil…. au adus cutii uriase. Asa incit Mosul a daruit majoritatii copiilor pungi identice si …cadouri de 5- 10 ori mai mari celor citorva copii alesi de karma sa aiba parinti cretini (nu exagerez; o fetita a primit o cutie aproape cit ea de mare).

Actualizare&completare: apollinaire, cu impresii de la o alta serbare.