femeia simplă

Astazi, 13 octombrie 2007, blogul meu implineste un an. Cu aceasta ocazie, ma felicit:).  E unul din putinele proiecte personale care au durat atat de mult.  Si care a fost atat de … inspirat :).
Am facut o retrospectiva destul de cuprinzatoare a activitatii mele bloggeristice, multumita concursului de pe blogger.ro, la care, prima tema de concurs era ceva de felul ‘blogul in viata mea’. Mi-am dat seama ca motivata de o … obligatie, as avea sanse mai mari sa-mi gasesc timpul necesar pentru a ma uita cum se cuvine in urma. M-am uitat; rezultatul privirii e aici :).

Blogul in cifre, uitatandu-ma la ce a inregistrat wordpressul:
***113 articole (ceea ce ar insemna o medie de 2 posturi pe saptamana. de ce aveam impresia ca am scris mult mai rar?)
***~12 comentarii pe articol
***umpic peste 50 000 de ‘views’ (orice ar insemna asta:))

As vrea sa multumesc cititorilor-tacuti si cititorilor-comentatori, dar mi-e teama ca o sa priviti multumirile drept oportuniste. Asa ca nu va multumesc in scris. Dar va asigur ca daca n-as vedea ca au existat cititori chiar si atunci cand eu am stat departe de net, n-as mai scrie nici cand as fi aproape. :) (plus ca (am spus-o si o s-o mai spun) uneori comentariile sunt mult mai bune/utile decat articolele de plecare). Hai, ca nu pot sa nu zic: multumesc! :)

Incepe maine.
Ce este?/pentru ce este? Va citez din brosura festivalului: organizam un ladyfest ca sa promovam fetele si femeile active, care produc arta si muzica dar nu numai, si deoarece suntem de parere ca fiecare dintre noi poate sa contribuie cu ceva important. ne dorim un festival original, divers si plin de viata, care sa prezinte publicului unele din cele mai inovatoare fete si femei din mediul artistic underground, sa ofere o perceptie despre femei alternativa celei existente in cultura dominanta si sa dea peste cap conceptele conventionale despre gen.

  LADYFEST BUCURESTI
  12-14 octombrie 2007
  “Whatever your fight, don’t be ladylike!”
   – arta si activism grassroots pe teme de gen
  [1 RON sugestie donatie in timpul zilei]
  [10 RON intrare la show-uri / 25 RON pass pentru tot festivalul]

Contine
*ateliere, actiuni, discutii, proiectii (care se intampla @H.arta, str Pictor Arthur Verona nr 19, intrare din bd Magheru)
*concerte&expo (care se intampla @punkoteca, str Atelierului nr 14, langa gara de nord)
*mars ‘take back the night’ (vineri, ora 18, plecare din piata constitutiei) … si altele.

Programul celor 3 zile poate fi luat de aici, descrierea evenimentelor din program de aici, iar noutatile, info suplimentare si eventualele modificari – de aici.
 

Stimati concetateni,
A fost o vreme cand nefumatorii erau oprimati. Cand dadea bine sa fumezi si tigarile erau ieftine (sau scumpe; indiferent care era nivelul aspiratiilor tale, puteai gasi tigara potrivita). Cand daca ai fi vrut sa respiri doar aer fara nicotina ar fi trebuit sa te izolezi de restul lumii. Pentru ca in fiecare casa exista macar un fumator care … fuma. Toate locurile publice presupuneau existenta fumului de tigara (si locurile publice cuprindeau si locurile de munca, locuri pe care n-a fost niciodata prea usor sa le eviti daca nu erai foarte norocos mostenitor, castigator la loto sau nu bifai o casatorie extrem de reusita din punct de vedere material).
(Chiar si) in acele vremuri unii fumatori intrebau inainte sa-si aprinda o tigara intr-un spatiu inchis ‘Te deranjeaza daca fumez?’ Eu eram printre ei. Dar daca primeam cumva raspunsul ‘da’, eram deconcertata (pentru ca raspunsul standard era ‘fumeaza linistita, nu-i nici o problema’ chiar si atunci cand erau copii mici prin preajma).

Acestea fiind conditiile este de inteles ca, la un moment dat, miscarea pentru apararea drepturilor nefumatorilor si pentru combaterea fumatului a prins aripi vehemente. Unii au ajuns chiar sa creada ca prin combaterea fumatului se intelege combaterea fumatorilor.

Ok. Intotdeauna o schimbare la asa scara larga s-a petrecut cu trecere dintr-o extrema in alta. Dar, in cazul oricarei schimbari, dupa … stabilizarea ei, vehementa se destrama.
(Isi da cineva seama unde vreau sa ajung?)

Acum tigarile costa o avere si contin mesaje explicite privind efectele adverse. Da prost (uneori chiar foarte prost) sa fumezi. Locurile de fumat, in loc sa fie insotite de aura de alta data, au ajuns sa exprime statutul de paria al fumatorului. In filme, daca cineva fumeaza, e indiciu clar ca-i personajul negativ, e omul rau si negru care va plati pana la sfarsitul filmului pentru pacatele sale si in locul caruia nimeni nu-si va dori sa fie.

In plus, nefumatorul are de partea sa ‘legea’ pe care o poate invoca oricand ca sa stinga o tigara aprinsa intr-un loc nepotrivit. .

Ei, acesta fiind prezentul, cu cine va mai certati? Acum, cand stii ca drepturile tale de nefumator exista, de ce mai sunteti inversunati? De ce va imaginati ca fumatul este varful de lance al raului pe acest pamant ? Si mai ales de credeti ca fumatorii sunt personificarea lui? (a raului, zic).

Sunt convinsa ca mai exista inca destui nefumatori care, impotriva vointei lor, sunt fumatori pasivi. Si mi-e usor sa inteleg de ce nefumatorul isi cere drepturile. Nu inteleg insa de ce unii nefumatori considera ca printre ‘drepturile’ lor se afla desfiintarea drepturilor mele. Eu fumez. Tu nu. Bravo tie! Dar afla te rog ca eu vreau sa fumez. Afla ca toate eforturile tale de a-mi explica cat de daunator e fumatul au ca efect faptul ca-mi mai aprind o tigara. De nervi. Afla ca eu sunt fericita ca fumez si ca si de-as fi altfel tot n-ar fi treaba ta. Mai afla ca mie mi s-ar parea firesc sa am parte de locuri ‘special amenajate’, bine aerisite, luminoase si curate in care sa pot fuma separat de tine. Pentru ca toate spatiile publice sunt facute si intretinute din banii mei exact in masura in care sunt facute/intretinute si din banii tai.
(Mentionez pentru eventualii extraterestrii care citesc aceste cuvinte ca ‘fumatul’ este legal in romania; tigarile se vand (tot legal) peste tot si pretul lor cuprinde si costuri suplimentare care (se zice ca) sunt folosite de stat pentru sanatatea mea si a altora .)

Dragii mei,
Vreau sa va informez pe aceasta cale ca exista cauze mai bune pentru care va puteti inrola. Va anunt ca principala voastra problema de sanatate, daca aer curat este ceea ce doriti, este poluarea data de masini, de fabrici si de uzine. Mi-as dori ca niste ‘oameni de stiinta’ sa compare nocivitatea aerului expirat simultan de 100 de fumatori acerbi cu cea a aerului(?) expirat de o singura masina, in aceeasi unitate de timp.

Sa nu-mi ziceti ca militatul impotriva poluarii e o cauza pierduta si in afara controlului unui simplu cetatean. Pentru ca tocmai asta o face ‘cauza’. Nu e rezolvata si nici rezolvabila in viitorul apropiat.

Fumatul, insa, nu mai este cauza. Asta e gata. S-a lamurit. Intelegeti?

(acesta este cel de-al treilea (si ultimul) articol din concursul bloggeri.ro. articolul poate fi votat (si comentat) aici.)

1. Vrei ploaie? Vineee! A descoperit cum colegul meu DZ, in versiunea online a anuntul telefonic, la sectiunea afaceri. Se rezolva cu 10 mii euro trimisi la Reghin +/- costul unui sms in care zici UNDE vrei sa ploaie:

2. Asta e o veste buna pentru mine. Pentru ca irina, tiza  mea de la rulmentul ro, imi zice cum sa-mi descopar adevaratul potential:

PS: va rog sa nu abuzati si sa ma coplesiti cu sugestii pe adresa mea de job. n-am mai facut efortul s-o ascund, ca oricum e publica :)

Ieri seara/noapte m-am urcat intr-un autobuz si m-am asezat pe primul scaun liber (erau mai multe locuri neocupate). Alaturi statea un barbat care era umpic imprastiat si peste locul meu. Ne-constient, ma asteptam sa se restranga in clipa cand m-am asezat. Nu s-a restrans, asa ca m-am uitat la el, sa vad ‘cine’ era acest om: omul nesimtit, omul cu spatiu personal inexistent sau omul absent. (ca omul foarte gras, nu era).
Am inlemnit. Pentru ca am vazut omul-personaj de film ieftin, ala care este banuit de toata lumea a fi criminalul in serie.  Avea o rana pe fatza, un fel de zgarietura lunga si adanca, inca necicatrizata (adica cu ‘coaja’ incomplet formata, pe langa care se vedea un rosu inchis, de sange mai proaspat). Si avea ochii pierduti sub arcade pronuntate, cu o privire abrutizata si rea. Dupa cum spuneam si mai sus: de criminal in serie, in faza fioroasa.

Acuma, eu cu mintea mea de femeie simpla si cliseistic ganditoare am si vazut, in fractiuni de secunda, scenariul cel sumbru: ‘rau facatorul’ de langa mine isi stabilise ca prima persoana care se aseaza langa el va fi urmatoarea lui victima. … ma rog, as putea detalia un pic, dar va scutesc. Va spun doar ca in copilarie eram mitomana si-s inca foarte buna la construit tenta de credibil in cele mai absurde si creative scenarii :).

Asa.  Peste cateva clipe, in timp ce eu redeveneam o fiintza capabila sa rationeze decent, omul se intoarce spre mine si intreaba (tot fioros):
- asta merge in Pantelimon?
- nu, intoarce la Rosseti, raspund eu cu intonatie rezonabila.
Ce s-a intamplat a fost … metamorfoza!!  Si anume metamorfoza ‘criminalului’ in copil de 4 ani, proaspat pierdut de parinti:
- Nu merge in pantelimon? (privire albastra, dezorientat-rugatoare, in care parca vedeam nascandu-se lacrimi de disperata exasperare) (ei, exagerez putin, n-a inceput sa planga).
- nu.

S-a ridicat nesigur, a calcat stramb unul din cei 5 pasi pe care ii avea de facut pana la usa, si a coborat la prima.

LE3: fotografii de la mars, in adevarulonline,  hotnews, jurnalul national, curat|murdar, hurdis. (daca stiti alte galerii foto decat cele de aici (+gramo, link la sfarsitul textului) – lasati si aici linkul. merci :))

******************************
M-am intors de la mars. La 5, ora oficiala de plecare, erau vreo 30-40 de persoane si ploua, ploua, ploua.

Pana la urma eu zic ca s-au strans 200 de participanti (fara presa). Altii zic c-au fost mai multi; prietenul meu homofob (venit din partea presei) a numarat pana la 150. Altfel, a fost usor mai colorat decat anul trecut, multumita sepcilor, baloanelor si, cat a plouat, umbrelelor. Ce s-a intamplat pe margine, n-am vazut din cauza jandarmilor si a masinilor blindate care ne-au afumat bine in zona pietei unirii (unde am inteles ca si cei care au aruncat cu pietre de caldaram in restul publicului si in fortele de ordine (ca pana la noi n-aveau cum ajunge) au fost afumati bine cu gaze lacrimogene (jurnalistul prieten si homofob pe care-l mentionam mai sus, sustine ca inca plange din acest motiv). Ouale aruncate din balcoane nu m-au nimerit nici pe mine, nici pe altcineva din apropierea mea, desi mi s-au parut mai multe decat anul trecut.

Partile bune:
M-am intalnit cu gramosii :) pentru prima data in viata mea reala. (in poza de mai jos gramo-el e cel cu hanoracul gri, gramo-ea cu bluza alba).

Marsul de anul acesta s-a nimerit sa fie de ziua mea. Ei bine, de ziua mea, m-am simtit vedeta :). Nu stiu daca din cauza shalului indian in culorile curcubeului (capatat de la dna directoare, ca tremuram de frig dupa ce ma plouase in prima jumatate de ora), a palariei, coditzelor, umbrelei sau din cauza ca m-am nimerit in … deschiderea steagului rainbow adus de participantii germani… ma rog, indiferent de motiv, mi-am trait momentul de glorie. Dupa ce in anii anteriori nu ma baga nimeni de la presa in seama (arat comun, nici o televiziune nu ar putea ilustra un mars gay cu imaginea mea:)), acum ma pozau si oamenii cu telefoane mobile (pe langa operatori si fotoreporteri) :). Nu tin la publicitate, dar in 2005, desi am fost pe langa toate persoanele extensiv prezentate de media, ajunsesem sa ma intreb daca chiar am participat. De aparut, nu apream nicaieri. Nici chiar in filmul de 30 de min facut de Accept la acel mars, eu nu am reusit sa ma identific (nici macar o data).

Iata poze proaste, facute de mine cu mana stanga, ca cu dreapta tineam de steag. Poze mai bune, saptamana viitoare, pe site-ul accept (facute de altii).

LE: la gramo gasiti mai multe info + poze.

LE2: pana la urma mi-am dat seama din ce motiv acest mars mi-a placut mai mult decat celelalte. Am crezut c-a fost de la ploaie (anul trecut a fost ingrozitor de cald; +mie imi place ploaia), c-a fost de la obiectivele indreptate spre mine, ca… Dar nu. A fost prima data cand nu m-am ocupat deloc de organizarea marsului. Prima data cand am fost participanta simpla :)

Plec la mars. La Accept ploua si bate vantul :). N-am umbrela dar as putea lua una rainbow de la accept. problema cu umbrela rainbow e ca e uriasa. eu sunt minuscula si mi-am mai si strans parul in 2 coditze. sper sa nu ajung in Oz :).

PS: punctul de plecare e in dreptul bancii Daewoo, pe bd Unirii. ora 17 (daca vreti sa participati e de preferat sa ajungeti pe la 16:30) . Punct terminus: Parcul Izvor.

Doi barbati au fost agresati asta seara (5 iunie) de un grup de batausi antigay, in fata cinematografului Union. La cinematograf ruleaza filme artistice si documentare in cadrul GayFest.
Barbatii agresati au scapat nebatuti bine datorita interventiei jandarmilor aflati in zona. Si persoanele agresate, si o parte a batausilor au ajuns la sectia 3 de politie. Sper ca de aceasta data politia sa poata veni cu o concluzie mai repede decat in cazul celor batuti dupa marsul gay din 2006. Pentru cei batuti in iunie 2006, politia desfasoara inca ‘investigatiile specifice’.

Intrebare pentru cei care in predica de duminica afurisesc homosexualii, pentru cei care zic linistiti ‘eu n-am nimic cu homosexualii, dar sa fie homosexuali la ei acasa’ si pentru toti ceilalti aflati undeva intre aceste 2 limite:

E ok sa bati un homosexual? Sau pe cineva despre care crezi c-ar fi homosexual? 

Daca ati raspuns da, adio -ca n-am cuvinte pe intelesul vostru.

Daca ati raspuns nu, va intreb mai departe:
Credeti ca indivizii care dau cu pumnul ca sa-si sustina un punct de vedere au ajuns la acel ‘punct de vedere’ prin mijloace proprii?  Ca au rationat cu creierul personal, si asa au ajuns la concluzia ca ‘homosexualii sunt rai’? Eu zic ca nu. Daca creierul personal ar fi functional, el i-ar ajuta si sa-si exprime prin vorbe parerea.  Eu zic ca i-au crezut pe ceilalti, pe cei care n-ar ridica niciodata piatra la propriu, dar care o ridica cu vehementa la nivel declarativ.
Oricine ai fi tu, omule vehement, dormi linistit. Pitecantropul bate pentru tine.

Later edit:
Ce sa mai zic? Am fost plecata cea mai mare parte a zilei si ma asteptam ca la intoarcere sa gasesc blogul plin de comentarii violent condamnatoare ale homosexualitatii. Cand am vazut ca aproape toate reactiile sunt impotriva batausilor, m-am mirat. (m-am mirat pentru ca in ultimele zile am urmarit reactiile contra gayfest de pe unele forumuri si ramasesem cu impresia ca asta-i atitudinea majoritara).

Spre seara am vorbit si cu unul dintre barbatii care au fost implicati in incident si am aflat ceva ce m-a mai mirat odata: spectatorii conjuncturali ai bataii au sarit in ajutor. Au chemat politia, 3 tineri (bruneti) au prins pe unul dintre agresori (batausii s-au imprastiat la venirea politiei), iar ‘publicul’ a ramas la fel de suportiv si dupa ce a aflat ca motivul bataii a fost homosexualitatea victimelor. Cum ziceam, nu stiu ce sa zic. Sa ma bucur ca aproape toata lumea pare sa fie de acord macar cu faptul ca nu-i ok sa bati pe cineva? Sa ma intristez ca sunt in situatia in care ajung sa percep condamnarea violentei drept un lucru meritoriu in loc de ceva de la sine inteles?

 Si mai later edit: asa, pentru conformitate, iata si comunicatul de presa al Accept.

Blocaj in trafic. Un cetaztean bate in geamul unei masini oprite si face semn soferului ca vrea sa-i vorbeasca.
- da, zice soferul
- niste teroristi au rapit 322 de parlamentari romani si ameninta ca daca nu primesc rascumpararea de 10 milioane dolari, o sa-i stropeasca pe parlamentari cu benzina si le dau foc. Facem cheta. Vreti sa contribuiti si dvs?
-… si ceilalti soferi? Cam cat au dat?
- pai, … dupa posibilitati. cam 1-2 litri de benzina.

(auzit de dimineata de la FG. multumiri lui :) ) 

Later edit (24 aug 07):
Cititorule care ai intrat ieri de 65 de ori ca sa citesti acest banc, zi-mi si mie ce se intampla! :)) (daca nu vrei sa comentezi public, astept lamuririle pe adresa irina [punct] nita [la] yahoo [punct] com)

Astazi, 27 aprilie, incepand cu ora 15, Asociatia ACCEPT picheteaza sediul Ambasadei Republicii Moldova din Bucuresti (Aleea Alexandru nr 40, sector 1).

De ce?
-In semn de solidaritate fata de colegii de la Gender Doc, organizatie care sustine drepturile minoritatilor sexuale din Republica Moldova
-Pentru a condamna nerespectarea de catre autoritatile locale moldovenesti a unui drept fundamental – dreptul la organizarea si participarea la manifestatii publice.

Gender Doc nu a primit (nici in acest an) autorizatia Primariei Chisinau pentru a organiza o serie de manifestatii programate sa aiba loc intre 27-29 aprilie, in cadrul camapniei europene “Toti diferiti-Toti egali”, manifestatii dedicate telerantei si combaterii discriminarii.

Daca sunteti de acceasi parere cu noi, va astept la ambasada.

+(indiferent de parere)  va rog transmiteti mesajul mai departe, daca se poate inainte de ora 3 :)

Comunicatul de presa ACCEPT- aici.

PS: da, lucrez la ACCEPT.

LE: am pichetat. participanti: 9 oameni (cativa angajati, cativa voluntari/membri si presedinta Acceptului); +/- un curios care a luat un steguletz rainbow (si l-a pastrat si dupa ce i-a aflat semnificatia) si care a facut drumuri intre noi si presa; presa- un pic mai numeroasa decat participantii (i-am invitat sa ni se alature; n-au vrut ca erau ‘in interes de serviciu’); jandarmi (si ei ne-au surclasat numeric) politicosi si rezonabili. la intoarcere- off line-uri din partea unor prieteni care regretau ca i-am anuntat prea tarziu ca sa poata participa. 

si o poza

Si mai later edit- ce zic ziarele: Alexandra Olivotto, in Cotidianul si Toma Roman Jr, in Jurnalul National

Adica stau prin si pe langa casa mea. Analizez circumspecta unghere cu praf (inclusiv alea de a caror prezenta nu-s constienta in mod obisnuit). Si am neuronii ocupati cu stabilirea unor obiective realiste pentru astea trei zile, pe doua directii de actiune: curatzenie si miel.

************************ 

PS: Aiurea! stau de o ora pe blog incercand sa pun un canticel potrivit momentului. dar nu merge… habar n-am de ce. si cum pana la urma trebuie sa ma dedic totusi obligatiilor casnice, iata, va dau linkul in loc de canticel: Suede, Lazy

Am preluat de la Cristian Sutu un ‘personality disorder test’. De-a lungul timpului am mai incercat teste propuse de diverse persoane dar nici unul nu mi-a generat asa contradictorii trairi. :D.  Iata rezultatele mele:

Take Free Personality Disorder Test
personality tests by similarminds.com

Daca n-ati remarcat, acolo, la personalitatea schizotipala (sau cum i-o zice in ro), am punctat glorios.  M-a durut sufletul citind explicatiile pentru tipul asta de personalitate. In traducere aproximativa e ceva de felul: individul se simte neconfortabil in relatii apropiate, are perceptii sau ganduri distorsionate (!) si ciudatzenii de comportament. 

Aha. Deci asa se explica faptul ca ma simt traind intr-un univers alternativ. Oare se trateaza? Si daca se trateaza, dupa tratament o sa ajung ca restul oamenilor? Ca oamenii care-mi furnizeaza acum subiecte pentru blog? … N-ar fi chiar ok. Cred c-ar fi preferabil (totusi) sa ma fac ca-s normala. uFFF!  

Noroc c-am atentie distribuitiva si ganduri multiple care, chiar si asa distorsionate, sunt capabile sa mearga in paralel, mai multe. Ca in timp ce-mi elaboram strategia de mimat normalitatea, am prins cu vederea periferica inca 2 randuri din explicatii: personalitatea schizotipala e semn fie de gandire de rara originalitate, fie de nebunie de legat. Cum de legat n-a vrut sa ma lege nimeni (… ma rog, exceptand unele circumstante extrem de particulare), imi ramane varianta cealalta.  [Da, trebuia sa va subliniez originalitatea gandirii mele. Doar am punctat peste medie si la narcisism&histrionism :) ]

Ieri (duminica), a succombat o garnitura de la wc-ul personal. Am zis: hai sa iau partea buna a lucrurilor. O sa-mi intre instalatorul in casa, prilej minunat sa schimbe si chestia aia de la chiuveta care-i ruginita. [Acum un an un alt instalator mi-a pus… o ceva ce a ruginit in 2 zile. L-am cautat indelung (de cateva ori l-am si gasit) dar n-am reusit sa-l aduc inapoi sa schimbe ‘cevaul’.  Teoretic nu era un capat de tzara pentru ca, in ciuda ruginei care ma supara pe mine, chiuveta functiona la parametrii la care se cade sa functioneze o chiuveta.  Practic, ERA un capat de tzara pentru ca rugina ma enerva des, plus ca-mi strica feng shuiul din baie.]  

Pe instalatorul ala cu ruginitura il gasisem printr-un lung lant al slabiciunilor.  Am mai incercat sporadic sa gasesc altul in acelasi mod, dar se pare ca nimeni din jurul meu nu stie vreun instalator recomadabil. Asa ca acum am apelat la o firma de reparatii despre care nu stiam nimic, dar care se afla langa casa. Si, luni dimineata, a aparut instalatorul nou, in vizita de prospectare.  Omul a identificat cu usurinta garnitura cu probleme, iar eu, incurajata de acest prim succes, am indraznit sa-i spun: -         as vrea sa schimbati si ‘asta’ ruginita de la chiuveta.

-    A, pai nu pot sa va aduc decat tot una care rugineste.

-    Asta va zic. Nu vreau una care rugineste. Vreau una din inox.

 -    Pai nu sunt din inox. Sunt (cromate?…am uitat termenul tehnic, termen care insemna ca fierul ruginitor este acoperit cu un strat care ramane straluncind in timp)

-   Ok. Mi-e indiferent din ce-i facuta. Ce vreau eu e sa nu rugineasca.

-   Toate ruginesc.

-    Eu am mai vazut chiuvete… Care nu sunt ruginite. (ma privea neincrezator asa ca am plusat:) Haideti sa v-o arat pe chiuveta mea din bucatarie. Aia nu rugineste. Tot asa vreau.

-    N-am cum sa pun una care nu rugineste, cu dop.

-    Dop?!

-    Cu dop. Da. N-o sa puteti sa-i puneti dop.

-    … (nu-mi trebuia dop… dar parca totusi imi trebuia sa inteleg rationamentul)…De ce?!

-    Nu se poate. La modelul ala care nu rugineste, nu se poate. Vreti dop, nu?  

-    NU vreau dop. Vreau o chiuveta fara rugina.

 -    Nu se poate, ar trebui sa schimb tot.

-    ... schimbati tot. Ce trebuie sa schimbati?

-    Nu pot sa schimb tot. ca asta se cumpara de la brico sau de la pratiker si eu n-am cum sa cumpar de acolo.

 -    Scrieti-mi aici ce tre cumparat si pana va intoarceti rog pe cineva sa  sa dea o fuga sa cumpere.

-   Oricum n-o sa gaseasca cu dop.

 -  NU VREAU DOP (n-am tzipat. am vorbit raspicat, cu contact vizual continuu).

-   Pai va trebuie.

-    Nici acuma n-am dop. Nu-mi trebuie. Nu dopul ma supara. Ci ru-gi-na. Nu mai vreau rugina.

-    Pai, cum vreti dvs sa fac?

-    Vreau sa faceti cum vreti dvs ca sa schimbati asta ruginita cu una care nu rugineste. 

In conditii normale as fi dovedit mai bune abilitati de comunicare (si poate chiar niste rudimente de abilitati de negociere), dar acum eram presata de timp. Trebuia sa ajung la banca sa iau un extras de cont si sa-l trimit prin fax inainte de pranz, cand ma anuntzase orangeul ca-mi taie telefonul daca nu ajunge la ei confirmarea ca fu platita ultima factura. (Factura care a fost platita cu muuult timp in urma, de la un ATM, in acelasi fel in care o platisem fara probleme alta data. La o saptamana dupa ce-am platit-o am aruncat fluturasul doveditor; la o zi dupa aruncare, m-a sunat orangeul sa ma invite sa platesc. Si am ajuns impreuna la concluzia ca, odata ce la ei plata nu era inregistrata si eu aruncasem fluturasul, se cadea sa merg la BancPost, sa iau extrasul si sa li-l trimit prin fax.)  Asa. Conving instalatorul si plec la banca.  

Eliberata in mod multumitor de instalator si inocenta, m-am dus la BP imaginandu-mi ca voi intra, voi sta la o coada de 5 minute, voi cere extrasul, voi primi extrasul si voi parasi banca. In realitate am intrat in banca la ora 10, am cerut extrasul de cont si am iesit la 12. (Nu pentru ca am vrut eu sa stau acolo.)  

Teoretic, totul e bine, pentru ca asa (cu bine) s-a terminat. Am trimis faxul inainte sa-mi taie orangeul telefonul, sedinta la care ar fi trebuit sa fiu (la job) in orele cat am interactionat cu instalatorul si banca s-a amanat (din motive independente de mine), iar chestia aia ruginita a fost schimbata (mi s-a transmis prin telefon).  Totusi, daca vreunul din cititorii mei face spiritism, as vrea sa-l rog sa-l contacteze pe batranul Will, sa-i zica ca nu-i adevarat.   Uneori, desi ‘totul’ se termina cu bine, e rau.

Unde e Bucharest Republic? Unde-s jaunetom, trecatorul, radiocap si haruki? 

Stie cineva? 

Pentru cine nu intelege: la http://jaunetom.wordpress.com exista pana mai ieri-alaltaieri un blog colectiv, al carui nume nu mi-a fost niciodata clar. In header scria si city limits (intr-o parte), si bucharest republic (intr-alta).  Oricum s-ar fi chemat, acum nu mai este. E prima data cand un blog mi-a disparut din fata ochilor. Pur si simplu. Fara preaviz. 

Bloguri mutate, neglijate, abandonate am mai vazut. Posturile vechi insa ramaneau acolo, puteai chiar comenta ‘in pustiu’ daca asta-ti oferea satisfactii. Puteai invoca autorul absent: intoarce-te! 

Am pomenit si bloguri a caror inchidere e anuntata din timp, asa incat cititorii sa aiba ocazia sa zica hai, nu te termina, hai nu te inchide, hai mai scrie te ro-oo-og!  Stiu si bloguri intrate in stand by, cu singura pagina disponibila continand anunturi de tipul ‘blog in curs de restructurare’.  Chiar daca adevarata restructurare nu se mai intampla, despartirea parca nu e asa traumatica. 

Si d-aia zic: ar trebui sa existe o regula universal respectata care sa protejeze drepturile si trairile cititorului de blog. Cata vreme un blog are un numar de cititori mai mare sau egal cu 1 (unde 1 e diferit de autor), autorul sa fie obligat sa zica ‘la inchidere’ ceva, orice. Fie si ‘acest blog s-a terminat’.

********************

LE: City Limits s-a intors la locul lui, neschimbat, netulburat si in mod la fel de inexplicabil [:P] cum a disparut. As putea modifica titlul postului acum: Intoarcerea fiului ratacitor … sau Totul e bine cand se termina cu bine. :)

*******************

LE2: CL a disparut de la locul lui, la fel de inexplicabil cum ziceam in LEul anterior :) ca aparuse :)… Iata link de clarificare pentru cei care ajung la mine cautand City Limits.

Frumusetea e ceva ce nu se cade a fi povestit… trebuie vazuta personal. Poti cel mult, si asta doar in rare si fericite cazuri, sa manufacturezi o noua frumusete, inspirat de frumusetea care ti-a fost punct de plecare.  Eu n-as putea decat sa disec, sa explic… dar ‘farmecul’ care mi-a generat analiza mi-ar scapa printre degete. Din cauza asta declaram odata ca despre lucrurile foarte frumoase eu nu pot scrie.

… … … … 

Oblia nu vrea ‘publicitate’. Nu-si trece linkul blogului atunci cand comenteaza… nu comenteaza decat pe blogurile care reusesc sa si-o imprieteneasca. Dorintele ei conteaza pentru mine. 

… … …

Cu toate astea nu pot sa nu spun: scriiturile obliei sunt f r u m o a s e. Iar ultima este atat de frumoasa incat, daca as fi scris-o eu, si daca scopul scrierilor mele ar fi fost sa ajung sa fabric frumusete, aici ar fi fost sfarsitul productiilor mele literare.  Pentru ca mi-as fi atins scopul :). 

Draga Oblia, imi cer iertare pentru ca-ti adresez public vorbe absolute, probabil indecent de absolute pentru standardele tale.  Am vrut intr-o prima faza sa-ti cer voie sa fac asta :)… Dar dup-aia mi-am adus aminte ca blogul meu e ‘fara obligatii’ si scriu pe el ce vreau:). 

Asadar, doamnelor si domnilor, mergeti si cititi postul din cauza caruia am ajuns acum sa scriu.