Vorbitul corect politic (CP) presupune sa folosesti termeni care sa favorizeze destigmatizarea grupurilor marginalizate. Ca utilitate practica imediata, corectitudinea politica (… tot CP) ar trebui sa-ti ofere cuvinte “sigure” prin care sa eviti ofensarea involuntara a subiectului/colegului de conversatie.
Îi înteleg rostul
Eu vad trei situatii generice care au mosit aparitia conceptului de CP.1. Avem 2 copii care se cearta. Pustiul X ajunge sa-i zica pustiului Y: chiorule! obezule! handicapatule! tiganule! pocaitule! Continue reading ‘Articol abstract. Despre CP’
9 dimineaţa, troleibuzul 61, potrivit de aglomerat. Pe unul din scaunele de la fereastră, din spate, stă o femeie; are vreo 50 de ani, e aproximativ durdulie şi relativ îngrijită (modelul- femeie la locul ei, care se uită în oglindă înainte să iasă din casă şi poartă mereu cu ea o sacoşă de pânză). La un moment dat scoate din poşetă o forfecuţă şi-şi taie o pieliţă rebelă de la o unghie. Adică asta am crezut eu că face. Dar nu. Continue reading ’61 (cred c-o să-i fac o categorie)’
Toată lumea din lumea mea pare să fie mai tânără decât mine (cu notabila şi constanta excepţie – părinţii mei). Prietenii, majoritatea sunt mai tineri. Am avut, demult, şi din cei mai în vârstă dar cred ca ne-am pierdut când au început discuţiile despre culoarea faianţei din noua lor casă şi despre altele asemenea. Oricum, cumva şi cândva au dispărut. Continue reading ‘Trăiesc într-o lume paralelă’